CASE OF SARTORELLI v. ITALY

PRIMEI SECȚII CAUZE DE SARTELLI v. ITALY (Doc. nr. 42357/98) JUGGUL (Resoluție în adevăr) STRASBOURG 9 octombrie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sartorelli v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din C.L. Rozakis Președintele Lorenzen dna Tulkens Vajić Levits Zagrebelsky, dna Steiner, judecătorii și dl Nielsen, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 18 septembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 42357/98) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Mariantonia Sartorelli („reclamantul”), la 15 iunie 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dl Marco Corradi, avocat practicant în Piacenza. Guvernul italian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor succesivi, respectiv de dl U. Leanza și Braguglia, precum și de agenții lor succesivi, respectiv dl Esposito și dl F. Crisafulli. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii de evacuare. Curtea a examinat, de asemenea, cazul în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, după comunicarea cererii la guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Noiembrie 2002, după ce au obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 4 iunie 2003 și la 10 iunie 2003, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale acceptand o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul s-a născut în 1931 și trăiește în Milan. Ea este proprietara unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat să-l adăpostească pe W.V. Într-o scrisoare înregistrată din 10 septembrie 1991, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 23 martie 1992 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 17 noiembrie 1992, reclamantul a reiterat intenția ei de a închiria închiriat și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Milan. 10. Prin decizia din 14 decembrie 1992, care a fost făcută executivă la 8 ianuarie 1993, Magistratul Milan a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 14 decembrie 1993. 11. La 21 noiembrie 1994, reclamantul a comunicat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. 12. La 11 ianuarie 1995, ea a informat locatarul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 10 februarie 1995 13. Între 10 februarie 1995 și 10 decembrie 2001, judecătorul a făcut douăzeci și șapte de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare a dovedit că nu a avut succes, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție pentru executarea ordinului de posesie. 14. La 10 ianuarie 2002, după predarea voluntară a chiriașului, reclamantul a recuperat posesia apartamentului ei. LEI 15. La 10 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 8.600 (opt mii șase sute) Euro-uri către dna Mariantonia SATORELLI în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 42357/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii emise de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. La 4 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 8.600 (opt mii șase sute) euro care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și costuri pentru dna Mariantonia SARTORElli, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 42357/98, pe calea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase, pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care iese în favoarea guvernului contestat în cazurile de expulzare a chiriașilor (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V] și problema îndeplinirii acestor obligații sunt în prezent în așteptare în fața Comitetului de Miniștri. Prin urmare, nu este necesară continuarea examinării prezentei cereri. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și al articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții). 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUST decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 octombrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF

SARTORELLI v. ITALY

(Application no. 42357/98)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

9 October 2003

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Sartorelli v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

E.

Levits

,

Mr

V.

Zagrebelsky,

Mrs

E.

Steiner,

judges

,

and Mr

S.

Nielsen

,

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 18 September 2003,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

42357/98) against the Italian Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mrs Mariantonia Sartorelli (“the applicant”), on 15

June 1998.

2.

The applicant was represented by Mr Marco Corradi, a lawyer practising in Piacenza. The Italian Government (“the Government”) were represented by their successive Agents, respectively Mr U. Leanza and

Mr

I.

M.

Braguglia, and by their successive co-agents, respectively Mr

V.

Esposito and Mr F. Crisafulli.

3.

Invoking Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained about the length of the eviction proceedings. The Court also examined the case under Article 1 of Protocol No. 1.

4.

Following communication of the application to the Government by the Commission, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 14

November 2002, having obtained the parties' observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 4 June 2003 and on 10 June 2003, the applicant and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicant was born in 1931 and lives in Milan.

7.

She is the owner of a flat in Milan, which she had let to W.V.

8.

In a registered letter of 10 September 1991, the applicant informed the tenant that she intended to terminate the lease on expiry of the term on 23

March 1992 and asked him to vacate the premises by that date.

9.

In a writ served on the tenant on 17 November 1992, the applicant reiterated her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Milan Magistrate.

10.

By a decision of 14 December 1992, which was made enforceable on 8

January 1993, the Milan Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 14 December 1993.

11.

On 21 November 1994, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.

12.

On 11 January 1995, she served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 10

February

1995.

13.

Between 10 February 1995 and 10 December 2001, the bailiff made twenty-seven

attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

14.

On 10 January 2002, following the voluntary surrender of the tenant, the applicant recovered possession of her flat.

THE LAW

15.

On 10 June 2003 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Italy offer to pay 8,600 (eight thousand six hundred)

Euros to Mrs Mariantonia SARTORELLI with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 42357/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case.

The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

16.

On 4 June 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 8,600 (eight thousand six hundred) Euros covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mrs Mariantonia SARTORELLI with a view to securing a friendly settlement of application no.

42357/98 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.

This declaration is made in the context of a friendly settlement, which the Government and the applicant have reached.

I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”

17.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). In this connection the Court considers that it has already specified the nature and extent of the obligations which arise for the respondent Government in cases concerning eviction of tenants (see

Immobiliare

Saffi v. Italy

[GC], no. 22774/93, ECHR 1999-V), and the question of the performance of those obligations is currently pending before the Committee of Ministers. Therefore, a continuation of the examination of the present application is not required. In these circumstances the Court accepts that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

18.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 9 October 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Deputy Registrar

President