1re-46/2013 — falsificarea probelor

1re-46/2013 — falsificarea probelor (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1re-46/13

R e p u b l i c a M o l d o v a

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

16 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Olga Adam, Ion Arhiliuc,

cu participarea:

procurorului – Dumitru Graur,

interpretului – Condrațcaia Adriana,

avocatului –Jecov Nicolae,

inculpatului – Veaceslav Gheorghiu,

judecînd în ședință publică recursul în anulare declarat de inculpatul

Gheorghiu Veaceslav împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 26 mai

2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 02 februarie

2012 în cauza penală în privința lui

Gheorghiu Veaceslav Victor,

născut la 08 noiembrie 1975, originar din s.

Cîmpeni, r-nul Cahul, domiciliat în or. Comrat,

str. Pușkin, 22, ap. 20.

termenul de examinare a recursului în

anulare 23 ianuarie 2013 - 16 aprilie 2013

Procedura de citare legal îndeplinită.

Avocatul Jecov Nicolae și inculpatul Gheorghiu Veaceslav au susținut

recursul declarat, solicitînd admiterea acestuia.

Procurorul D. Graur s-a pronunțat pentru respingerea recursului ca

neîntemeiat, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 310 alin. (1) Cod penal, la amendă

în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000 lei.

Prin aceiași sentință a fost condamnată Constantinova Vasilisa în baza

art.42 alin.(5), 310 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, în privința căreia cauza nu se examinează.

1

Veaceslav fiind reprezentant a persoanei în cauza civilă, a falsificat probe în

procesul civil în următoarele circumstanțe.

Astfel, Peioglo Piotr, l-a împutenicit pe Gheorghiu Veaceslav prin

procura din 19 iunie 2008, să reprezinte interesele ÎI „Sabah Peioglo”, pe

care o conducea, în instanța de judecată pe cauza civilă la cererea cet. Cîssa

Piotr către ÎI „Sabah Peioglo” cu privire la recunoașterea după Cîssa P. a

dreptului de proprietate asupra tractorului „T-25”, cu n/î GE B 133 și

remorcii cu n/î GE RT 390 și la cererea de chemare în judecată a ÎI „Sabah

Peioglo” către Cîssa P. cu privire la revendicarea bunurilor din posesie

ilegală străină.

Totodată, Gheorghiu V., acționînd intenționat, în vederea

argumentării interpretării, ce nu corespunde adevărului, a circumstanțelor

acestei cauze și a adoptării în ea cu bună știință a hotărîrii ilegale, în

interesele ÎI „Sabah Peioglo", în perioada examinării cauzei civile (19 iunie

2008 – 11 iulie 2008), a întocmit un contract de vînzare – cumpărare, datat cu

24 ianuarie 2008, încheiat între el ca reprezentant al ÎI „Sabah Peioglo"și

Nibît V., unde a introdus date, eronate, privitor 1a vînzarea de către ÎI

„Sabah Peioglo" lui Nibît V. a tractorului „T-25", n/î GE B -133 și a remorcii

cu n/î GE RT 390 la prețul de 13500 lei, unde a fost falsificată semnătura lui

Nîbît V.

Ulterior, Gheorghiu V., pentru a da o formă legală încheierii acestei

tranzacții, în perioada din 19 iunie 2008, personal a perfectat ordinul de

încasare a numeralului nr. 02, datat la 24.01.2008, care este document oficial,

ce oferă drepturi, introducînd în el datele ce nu corespund realității precum,

că Nibît V., conform contractului de vînzare-cumpărare din

28 ianuarie 2008, a transferat către ÎI „Sabah Peioglo" bani în sumă de 13500

lei, pentru tractorul și remorca procurată.

Gheorghiu V., în aceiași perioadă de timp pentru a da aspectul

legalității acestei tranzacții inexistente, în comun cu Constantinova Vasilisa,

au întocmit factura fiscală falsificată cu seria SW nr.0668476, datată cu 01

iulie 2008 și au indicat în ea date incorecte privitor la faptul că tractorul „T-

25” cu n/î GE B 133 și remorca cu n/î GE RT 390, au fost predate

cumpărătorului Nibît V. în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare

din 24 ianuarie 2008. Totodată, Gheorghiu V. în factura fiscală menționată a

falsificat și semnătura lui Nibît V. despre faptul că ultimul a recepționat

bunul dat.

După aceasta, Gheorghiu V. la 11 iulie 2008, participînd în ședința de

judecată pe marginea acestui dasar civil în calitate de reprezentant a

2

ÎI „Sabah Peioglo", a prezentat în calitate de probe scrise în susținerea

cerințelor de acțiune a ÎI „Sabah Peioglo" acte falsificate și anume:

- contractul de cumpărare-vînzare a tractorului și a remorcii, întocmit la

24 ianuarie 2008, încheiat între ÎI „Sabah Peioglo" și Nibît V.;

- ordinul de încasare a banilor nr. 02 din 24 ianuarie 2008;

- factura fiscală cu seria SW nr. 0668476 din 01 iulie 2008, probe ce

dovedesc faptul că tractorul și remorca au fost vîndute lui Nibît V. mai

devreme decît lui Cîssa P.P.

Gheorghiu Veaceslav, care a solicitat casarea acesteia ca fiind ilegală,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, de achitare, invocînd că:

- instanța de fond nu a apreciat probele în ansamblul lor, bazîndu-se

pe examinarea multilaterală, integrală și obiectivă a cauzei, în legătură cu ce

eronat a constatat și a soluționat un șir de chestiuni cum sunt: dacă a avut

loc fapta în comiterea căruia este învinuit, dacă inculpații au comis această

faptă și dacă fapta constituie elementele infracțiunii incriminate;

- infracțiunea prevăzută de art. 310 alin.(1) Cod penal, atentează la

interesele justiției în domeniul asigurării veridicității probelor, împiedică

constatarea adevărului pe cauza civilă, emiterea hotărîrii legale și

întemeiate. Obiectul infracțiunii îl constituie relațiile referitoare la

înfăptuirea justiției, buna activitate a instanțelor judecătorești care implică

măsurile procesuale de prezentare, protejare și apreciere a probelor necesare

pentru examinarea justă a cauzelor în procedura civilă conform legii.

Recurentul consideră, că obiectul acestei infracțiuni sunt probele pe cauza

civilă, care în conformitate cu art. 117 alin.(1) Cod de procedură civilă, sunt

elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților,

precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii.

- consideră că documentele prezentate de el în ședința de judecată nu

au fost și nu au putut fi probe pe cauza penală nominalizată, deoarece

probele obținute cu încălcarea legii nu au putere de probațiune și nu pot fi

puse de instanță în temeiul hotărîrii;

- copiile documentelor prezentate în ședință nu au fost prezentate ca

probe, dar ca documente ce confirmă necesitatea atragerii în proces a

persoanei terțe. A menționat că probele date nu confirmă vinovăția sa, însă

dimpotrivă, combat concluzia acuzatorului și a instanței de judecată precum

că în contractul de vînzare-cumpărare din 24 ianuarie 2008 încheiat între ÎI

„Sabah Peioglo” și Nibît V., semnătura lui Nibît V. a fost contrafăcută;

3

- ținîndu-se cont de faptul că pentru reprezentarea intereselor în

procesul civil a ÎI „Sabah Peioglo” lui i-a fost eliberată procură

neautentificată în modul stabilit de lege, el nu este reprezentantul

participantului la proces, și respectiv nu poate fi subiect al infracțiunii

imputate;

- au fost încălcate prevederilor art. 63 alin.(1) și (2) Cod de procedură

penală cu privire la recunoașterea sa în calitate de bănuit.

- toate actele procedurale efectuate cu participarea lui, începînd de la

20 februarie 2010, inclusiv ordonanța de punere sub învinuire sunt ilegale și

nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare;

- instanța de judecată urma să înceteze procesul penal în privința sa în

baza art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece infracțiunea

prevăzută de art. 310 alin. (1) Cod penal, potrivit art. 16 alin.(2) CP,

constituie o infracțiune ușoară și persoana se eliberează de la răspundere

penală, dacă din ziua comiterii infracțiunii ușoare a expirat 2 ani.

februarie 2012, au fost respinse, ca nefondate recursurile declarate de

inculpatul Gheorghiu Veaceslav, pe motiv că probele prezentate în sprijinul

învinuirii, relevate în sentință, obiectiv și sub toate aspectele au fost

examinate și apreciate, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului

Gheorghiu Veaceslav în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.310 alin.(1)

Cod penal – falsificarea probelor, în procesul civil de către reprezentantul

acestuia.

La fel, instanța de apel a considerat că argumentele invocate de

inculpatul Gheorghiu V. în recurs precum că instanța de fond urma a înceta

procesul penal în temeiul art. 60 alin.(1) lit.a) Cod penal, din motivul că de

la săvîrșirea unei infracțiuni ușoare a expirat 2 ani, a menționat, că

infracțiunea săvîrșită de către Gheorghiu V. a fost comisă în perioada

19.06.2008 – 11.07.2008, cauza penală a fost expediată în instanța de judecată

la 08 iulie 2010, iar sentința a fost emisă la 26 mai 2011 și respectiv, la

momentul emiterii sentinței au expirat 2 ani din momentul comiterii

infracțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 332 alin.(1) Cod de procedură

penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vre-unul

din temeiurile prevăzute în art. 275 pct.2)-9), 285 alin.(1) pct.1),2),4),5),

precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

4

În cazul prevăzut la art.275 pct.4) – în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție, încetarea procesului penal nu se admite fără

acordul inculpatului.

Potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de fond inculpatul

Gheorghiu V. nu a înaintat demers privind încetarea procesului în cauză în

baza art. 60 Cod penal, precum și în instanța de recurs, recurentul a susținut

recursurile declarate, solicitînd admiterea acestora, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Astfel, argumentul menționat a fost respins, ca nefiind bazat pe lege.

Totodată, instanța a menționat că la 10 februarie 2010 Gheorghiu V. a

fost recunoscut în calitate de bănuit și, în privința sa a fost aplicată măsura

preventivă sub formă de obligațiunea de nepărăsire a localității.

Conform alin.(2) art. 63 CPP, organul de urmărire penală nu este în

drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost

aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile

din momentul cînd i s-a adus la cunoștință ordonanța despre aplicarea

măsurii preventive și persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de

recunoaștere în calitate de bănuit - mai mult de trei luni.

Art. 63 alin.(3) Cod de procedură penală stipulează că, la momentul

expirării, după caz, a unui termen indicat în alin. (2), organul de urmărire

penală este obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul

stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința lui, dispunînd

scoaterea lui de sub învinuire sau punerea lui sub învinuire.

Calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reținutului,

revocării măsurii preventive aplicate în privința lui ori, după caz, anulării

ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii lui de sub

urmărire penală, prevederi menționate în art. 63 alin.(5) Cod de procedură

penală.

În privința lui Gheorghiu V. nu au fost emise astfel de hotărîri.

Instanța a considerat, că deși organul de urmărire penală ilegal l-a

reținut pe Gheorghiu V. în calitatea de bănuit, menținînd în privința

acestuia măsura preventivă pînă la 27 mai 2010, cînd a fost pus sub

învinuire în baza art. 310 alin.(1) Cod penal, argumentul menționat de

recurent este fondat, însă circumstanța nominalizată nu este temei pentru

admiterea recursurilor, fiindcă instanța de fond a constatat încălcarea dată și

la stabilirea pedepsei inculpatului a luat-o în considerație ca compensație

pentru încălcarea legislației procesual-penale, admisă de organul de

urmărire penală.

5

Totodată, instanța a menționat că, în speță, calitatea de bănuit

Gheorghiu V. a obținut-o la 10 februarie 2010, iar a fost pus sub învinuire la

27 mai 2010, adică cu încălcarea termenului legal. Prin urmare, organul de

urmărire penală nu a dispus scoaterea persoanei de sub urmărire penală,

prin ce au fost efectuate încălcări de procedură, însă acestea nu poate

influența asupra legalității sentinței, cu atît mai mult la achitarea persoanei.

anulare inculpatul Gheorghiu Veaceslav, care invocînd temeiul de drept

prevăzut la art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărîrilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să fie achitat, invocînd că:

- instanțele judecătorești nu au constatat elementele constitutive ale

infracțiunii;

- a fost pedepsit pentru una și aceiași faptă de două ori, fiindu-i astfel

încălcat dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori

pentru aceiași faptă, drept stipulat în art.22 Cod de procedură penală,

deoarece a fost menținut în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, iar măsura

preventivă aplicată nu a fost revocată în termenul prevăzut de lege;

- instanțele de judecată au ignorant prevederile legale, referitor la

eliberarea de pedeapsa penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, în temeiul art. 60 Cod penal, în cazul cînd de la săvîrșirea unei

infracțiuni ușoare a espirat termenul de 2 ani.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Conform art.453 alin.(1) Cod de procedură penală (în redacția Legii

nr.66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012), hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de

drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Colegiul penal lărgit menționează că instanțele judecătorești l-au

recunoscut vinovat și condamnat pe Gheorghiu Veaceslav pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 310 alin.(1) Cod penal, aplicîndu-i amendă în

mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10000 lei, amendă care

la 12 aprilie 2012 a fost achitată (f.d.194, vol.III).

6

Instanța de recurs constată, că urmează a fi respins argumentul

recurentului precum că inculpatul Gheorghiu Veaceslav a fost pedepsit de

două ori pentru aceiași faptă, fiindu-i astfel încălcat dreptul de a nu fi

urmărit, judecat sau pedepsit, drept stipulat în art. 22 Cod de procedură

penală, deoarece, dînsul a fost menținut în calitate de bănuit mai mult de 10

zile după aplicarea măsurii nonprivative de libertate, concluzionînd că au

fost încălcate prevederile art. 63 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală.

Potrivit materialelor cauzei, la 10 februarie 2010, Gheorghiu Veaceslav

a fost recunoscut în calitate de bănuit și tot la data indicată i-a fost aplicată

măsura preventivă – obligațiunea de a nu părăsi localitatea (f.d.188-192,

vol.II).

Conform prevederilor art.63 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală,

organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit

persoana în privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă

de libertate – mai mult de 10 zile din momentul cînd i s-a adus la cunoștință

ordonanța despre aplicarea măsurii preventive.

Din materialele cauzei rezultă că, Gheorghiu V. a fost pus sub

învinuire la 27 mai 2010, adică cu încălcarea termenilor stipulați în art. 63

alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal reține, că la acel moment era în vigoare

prevederile art. 63 alin.(6) Cod de procedură penală, care stipula că, „dacă, la

expirarea termenelor indicate în alin.(2), nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub

urmărire penală sau punerea ei sub învinuire, calitatea de bănuit încetează de drept.

Încetarea de drept a calității de bănuit în legătură cu expirarea termenelor indicate

în alin.(2), în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică

punerea persoanei sub învinuire pentru același fapt”.

În situația creată, Gheorghiu V. considerînd că prin prisma

prevederilor art. 63 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, a expirat

termenul de menținere în calitate de bănuit, acesta era în drept să se

adreseze în modul prevăzut de lege pentru a fi scos de sub urmărire penală,

însă nu s-a conformat legii.

În sensul art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Potrivit art.251 alin.(4) Cod de procedură penală, încălarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, cu

excepția prevederilor alin.(2), atrage nulitatea actului dacă au fost invocate

7

în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea

urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în

instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii

procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în

instanță.

Toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate cu prezența lui

Gheorghiu V., acesta participînd în toate instanțele de judecată, avînd

posibilitate să conteste acțiunile și actele ilegale ale organului de urmărire

penală.

La fel, este neîntemeiată afirmația lui Gheorghiu V. precum că nu a

comis infracțiunea imputată și vinovăția sa nu a fost confirmată prin nici o

probă și urmează a fi achitat, deoarece atît instanța de fond, cît și cea de apel

corect a constatat vinovăția lui Gheorghiu V. în infracțiunea de falsificare a

probelor în procesul civil de către reprezentantul acestuia și anume,

falsificarea se consideră o denaturare ce reprezintă probe. Se manifestă în diferite

forme: - introducerea informației false în acte, - falsificarea acestora, corectarea și

datarea cu alt număr. Falsificarea se mai exprimă și prin faptul că persoana care

participă pe cauză întocmește probele scrise cu un conținut fals.

Se mai atestă că latura subiectivă a acestei infracțiuni (art.310 CP) se

manifestă prin intenție directă. Făptuitorul dorește survenirea urmărilor

prejudiciabile ale faptei sale.

Constatarea faptei de falsificare a probelor constituie componență de

infracțiune indiferent dacă au survenit urmările scontate de către făptuitor,

iar consumarea infracțiunii are loc din momentul prezentării probei false

sau falsificării acesteia, producîndu-se imediat starea de pericol pentru

examinarea cauzei de către instanța de judecată.

Pentru calificarea infracțiunii nu contează dacă aceasta a influențat la

pronunțarea hotărîrii în cauza civilă.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanțele judecatorești

inferioare examinînd cauza și constatînd vinovăția lui Gheorghiu V. în

infracțiunea imputată urma să țină cont de faptul cînd a fost săvîrșită fapta

imputată acestuia.

Colegiul penal menționează că, Gheorghiu Veaceslav a fost tras la

răspundere penală pentru faptele săvîrșite 19 iunie 2008 - 11 iulie 2008, în

baza art. 310 alin.(1) Cod penal, infracțiune care prin prisma art. 16 Cod

penal, se clasifică ca ușoară.

8

Potrivit dispoziției art. 60 alin.(1) lit.a) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală, dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii ușoare a

expirat termenul de doi ani.

Conform art. 60 alin.(2) Cod penal, prescripția curge din ziua săvîrșirii

infracțiunii și pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanței de

judecată.

La 02 februarie 2012, Curtea de Apel Comrat a respins recursul

inculpatului, și hotărîrea instanței de fond devenise definitivă.

Mai mult ca atît, Colegiul remarcă că, atît instanța de fond, cît și cea de

recurs la momentul judecării cauzei, urma să înceteze procesul penal,

deoarece la acel moment expirase termenul de 2 ani.

La momentul judecării cauzei de către instanțele judecătorești

inferioare termenul de prescripție de 2 ani era deja expirat, iar în

conformitate cu prevederile art. 332 alin.(1) Cod penal, procesul penal urma

să fie încetat cu liberarea lui Gheorghiu Veaceslav de răspunderea penală.

Necătînd la cele menționate, instanțele judecătorești, stabilindu-i

vinovăția lui Gheorghiu Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 310 alin.(1) Cod penal, i-a aplicat pedeapsa sub formă de amendă, cu

toate că lipsea cadrul legal de aplicare a pedepsei penale în legătură cu

prescripția tragerii la răspundere penală prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal, astfel acestui fiindu-i încălcat un drept fundamental prevăzut de

art. 7 CEDO – nici o pedeapsă fără lege.

În speță, în cazul în care Gheorghiu Veaceslav nu va fi liberat de

pedeapsă și nu se va supune unei hotărîri judecătorești în circumstanțele

prevăzute în art. 64 alin.(5) Cod penal, el ar putea fi arestat pentru o

perioadă de timp, iar aceasta ar genera încălcarea dreptului la libertate și la

siguranță, garanții prevăzute de art. 5 CEDO, care prevede că nimeni nu

poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Astfel, reieșind din prevederile normelor sus citate hotărîrile

instanțelor de fond și apel, în ce privește condamnarea lui Gheorghiu

Veaceslav în baza art. 310 alin.(1) Cod penal, urmează a fi casate, rejudecată

cauza cu liberarea de răspundere penală pe motivul expirării termenului

tragerii la răspundere penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit

9

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de inculpatul Gheorghiu

Veaceslav, casează parțial sentința Judecătoriei Comrat din 26 mai 2011 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 02 februarie 2012,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează.

În temeiul art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, art. 60 Cod penal,

Gheorghiu Veaceslav Victor în baza art. 310 alin.(1) Cod penal, se liberează

de răspundere penală pe motivul expirării termenului de prescripție.

Celelalte dispoziții ale hotărîrilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată în ședință publică la 30 aprilie 2013, ora 0930.

Președinte semnătura Constantin Gurschi

Judecători semnătura Constantin Alerguș

semnătura Andrei Harghel

semnătura Olga Adam

semnătura Ion Arhiliuc

Copia corespunde originalului.

Judecător Constantin Alerguș

10