Martinelli împotriva Italiei

Traducere în română Auto

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MARTINELLI c. ITALIA (Derogare nr. 33827/96) HOTĂRÂREA STRASBOURG 11 ianuarie 2000 În cazul Martinelli c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Fischbach Conforti Lorenzen doamna Tsatsa-Nikolovska A.B. Baka Levits judecători și grefierul secțiunii Fribergh Având deliberat în particular la 16 decembrie 1999, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 33827/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Giancarlo Martinelli („reclamantul”), la 5 Noiembrie 1996. Reclamantul este reprezentat de dl Marco della Luna, avocat care practică în Mantova (Italia).

Guvernul italian (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Umberto Leanza. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unui set de proceduri penale. La 29 septembrie 1998, Comisia (Camera întâi) a hotărât să anunțe cererii la guvernul contestat și le-a invitat să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul acesteia. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție la 1 noiembrie 1998 și în conformitate cu dispozițiile articolului 5 § 2 din aceasta, cererea a fost transferată Curții. Guvernul a prezentat observațiile lor la 1 decembrie 1998. La 13 aprilie 1999, reclamantul a informat Curtea că nu intenționează să prezinte niciun argument.

În conformitate cu art. 52 § 1 din Regulamentul Curții, președintele Curții, dl L. Wildhaber, a atribuit cauzei celei de-a doua secțiuni. Camera constituită în cadrul Secțiunii include ex officio Conforti, judecătorul ales în ceea ce privește Italia (art. 27 § 2 din Convenția și art. 26 § 1 litera (a) din Regulamentul Curții) și dl. Rozakis, președintele Secțiunii (art. 26 § 1 litera (a)), ceilalți membri desemnați de celălalt membru care au finalizat Camera au fost dl Fischbach, dl P. Lorenzen, dl M. Tsatsa-Nikolovska, dl A. B. Baka și dl E. Levits (art. 26 § b)). La 15 iunie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 11 octombrie 1999, după schimbul de corespondență, grefierul secțiunii a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din Convenție.

La 4 noiembrie 1999 și la 2 decembrie 1999 Agentul Guvernului și, respectiv, reprezentantul reclamantului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. CU FACTELE La 20 iunie 1991, reclamantul a fost interogat de către poliția investigativă sub suspiciune de a fi comis anumite infracțiuni fiscale. Februarie 1995 a fost comis pentru judecată în fața Curții de District din Modena. Prin hotărârea din 6 mai 1996, această instanță l-a achitat parțial. Procedură de recurs este în prezent în așteptare în fața Curții de Apel din Bologna. CU DREPTUL LA 5 noiembrie 1999, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul italian: „Declar că Guvernul Italiei oferă 25 000 000 de ITL dlui Giancarlo Martinelli în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 33827/96.

Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral (20 000 000 ITL), precum și costuri juridice (5000000 000 ITL) TL), și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 10. La 2 decembrie 1999, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: constat că guvernul Italiei sunt dispus să plătească 25 000 000 de ITL (20 000 000 ITL pentru prejudiciu material și moral și 5.000 000 ITL pentru costuri juridice) dlui Giancarlo Martinelli în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 33827/96 în așteptarea Curții.

Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 11. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).

12. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Faptul în limba engleză și notificat în scris la 11 ianuarie 2000 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis

SECOND SECTION

CASE OF MARTINELLI

v. ITALY (Application no. 33827/96) JUDGMENT STRASBOURG 11 January 2000 In the case of Martinelli v. Italy , The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr M. Fischbach , Mr B. Conforti , Mr P. Lorenzen , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr A.B. Baka , Mr E. Levits , judges , and Mr E. Fribergh , Section Registrar , Having deliberated in private on 16 December 1999, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application (no. 33827/96) against Italy lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mr Giancarlo Martinelli (“the applicant”), on 5 November 1996. The applicant is represented by Mr Marco della Luna, a lawyer practising in Mantova (Italy). The Italian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Umberto Leanza.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of criminal proceedings. On 29 September 1998 the Commission (First Chamber) decided to give notice of the application to the respondent Government and invited them to submit their observations on its admissibility and merits. It declared the remainder of the application inadmissible.

Following the entry into force of Protocol No. 11 to the Convention on 1 November 1998 and in accordance with the provisions of Article 5 § 2 thereof, the application was transferred to the Court.

The Government submitted their observations on 1 December 1998. On 13 April 1999, the applicant informed the Court that he did not intend to present any submissions.

In accordance with Rule 52 § 1 of the Rules of Court, the President of the Court, Mr L. Wildhaber, assigned the case to the Second Section. The Chamber constituted within the Section included ex officio Mr B. Conforti, the judge elected in respect of Italy (Article 27 § 2 of the Convention and Rule 26 § 1 (a) of the Rules of Court), and Mr C. L. Rozakis, the President of the Section (Rule 26 § 1 (a)). The other members designated by the latter to complete the Chamber were Mr M. Fischbach, Mr P. Lorenzen, Mrs M. Tsatsa-Nikolovska, Mr A.B. Baka and Mr E. Levits (Rule 26 § 1 (b)).

On 15 June 1999 the Court declared the application admissible.

On 11 October 1999, after an exchange of correspondence, the Section Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 4 November 1999 and on 2 December 1999 the Agent of the Government and the applicant’s representative respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

AS TO THE FACTS

8. On 20 June 1991 the applicant was questioned by the investigative police under suspicion of having committed certain fiscal offences. On 24 February 1995 he was committed for trial before the District Court of Modena. By a judgment of 6 May 1996, this court partially acquitted him. Appeal proceedings are currently pending before the Court of Appeal of Bologna.

AS TO THE LAW

9. On 5 November 1999 the Court received the following declaration from the Italian Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 25,000,000 ITL to Mr Giancarlo Martinelli with a view to securing a friendly settlement of the application registered under No. 33827/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage (20,000,000 ITL) as well as legal costs (5,000,000 TL), and it will be payable immediately after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

10.

On 2 December 1999 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representative: “ I note that the Government of Italy are prepared to pay 25,000,000 ITL (20,000,000 ITL for pecuniary and non-pecuniary damage and 5,000,000 ITL for legal costs) to Mr Giancarlo Martinelli with a view to securing a friendly settlement of application No. 33827/96 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”

11.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

12.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 11 January 2000 pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President