CtEDO 19.04.2001 Auto

CASE OF L.M.G. v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF L.M.G. v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE L.M.G. c. ITALY Cererea nr. 32655/96 AJUDEMENTUL (Resoluție în mod francez) STRASBOURG 19 aprilie 2001 În cazul L.M.G. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello Lorenzen Doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Judecătorii Kovler și grefierul secțiunii Fribergh După deliberarea în particular la 5 aprilie 2001, pronunța următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 32655/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl L.M.G. („Reclamantul”), la 16 ianuarie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Giuggioli, avocat care practică la Milano. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. La 22 iunie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 5 martie 2001 și la 26 februarie 2001, reclamantul și, respectiv, agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. Dna Z. a fost proprietara unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat lui Z. F. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 11 martie 1985, moștenitorii doamnei Z., care au murit între timp, au informat chiriașul că au intenționat să încheie închiriere și l-au convocat să apară în fața Magistratului Milan. Prin decizia din 28 martie 1985, care a fost pus în aplicare la 25 Iulie 1985, Magistratul Milan a susținut validitatea anunțului de a demisiona și a ordonat ca sediul să fie evacuat până la 28 martie 1986. Mai târziu, Magistratul a amânat termenul de vacanță până la 13 martie 1987. La 1 decembrie 1989, dl G.F. a devenit proprietarul apartamentului. La 21 noiembrie 1991, el a furnizat anunțuri asupra chiriașului ce a solicitat-o să abandoneze apartamentul. 10. La 17 ianuarie 1992, el a notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 14 februarie 1992. 11. La 7 mai 1992, reclamantul a devenit proprietarul apartamentului. 12. La 25 august 1992, reclamantul a făcut o declarație legală că a cerut urgent ca locație pentru el însuși. 13. Între 14 februarie 1992 și 11 martie 1996, judecătorul a făcut 20 de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare de recuperare a proprietății apartamentului a dovedit eșec, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 14. La 20 iunie 1996, chiriașul a evacuat sediul. La 5 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei propun să plătească o sumă totală de 30 000 000 de ITL domnului L.M.G., în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 32655/96. Această sumă acoperă orice daune și costuri pecuniare și morale (26 000 000 de ITL), precum și costuri juridice (4 000 000 de ITL) ITL) și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene pentru Drepturile Omului în acest caz. La 26 februarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 30 000 000 de dolari. Dl L.M.G. Această sumă acoperă orice daune și costuri pecuniare și morale (26.000.000 ITL), precum și costuri juridice (4.000.000 ITL) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 32655/96 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă