1ra-391/13 — jaf, sustragerea buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- jaf, sustragerea buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice
- Temei legal
- 187 alin. 2 lit. c, f CP; 360 alin. 2 CP
1ra-391/13 — jaf, sustragerea buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul 1ra-391/13
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
03 aprilie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte –Petru Ursache,
judecători – Ghenadie Nicolaev și Nicolae Gordilă,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2012 în
cauza penală în privința lui
Grigorița Iuri Danil, născut la 20 martie 1958,
originar s. Chetrosul, r-nul Drochia, domiciliat or.
Drochia, str. A. David 24;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
05.11.2010 – 06.09.2012 (prima instanță)
27.09.2012 – 20.12.2012 (instanța de apel)
04.03.2013 – 03.04.2013 (instanța de recurs)
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Drochia din 06 septembrie 2012, Grigorița Iuri
Danil, a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 187
alin.(2) lit. c), f) și 360 alin. (2) Cod penal din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de
inculpat.
De către organul de urmărire penală i-a fost înaintată învinuirea lui Grigorița
Iuri pentru faptul că el, la data de 08 august 2010, orele 14.00, avînd intenția de
sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, de a limita libertatea de circulație și de
a o lipsi de aceasta pe Svetlana Grigorița, aflîndu-se la domiciliul său din or. Drochia,
str. A. David 24, aplicînd violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei,
în mod deschis, a sustras din geanta Svetlanei Grigorița bani în sumă de 16 100 lei și
890 Euro, pașaportul de cetățean al Republicii Moldova și cel al Federației Ruse,
cauzîndu-i o daună materială considerabilă în sumă de 30 356,99 lei.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel procurorul, prin care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care
Grigorița Iuri să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187
alin.(2) lit. e), f) și 360 alin. (2) Cod penal. În baza art. 187 al. (2) lit. e), f) Cod penal
să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare cu amendă în mărime de 500 unități
1
convenționale. În baza art. 360 alin. (2) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa sub
formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale. În baza art. 84 alin. (1) Cod
penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i
fie stabilită pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis cu amendă în mărime de 600 unități convenționale. În
baza art. 90 Cod penal pedeapsa închisorii să fie suspendată condiționat pe un termen
de probă de 2 ani.
În motivarea apelului s-a invocat că pe cauză au fost prezentate probe ce
demonstrează vinovăția inculpatului, însă instanța de fond le-a apreciat critic și a pus
la baza sentinței doar declarațiile inculpatului, care nu sunt confirmate prin probe. A
considerat sentința ilegală datorită interpretării eronate a probelor administrate, iar
motivarea sentinței contrazice dispozitivul acesteia.
3.1. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel partea vătămată
Grigorița Svetlana, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu
pronunțarea unei noi hotărîri prin care Grigorița Iurie să fie recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. e), f) și 360 alin. (2) Cod
penal. Solicită admiterea acțiunii civile privind încasarea din contul inculpatului a
sumei de 16 100 lei și 890 Euro; cheltuielile de tratament – 12 500 lei; cheltuielile de
transport – 15 450 lei; cheltuielile pentru asistența juridică – 3 000 lei și a
prejudiciului moral – 10 000 lei.
În motivarea apelului a invocat, că sentința este incorectă, deoarece nu au fost
reflectate real circumstanțele cauzei. Instanța de fond nu a luat în considerație
argumentele ei. Neîntemeiat i-a fost respinsă acțiunea civilă, or documentele anexate
confirmă că i s-a cauzat prejudiciu moral și material. Faptul că i-au fost cauzate
leziuni corporale a fost confirmat prin dublicatul raportului de examinare medico-
legală nr. 243 din 12 august 2010, vizat cu ștampilă umedă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie
2012, a fost respins ca depus peste termen apelul declarat de partea vătămată Grigorița
Svetlana.
A fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță: Grigorița Iuri a fost achitat de
sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. c), f) și 360
alin. (2) Cod penal din motiv, că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că declarațiile părții vătămate
sunt contradictorii și contravin circumstanțelor cauzei, iar relațiile ostile apărute între
părți nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare. Deci este vorba de prezența
unor relații civile, iar fapta infracțională lipsește.
În recursul ordinar declarat de procuror, se solicită casarea deciziei instanței
de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de
judecată.
Recurentul a invocat faptul că instanța de apel, examinînd apelul declarat de
procuror, nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor care demonstrează
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, achitîndu-l pe acesta din
motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Instanțele de fond au pronunțat hotărîri de condamnare pentru o altă faptă decît
cea pentru care inculpatul a fost pus sub învinuire, temei cuprins în dispoziția art. 427
alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.
2
Din conținutul învinuirii reiese că lui Grigorița Iuri i-a fost incriminată
infracțiunea de "jaf”, prevăzută de art. 187 alin.(2), lit. e), f) Cod penal cu semnele
calificative: - „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței
nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, și cu cauzarea de daune în
proporții considerabile”.
Pe când prima instanță și cea de apel l-au achitat pe Grigorița Iuri de
infracțiunile prevăzute de art.187 alin.(2) lit. c), f) Cod penal și art.360 alin.(2) Cod
penal, adică „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, de o persoană mascată,
deghizată sau travestită și cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.
Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din
următoarele considerente.
Procurorul a invocat în recursul ordinar declarat, ca temei pentru recurs art. 427
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.
Conform pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul
cînd instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru
care condamnatul a fost pus sub învinuire.
Însă, instanța de recurs constată că, textul recursului declarat nu cuprinde o
careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului stipulat în pct. 8)
alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.
Mai mult ca atît, recurentul în recursul său a invocat cu totul alte argumente
care nu-și găsesc reflectare în temeiurile menționate în art. 427 Cod de procedură
penală.
Argumentele invocate referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de
starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanțelor de fond.
În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de
procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.
Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de
procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,
verificîndu-le sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce
face ca concluziile despre achitarea lui Grigorița Iuri de sub învinuirea de comitere a
infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. c), f) și 360 alin. (2) Cod penal din motiv
că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, să fie juste și întemeiate.
În susținerea acestora, instanța de apel corect a menționat faptul că în urma
examinării probelor administrate, instanța de fond just a ajuns la concluzia că
învinuirea adusă inculpatului Grigorița Iuri nu și-a găsit confirmare în ședința de
judecată, el fiind achitat.
Sunt juste argumentele instanței de apel despre faptul că procurorul, deși a
solicitat casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi
hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie
condamnat, acesta n-a solicitat administrarea de probe noi sau cercetarea suplimentară
a probelor administrate de instanța de fond, care i-ar fi permis instanței de apel
reluarea judecării cauzei potrivit regulilor generale prevăzute pentru prima instanță.
Colegiul penal, conchide că argumentele aduse de către procuror în susținerea
apelului în partea condamnării inculpatului, nu pot fi reținute pentru a adopta hotărîrea
3
de condamnare, or, aceasta ar impune instanța de judecată de a susține o poziție
preconcepută despre vinovăția persoanei, dîndu-le probelor invocate de procuror o
valoare dinainte stabilită.
Reieșind din circumstanțele stabilite în ședința instanței de fond și în cea de apel
se constată că intre părți exista un litigiu de partajare a imobilului, adică relații ce țin
de domeniul dreptului civil.
Existența relațiilor civile se confirmă prin declarațiile inculpatului, precum și
cele ale părții vătămate, care au indicat, că, în aceiași zi de 08 august 2010, inculpatul
a luat recipisă de la Grigorița Svetlana precum că ultima se obligă să-i restituie datoria
în sumă de 10 000 Euro (f.d. 16) și apoi aceasta a luat recipisă de la Grigorița Iuri
precum că sumele transmise de 16 100 lei și 890 Euro sunt în contul datoriei sus
menționate (f.d. 16). Deși pătimita indică, că recipisa a scris-o fiind impusă de
inculpat, aceasta nu se confirmă prin circumstanțele cauzei.
Sunt juste concluziile instanțelor de fond din care rezultă că potrivit
declarațiilor părții vătămate, cînd inculpatul a răsturnat conținutul genții pe masă,
ultima a strîns banii și i-a numărat. Faptul dat confirmă că Grigorița Svetlana a avut
posibilitatea să ia banii și că acești bani nu au fost sustrași de către inculpat. Lipsa
faptei de sustragere se confirmă și prin declarațiile pătimitei, din care rezultă că ambii
au numărat banii" (f.d. 168). Aceste circumstanțe atestă faptul, că între părți a avut loc
o tranzacție.
Mai mult ca atît, originalul recipisei întocmită de către inculpat se păstrează la
partea vătămată, or copia acesteia a fost prezentată procurorului odată cu depunerea
plîngerii la 08 august 2010 și prezența acestei recipise exclude sustragerea de către
inculpat a sumelor care sunt indicate în ea. Prezența recipisei este un înscris, care
permite părții vătămate să solicite repunerea sa în drepturi, dacă consideră că acestea
i-au fost încălcate, însă aceste relații țin de domeniul dreptului civil și nu penal.
Este corectă concluzia instanței de apel că nu a fost confirmat nici faptul
sustragerii pașapoartelor părții vătămate. Or, potrivit declarațiilor inculpatului, care nu
au fost combătute de către partea acuzării, documentele au fost lăsate personal de
către partea vătămată în casa sa, care este proprietate în devălmășie a soților. Tot din
casa sa, Grigorița Svetlana, ulterior și-a luat documentele și inculpatul nu a
împiedicat-o să și le ia. Susținerile pătimitei la acest compartiment au fost stabilite ca
fiind dubioase, venind în contradicție cu explicațiile inculpatului și care nu au putut fi
înlăturate, cît și a faptului că între soți s-au stabilit relații ostile.
Mai mult ca atît, sunt întemeiate afirmațiile instanței de apel precum că din
declarațiile colaboratorilor de poliție Alexandru Chiprisean și Marcel Cimbriciuc se
confirmă că după depunerea și înregistrarea plîngerii, partea vătămată a intrat pe geam
în casa sa și și-a luat pașapoartele de pe masă. Inculpatul n-a împiedicat-o de a le lua.
Tot ei au indicat că aceasta nu a spus că a fost bătută, și că nu avea careva semne că a
fost maltratată.
Din aceste motive, instanța de apel just a conchis ca pe parcursul urmăririi
penale și a judecării cauzei nu au fost prezentate probe precum că inculpatul ar fi avut
intenția de sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, de a limita libertatea
persoanei, inclusiv libertatea circulației sau de a o lipsi de aceasta pe partea vătămată,
de aceea soluția instanței de fond despre achitarea inculpatului, este corectă.
Astfel, instanța de recurs menționează că conform art. 389 Cod de procedură
penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării
4
judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin
ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar conform art. 8 alin.(3) Cod
de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei, de săvîrșirea unei
infracțiuni nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii
se interpretează în favoarea inculpatului, iar instanței de apel nu i-au fost prezentate
alte probe concudente și pertinente care ar confirma cu certitudine vinovăția
inculpatului, iar în lipsa acestora, îndoielile care nu pot fi înlăturate corect au fost
interpretate în favoarea acestuia.
Motivul referitor la faptul, că instanțele de fond, în textul hotărîrilor sale indică
faptul că inculpatul se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187
alin.(2) lit. c), f) Cod penal, iar în partea dispozitivă se indică art. 187 alin. (2) lit. e),
d) Cod penal, Colegiul penal o consideră drept o eroare materială din considerentul,
că starea de fapt reținută și de drept apreciată concordă cu circumstanțele stabilite.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432
Cod de procedură penală, Colegiul Penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui Grigorița
Iuri Danil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător
(semnătura) (semnătura) (semnătura)
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă
Copia corespunde originalului
Judecător: Ghenadie Nicolaev
5
Dosarul 1ra-391/13
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
(dispozitiv)
03 aprilie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte –Petru Ursache,
judecători – Ghenadie Nicolaev și Nicolae Gordilă,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2012 în
cauza penală în privința lui
Grigorița Iuri Danil, născut la 20 martie 1958,
originar s. Chetrosul, r-nul Drochia, domiciliat or.
Drochia, str. A. David 24;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
05.11.2010 – 06.09.2012 (prima instanță)
27.09.2012 – 20.12.2012 (instanța de apel)
04.03.2013 – 03.04.2013 (instanța de recurs)
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod
de procedură penală, Colegiul Penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui Grigorița
Iuri Danil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată se va pronunța la 30 aprilie 2013.
6
Președinte Judecător Judecător
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă
7