1ra-546/13 — 320 alin.1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Slobozia din 28 iunie 2012, Darii Tudor a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1) Cod penal din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

De către organul de urmărire penală, i-a fost înaintată învinuirea lui Darii Tudor pentru faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan- Vodă din 05 noiembrie 2007 a fost dispusă încasarea din contul acestuia în folosul FCP „Renaștere” SA a pagubei materiale în sumă de 25 495 lei 33 bani și cheltuieli de judecată în mărime de 764 lei 86 bani, în total suma de 26 260 lei 16 bani. Deși conform art. 16 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească poartă caracter obligatoriu pentru toate autoritățile publice, inclusiv și persoanele fizice, intenționat nu a executat și s-a eschivat de la executarea hotărîrii instanței de judecată, sub pretextul că nu dispune de surse financiare și că activitatea SRL „Ir-Dar”, conducătorul căreia este Darii Tudor, a fost blocată prin aplicarea la data de 24 august 2009 de către Oficiul de Executare, a sechestrului pe contul bancar al SRL „Ir-Dar”. Începînd cu 05 noiembrie 2007, avînd intenția de a nu executa hotărîrea instanței de judecată menționată, nu a întreprins nici o măsură concretă pentru executarea acesteia și doar la plîngerile ale FCP „Renaștere” SA depuse la CPR Ștefan- Vodă și Procuratura r- lui Ștefan- Vodă, Darii Tudor, a achitat doar suma de 5020 lei din suma de 26 260 lei 16 bani, dispusă spre încasare de instanța de judecată. Începînd cu 23 iunie 2008, titlul executoriu a fost pus în executare la locul de muncă la SRL „Ir-Dar”, fiind reținute 20% din salariul lunar. Prin hotărîrea Judecătoriei Slobozia din 16 august 2010, a fost ridicat sechestrul de pe contul bancar al SRL „Ir-Dar” și a fost anulată interdicția de eliberare lui Darii Tudor a pașaportului străin. Contrar faptului că, era obligat să achite SRL „Ir-Dar" datoria încasată prin hotărîrea instanței de judecată din 05 noiembrie 2007, dispunînd de bunuri ale căror realizare ar fi stins și dispunînd real de posibilitatea de a executa integral hotărîrea instanței de judecată, Darii Tudor, intenționat, cu scopul neexecutării acestei hotărîri, la data de 20 mai 2008 a radiat de la evidență automobilul de model „Audi 80", n/î SVAH 666, ce-i aparținea, ca ulterior, la data de 23 mai 2008, să reînmatriculeze automobilul de model „Audi 80", n/î SVAH 666 pe numele lui Darii Natalia Gheorghi, a.n. 1966, locuitoare a or. Ștefan Vodă, str. 31 August 16/1 ap. 36. Prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan- Vodă din 28 aprilie 2011, Darii Tudor a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin.(l) Cod contravențional, cu stabilirea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 100 unități convenționale, echivalentul a 2000 lei, care a fost achitată de către ultimul, prin ce, Darii Tudor a recunoscut faptul neexecutării intenționate de către el a hotărîrii Judecătoriei Ștefan- Vodă din 05 noiembrie 2007.

Împotriva sentinței, procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat în baza art. 320 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale. În motivarea apelului a fost menționat faptul că sentința de achitare, pronunțată în privința lui Darii Tudor, este ilegală din motiv că la materialele cauzei existau probe suficiente care au confirmat vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 07 decembrie 2012, a fost admis apelul, a fost casată sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărîre prin care Darii Tudor a fost condamnat în baza art. 320 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie 6000 lei. 4.1 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat faptul că inculpatul a comis infracțiunea exprimată prin neexecutarea intenționată precum și eschivarea de la îndeplinirea hotărîrii instanței de judecată din motiv că pe perioada menționată, în cadrul procedurii de executare a hotărîrii judecătorești, s-a constatat intenția inculpatului de a se eschiva de la executarea acesteia, el înstrăinînd în aceasta perioadă automobilul, pe numele soției sale, a desfășurat activitate de antreprenor, dispunea de gospodărie țărănească, frecvent a plecat peste hotarele Republicii Moldova, era apt de a munci și de a respecta prevederea legală privind obligațiunea executării hotărîrii instanței de judecată. Cu toate că a fost sancționat administrativ pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești, acesta achitînd amenda stabilită, oricum nu a întreprins acțiunile de rigoare pentru a preîntîmpina eventuala atragere deja la răspunderea penală în baza art. 320 alin.(l) Cod penal, pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești.

Nefiind deacord cu decizia instanței de apel, inculpatul a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței de achitare în privința sa. 2 Recurentul, invocînd ca temeiuri de declarare a recursului-prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 10) Cod de procedură penală, menționează că la materialele cauzei lipsesc probe de confirmare a vinovăției sale în comiterea infracțiunii incriminate, iar concluziile despre vinovăția persoanei nu pot fi bazate pe presupuneri, procurorul neprezentînd careva probe certe ce ar fi dovedit faptul eschivării intenționate a inculpatului de la executarea hotărîrii judecătorești.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Recurentul invocă ca temeiuri de declarare a recursului- prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 8) și 10) Cod de procedură penală, conform cărora, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, conform pct.8) alin.(1) al aceluiași articol, în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, iar conform pct.10) în cazul cînd- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs menționează că aceste prevederi legale și-au găsit reflectare în cauza dată. Conform prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar. Colegiul penal lărgit enunță că, instanța de apel greșit a admis apelul procurorului, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărîre prin care Darii Tudor a fost condamnat în baza art. 320 alin.(1) Cod penal, acest apel fiind nefondat. Conform materialelor cauzei, instanța de fond corect l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1) Cod penal din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, luînd la bază totalitatea probelor administrate la dosar care, fiind examinate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, just au indus concluzia privind nevinovăția acestuia. Astfel, sunt corecte concluziile instanței de fond precum că inculpatul fiind obligat, prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan- Vodă din 05 noiembrie 2007, să achite în folosul SA “Renaștere” paguba materială în mărime de 25 495 lei 33 bani și cheltuielile de judecată în mărime de 764 lei 86 bani, a achitat în perioada anulor 2007- 2011 o parte din datorie, efectuînd plăți periodice. Din analiza componenței de infracțiune incriminate, instanța de fond întemeiat a constatat că latura obiectivă a infracțiunii menționate se realizează prin acțiune sau inacțiune iar latura subiectivă-doar prin intenție directă, însă conform materialelor cauzei, din informația Serviciului de Grăniceri prezentată de procuror (f.d.85-92), rezultă doar faptul traversării frotierei de stat de către inculpat și nicidecum –obținerea unui venit peste hotarele țării, astfel nefiind demonstrată intenția inculpatului în comiterea infracțiunii incrminate iar prin decizia Judecătoriei Ștefan-Vodă din 28 aprilie 2011, acesta a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin.(1) Cod contravențional- neexecutarea hotărîrii judecătorești. La fel, sunt juste argumentele instanței de fond precum că după aplicarea sancțiunii contravenționale, la 19 septembrie 2011, inculpatul, conform chitanței nr.1514 a achitat suma de 540 lei, iar mai apoi, conform ordinului de încasare a numerarului din 10 mai 2012, a mai achitat 600 lei. 3 Astfel, instanța de fond întemeiat a conchis că inculpatul, în perioada între aplicarea sancțiunii contravenționale dintre 28 aprilie 2011 și pornirea urmăririi penale la 10 noiembrie 2011, cît și după pornirea acesteia, a întreprins măsuri pentru executarea hotărîrii judecătorești, neeschivîndu-se de la această obligațiune, achitînd datoria prin efectuarea plăților din salariu, neavînd o altă sursă de venit sau bunuri care i-ar fi permis stingerea acesteia. Argumentul instanței de apel precum că inculpatul „intenționat, cu scopul neexecutării hotărîrii menționate, la data de 20 mai 2008, a radiat evidența automobilului Audi-80 ce-i aparținea, ca ulterior, la 23 mai 2008, să reînmatriculeze automobilul dat pe numele soției sale, Darii Natalia ” nu poate fi reținut de instanța de recurs și va fi respins, fiind corecte concluziile primei instanțe precum că faptul înstrăinării automobilului dat nu poate fi considerat ca întreprinderea unei acțiuni în vederea neexecutării hotărîrii fiindcă, deși autoturismul a fost înstrăinat după intentarea procedurii de executare, însă, aceasta a avut loc pînă la aplicarea măsurilor de asigurare a executării. Mai mult ca atît, pentru acțiunile menționate mai sus, Darii Tudor deja a fost sancționat, în baza art. 318 alin.(1) Cod contravențional, pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești, prin decizia Judecătoriei Ștefan-Vodă din 28 aprilie 2011. La fel, sunt întemeiate concluziile primei instanțe, precum că acuzatorul de stat nu a prezentat instanței de judecată careva probe de confirmare a existenței unui venit ce ar fi permis inculpatului achitarea totală a prejudiciului încasat prin hotărîrea instanței de judecată din 05 noiembrie 2007 sau de eschivare a acestuia de la executarea hotărîrii menționate. Prin urmare, recursul inculpatului va fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile art.434- 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Darii Tudor. Casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 07 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui Darii Tudor Ion cu menținerea sentinței Judecătoriei Slobozia din 28 iunie 2012, prin care acesta a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1) Cod penal din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 02 iulie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă Vladimir Timofti Elena Covalenco 4