EZIOBOU AND EBIGWEI v. GREECE

SEGUNDA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 53649/00 de James Afam EZIOBOU și Moudi Frances EBIGWEI împotriva Greciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune) care stă la 13 ianuarie 2000 în calitate de Cameră compusă din M. Fischbach, Președintele C.L. Rozakis, G. Bonello, dna V. Strážnická, P. Lorenzen, A.B. Baka, A. Kovler, judecători și E. Fribergh, secretarul secțiunii având în vedere art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; având în vedere cererea introdusă la 26 decembrie 1999 de James Afam Eziobou și Moudi Frances Ebigwei împotriva Greciei și înregistrată la 4 ianuarie 2000 în dosarul nr. 53649/00; având în vedere raportul prevăzut la art. 49 din Regulamentul de procedură; având în vedere dosarul, După deliberare; Decide după cum urmează: FACTELE Reclamanții sunt resortisanți nigerieni, născuți în 1969 și, respectiv, 1975, și trăiesc în Atena. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl I. Ktiskakis, un avocat practicant în Atena. Ele sunt reținute în sediul Poliției din Atena, având în vedere deportarea lor în Nigeria. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost arestați la Thebes la 13 noiembrie 1999 pentru detenția drogurilor și vânzarea de înregistrări CD falsificate. Dl Ebigwei a declarat că a sosit în Grecia acum trei luni pentru a studia Filosofia în Universitatea Atena. Dl Ebiozouu a declarat că este un național britanic. Cu toate acestea, poliția a descoperit că au folosit documente falsificate și au intrat ilegal în țară. În mărturia sa la poliție, dl Ebigwei a afirmat, printre altele, că a existat un risc pentru viața sa în cazul în care a fost deportat în Nigeria, deoarece el a fost creștin și din cauza conflictului dintre creștini și musulmani de acolo, care a dus la moartea a doi dintre frații săi și sora sa acum patru ani.Reclamanții au fost aduse în fața Tribunalului de Primă Instanță a Thebes și au fost judecați în temeiul procedurilor de rezumație imediată (în cazul în care nu sunt necesare anchete suplimentare): dl Ebigwei la 15 noiembrie 1999 și dl Eziobou la 19 noiembrie 1999. Curtea a condamnat dl Ebigwei la treizeci și opt de zile de închisoare, convertibile într-o penalitate pecuniară și dl Eziobou la trei luni de închisoare. Curtea a ordonat, de asemenea, expulzia lor imediată. Din acea dată și până la 25 decembrie 1999, reclamanții au fost amândoi reținuți la secția de poliție din Thebes într-o celulă mică (1,5 m x 2 m) și au hrănit o dată la două zile. Între 27 și 29 decembrie, acestea au fost transferate în sediul poliției din Atena, având în vedere deportarea lor în Nigeria. COMPLAINTE Reclamanții susțin că repatrierea lor iminentă în Nigeria le va expune la persecuție și tratament interzis în temeiul articolului 3 din Convenție. Ele invită Curtea să ia măsuri intermediare pe baza articolului 39 din Regulamentul Curții. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolelor 3 și 5 § 1 din Convenție, cu privire la condițiile și lungimea deținerii lor. În cele din urmă, invocă o încălcare a articolului 34 din Convenție. În special, avocatul reclamantului susține că nu a putut depune în fața Curții documentele și dovezile relevante, deoarece dosarul nu a fost disponibil în Tribunalul de Primă Instanță din Thebes. El susține că judecătorul care se ocupă de acest caz a luat dosarul acasă pentru a redacta hotărârea în timpul sărbătorilor de Crăciun și a fost neatenționabil de către avocat. În acest sens, acesta invocă o încălcare a articolului 34 din Convenție. HOTĂRÂREA Reclamanții solicită Curții să invite Guvernul să nu le deporte în Nigeria. Ei susțin că situația din Odi (orașul de unde provin și unde locuiesc familiile lor) este extrem de periculoasă din cauza violenței conflictului dintre rebelii și trupele guvernamentale din acea parte din Nigeria (ele atașează un comunicat de presă a agenției de știri din Nigeria ca dovadă a massacurilor comise acolo în acest sens) și pentru că unchiul lor ar fi șeful rebelilor din acea parte a țării. De asemenea, susțin că o cerere la Curtea Administrativă Supremă împotriva deciziei de expulzare nu ar avea nici o perspectiva de succes din cauza jurisprudenței acestei jurisdicții în această privință, care nu este favorabilă reclamanților. Curtea constată că, cu excepția dlui Ebigwei care a exprimat în mărturia sa față de poliție temerile sale cu privire la viața sa, în cazul în care ar fi fost deportat în Nigeria, reclamanții nu au pretins în nici un moment în fața Tribunalului de Primă Instanță a Tebei că ar fi în pericol un contract de tratament în temeiul articolului 3 din convenție. În plus, Curtea constată că motivele prezentate de dl Ebigwei în fața Tribunalului de Primă Instanță și cele avansate de ambele reclamante în fața Tribunalului pentru a evita expulzia, diferă radical și nu sunt deloc justificate. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că această parte a cererii este inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Reclamanții invocă o încălcare a articolelor 5 § 1 și 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției lor în așteptarea deportării și condițiile de detenție a acestora la secția de poliție din Thebes. În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 5§ 1, Curtea constată că reclamanții nu au introdus proceduri în fața instanțelor naționale pentru a se plânge de caracterul arbitrar al detenției lor. În ceea ce privește plângerea referitoare la art. 3, reclamanții nu furnizează nicio informație care să o justifice. Astfel de condiții stricte de detenție pot fi atribuite fie lipsei de spațiu și mijloace financiare ale secției de poliție Thebes, dar reclamanții nu o confirmă, fie voința ofițerilor de poliție de a le inflige un tratament dur, în cazul în care reclamanții ar fi putut lua proceduri împotriva lor. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că această parte a cererii este inadmisibilă în temeiul art. 35 §§ § 1 și 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. În cele din urmă, reclamanții susțin o încălcare a art. 34 din Convenție din cauza imposibilității lor de a avea acces la dosarul lor la Tribunalul de Primă Instanță de Thebes. Curtea remarcă că avocatul reclamantului nu a fost în mod intenționat privat de acces la dosar. Dacă nu exista o imposibilitate de acces, acesta a fost temporar datorită faptului că judecătorul care se ocupă de caz a luat dosarul acasă în timpul sărbătorilor de Crăciun, o practică comună în instanța greacă. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că această parte a cererii este inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Președintele

SECOND SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 53649/00

by James Afam EZIOBOU and Moudi Frances EBIGWEI

against Greece

The European Court of Human Rights (Second Section) sitting on 13 January 2000 as a Chamber composed of

Mr

M. Fischbach,

President

,

Mr

C.L. Rozakis,

Mr

G. Bonello,

Mrs

V. Strážnická,

Mr

P. Lorenzen,

Mr

A.B. Baka,

Mr

A. Kovler,

judges

,

and

Mr

E. Fribergh,

Section Registrar

;

Having regard to Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms;

Having regard to the application introduced on 26 December 1999 by James Afam Eziobou and Moudi Frances Ebigwei against Greece and registered on 4 January 2000 under file no.

53649/00;

Having regard to the report provided for in Rule 49 of the Rules of Court;

Having examined the case file,

Having deliberated;

Decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Nigerian nationals, born in 1969 and 1975 respectively and living in Athens. They are represented before the Court by Mr

I. Ktistakis, a lawyer practising in Athens. They are detained in the Police Headquarters in Athens in view of their deportation to Nigeria.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The applicants were arrested in Thebes on 13 November 1999 for detention of drugs and sale of forged CD records. Mr Ebigwei declared that he had arrived in Greece three months ago to study Philosophy in the Athens University. Mr Ebiozou stated that he was a British national. However, the police discovered that they had used forged documents and illegally entered into the country. In his testimony to the police, Mr Ebigwei alleged, inter alia, that there was a risk for his life if deported to Nigeria, because he was a Christian and because of the conflict between Christians and Muslims there, which resulted in the death of two of his brothers and his sister four years ago.The applicants were brought before the First Instance Court of Thebes and tried by virtue of immediate summary proceedings (ie where no further investigations are required) : Mr Ebigwei on 15 November 1999 and Mr Eziobou on 19 November 1999. The Court sentenced Mr Ebigwei to thirty-eight days’ imprisonment, convertible into a pecuniary penalty and Mr Eziobou to three months’ imprisonment. The Court also ordered their immediate expulsion. Since that date and until 25 December 1999, the applicants have both been detained at the police station in Thebes in a small cell (1,5 m x 2 m) and fed once every two days. Between 27 and 29 December, they were transferred in the police headquarters in Athens, in view of their deportation to Nigeria.

COMPLAINTS

1.

The applicants allege that their imminent repatriation to Nigeria would expose them to persecution and treatment prohibited by Article 3 of the Convention. They invite the Court to take interim measures on the basis of Rule 39 of the Rules of Court.

2.

The applicants also complain, under Articles

3 and 5 § 1 of the Convention, about the conditions and the length of their detention.

3.

Finally, they invoke a violation of Article 34 of the Convention. In particular, the applicants’ lawyer submits that he has been unable to submit any relevant documents and evidence before the Court because the case file was not available in the First Instance Court of Thebes. He maintains that the judge dealing with the case took the file at home to draft the judgment during the Christmas holidays and was unattainable by the lawyer. In that respect, the latter invokes a violation of Article 34 of the Convention.

THE LAW

1.

The applicants request the Court to invite the Government to refrain from deporting them to Nigeria. They submit that the situation in Odi (the town where they come from and where their families live) is extremely dangerous because of the violence of the conflict between rebels and Government troops in that part of Nigeria (they attach a press communiqué of the Nigerian news agency as evidence of the massacres committed there in that respect) and because their uncle would be the chieftain of the rebels in that part of the country. They also allege that an application to the Supreme Administrative Court against the expulsion decision would have no prospects of success because of the case-law of that jurisdiction on the matter, which is unfavourable to the applicants.

The Court notes that, except Mr Ebigwei who expressed in his testimony to the police his fears concerning his life if he was to be deported to Nigeria, the applicants at no time did they claim before the First Instance Court of Thebes to be at risk of a treatment contraty to Article 3 of the Convention. Neither, did they appeal to the Supreme Administrative Court against the decision ordering their expulsion. In addition, the Court notes that the reasons given by Mr Ebigwei before the First Instance Court of Thebes and those advanced by both applicants before the Court to avoid expulsion, differ radically and are not at all substantiated.

In these circumstances, the Court considers that this part of the application is inadmissible under Article 35 §§ 1 and 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

2.

The applicants invoke a violation of Articles 5 § 1 and 3 of the Convention as regards the length of their detention pending deportation and the conditions of their detention at the police station in Thebes.

Regarding the complaint under Article 5§ 1, the Court notes that the applicants did not introduced proceedings before the national courts to complain about the arbitrary character of their detention. As to the complaint relating to Article 3, the applicants do not provide any information to substantiate it. Such strict conditions of detention may be attributable either to the lack of space and financial means of the Thebes police station, but the applicants fail to confirm it, or to the will of the police officers to inflict them a harsh treatment, in which case the applicants could have brought proceedings against them.

In these circumstances, the Court considers that this part of the application is inadmissible under Article 35 §§ 1 and 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

3.

Finally, the applicants allege a violation of Article 34 of the Convention because of their impossibility of their lawyer to have access to their file at the First Instance Court of Thebes.

The Court notes that the lawyer of the applicants has not been intentionally deprived of access to the case file. If an impossibility of having access actually existed, it was temporary due to the fact that the judge dealing with the case took away the file at home during Christmas holidays, a common practice in Greek courts.

In these circumstances, the Court considers that this part of the application is inadmissible under Article 35 § of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

It follows that the application must be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECLARES THE APPLICATION INADMISSIBLE

.

Erik Fribergh

Marc Fischbach

Registrar

President