CtEDO 01.03.2001 Auto

CASE OF R.M. v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF R.M. v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE R.M. c. ITALIA Cererea nr. 32403/96 AJUDEMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 1 martie 2001 În cazul R.M. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Conforti Bonello dna Strážnická Fischbach dna Tsatsa-Nikolovska Judecătorii Levits și grefierul secțiunii Fribergh După deliberarea în particular la 8 februarie 2001, pronunța următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 32403/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna R.M. („Reclamantul”), la 19 iunie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dna D. Rossi, avocat care practică la Milano. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 30 mai 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 2 decembrie 2000 și la 20 decembrie 2000 reclamantul și, respectiv, agentul guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat A.B. într-o scrisoare înregistrată din 4 mai 1990, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 29 martie 1991 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 1 iunie 1990, reclamantul a reiterat intenția ei de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului milan. Prin decizia din 29 iunie 1990, care a fost făcută executivă la 11 ianuarie 1991, Magistratul milan a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 29 septembrie 1991. La 20 septembrie 1991, reclamantul a făcut o declarație legală că ea a cerut urgent ca locație pentru fiica sa. La 10 octombrie 1991, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să scape de locație. La 14 noiembrie 1991, ea a comunicat locatarului să-l informeze că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 29 noiembrie 1991. 10. Între 29 noiembrie 1991 și 18 martie 1996, judecătorul a făcut 21 de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 11. La 20 mai 1996, chiriașul a evacuat sediul. LEI 12. La 20 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 20 000 000 de ITL doamnei R.M. în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în conformitate cu nr. 32403/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern asupra încălcării Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție. 13. La 2 decembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 20 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și pentru doamna R.M., în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 32403/96 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii Convenția și art. 3 din Regulamentul Curții). 15. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă