CtEDO 18.01.2000 Auto

YANANER contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.01.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YANANER contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 407/98 prezentate de Abdülkerim, Besra, Kadri și Selim Yananer împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are sediul în ianuarie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta J. Casadevall, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Bîrsan, W. Thomassen, R. Maruste, judecători și domnul OBoyle, grefier de secțiune Având în vedere art. 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Următoarea decizie este făcută de CIRCONSTANȚE DE LÂSPECE Introducere Reclamanții, dl Abdülkerim Yananer, soția focului frate al acestuia, dl Besra Yananer și fiii acesteia din urmă, Selim și Kadri, sunt cetățeni turci, născuți în 1933, 1939, 1966 și, respectiv, 1970. Ei locuiesc în prezent în Mercin. În fața Curții, ei sunt reprezentați de dl Selim și Kadri, cetățeni turci, născuți în 1933, 1939, 1966 și, respectiv, 1970. Abdülmenaf Karan, avocat în baroul din Mersin. Până în noiembrie 1993, reclamanții Besra, Selim și Kadri Yananer locuiau în satul Göla Malazgirt este în provincia Muș. La momentul faptei, aceasta se număra printre provinciile aflate în situație de urgență în sud-estul Turciei. Din 1985, în această regiune au izbucnit probleme grave, între forțele de securitate și membrii PKK (Parțiul Muncitorilor din Kurdistan). Evenimentele și luptele care s-au produs au afectat numeroase aglomerări. Versiunea faptelor date de reclamanți 1. Besra, Kadri și Selim Yananer În 1993, se pare că a avut loc în jurul satului Göla Ulterior, la 27 noiembrie 1993, jandarmii au dat buzna în Göla Amenințați de către jandarmi, aceștia au trebuit să părăsească nu numai satul lor, ci și terenul lor cu o suprafață totală de 970 000 m2, situat în Göla În urma plecării forțate a reclamanților, doi paznici de sat, Mahmut și Kadri Yaldnam, ar fi preluat aceste terenuri pe care le-ar fi exploatat ilegal din 1994. În plus, atunci când a trebuit să părăsească satul, reclamantul Selim i-ar fi încredințat unchiului său propria agricultură, pe care ar fi fost, de asemenea, ținută în custodie din partea celor doi gardieni. 2. Abdülkerim Yananer De fapt, în 1993, recurentul Abdülkerim Yananer a fost condamnat la moarte de către șeful de bandă largă înarmat și recel de răufăcători. În cursul acestui an, unul dintre fiii reclamantului părăsise satul Göla În iulie 1994, Șeriful a început să primească apeluri de amenințare cu moartea, dacă el și familia sa nu părăsiu districtul și renunțau la comerțul lor. Procedurile aduse procurorului Republicii Malazgirt nu au reușit, familia migrenă din Mersin, în timp ce Abdülkerim rămânea încă în închisoare. În spatele lor, gărzile de sat menționate mai sus, Mahmut și Kadri Y Eu îi plătesc lui Kadir și lui Mehmet Yed'r'm de la Malbats. Soția ta a spus că a vorbit despre asta și că nu ar trebui să scoatem sticlele de gaz, ci să plătim chiria [soției tale]; am încercat mult să rezist, dar nu mai rezist mult; ei colectează chiriile. ; Ei iau chiriile de la toate cele 5 magazine ale tale [și] se pare chiar că cineva de la Malbat va ocupa casa ta. Nu am nimic de adăugat ; că Dumnezeul t aju. Salutări, H.S. 2 martie 95 (semnat) Eu sunt domnul, chiriașul tău și proprietarul magazinului (...) . Plătesc chiria pentru clanul Malbat ; îi dau Mehmet și Kadri, la fel ca ceilalți chiriași. Salutări K. (semnat) Bună ziua unchiule, eu sunt R. fiul lui Z. Chiria, care este clanul Malbat care îl ia; este Kadri și Mehmet care îl iau. R. (semnat) Eu sunt brutarul M. ; eu plătesc chiria Malbatului pentru că aceștia ne hărțuiesc și ne deranjează în permanență; ei spun că acum magazinele le aparțin și că nimeni nu va mai putea face nimic în privința asta (...) În fața tuturor acestor lucruri, ne-a fost teamă să nu sfârșim prost și să ne certăm; de asemenea, ei spun că dacă cineva nu va plăti, atunci îl vor înlocui cu un alt chiriaș; dar nu va fi bine nici pentru voi; cel puțin noi vom sta în magazin până când vei ieși din închisoare și, după aceea, veți putea veni să vă recuperați bunurile (...) În afară de aceasta, și în casă sunt malbati rămași și noi nu putem face nimic... (semnat) Demersurile și investigațiile la nivel intern în legătură cu Bestra, Kadri și Selim Yananer, la 11 februarie 1994, acesta din urmă s-a plâns procurorului Republicii Malazgirt (atîrît procurorul pentru distrugerea locuinței lor de către forțele de ordine. În aceeași zi, Selim a adresat și Ministerului de Interne o scrisoare, prin care solicita o sumă de 650 000 000 de lire turcești, ca urmare a pagubelor materiale cauzate de incendiul din casă cu toate bunurile casnice. În ceea ce-l privește pe Abdülkerim, la 21 iulie 1994, fiul său Șerif i-a dezvăluit procurorului amenințările cu moartea pe care le primise de o săptămână și a cerut în special ca familia sa să fie protejată, iar apelurile au continuat și Șerif l-au sesizat a doua oară pe procurorul general, iar acesta l-a sfătuit să părăsească districtul, sugerând că el nu era în măsură să asigure protecția solicitată. La 14 mai 1997, dl K.ran a depus o scrisoare către Ministerul de Interne în numele celor patru reclamanți. Invocând protocoalele nr. 1 și 4 la Convenție, el a solicitat restituirea bunurilor și materialelor exploatate ilegal și/sau deținute de frații Y Prin urmare, a fost inițiată o anchetă sub conducerea Biroului de urgență al prefecturii Muș. ; în scopul acestei anchete, doi subofițeri instructori ai Comandamentului provincial E.G. și C.A., au auzit gărzile satelor acuzate, Mehmet și Kadri Y : Familia Yananer a fost simpatizant cu PKK și Abdülkerim Yananer a fost înainte de 1994 a fost unul dintre liderii PKK la Malazgirt ; au existat cinci fișe de securitate stabilite cu privire la infracțiunile comise de acesta din urmă și alte două despre Kadri Yananer ; în cazul în care părțile interesate au părăsit satul Göla ; Casa Yananer și dependențele situate la Göla Söylemezirt a fost furat în 1994, în timp ce a fost depusă nicio plângere în această privință; în ceea ce privește magazinele din centrul orașului Malazgirt, a avut loc acolo un litigiu din partea instanțelor civile, deoarece Mehmet Y Deduce din depozițiile adunate că cei interesați sunt capabili să se întoarcă, când doresc, în centrul orașului Malazgirt și/sau în satul Göla La 10 iulie 1997, Biroul de urgență al prefecturii Mușcommunica către M K.R.N.R. concluziile acestui proces-verbal, împreună cu documentele anchetei. II. ÎNCHEIEREA și practica internă relevantă Principiile și procedurile referitoare la răspundere pentru acte contrare legii se pot rezuma după cum urmează. Urmărirea penală a infracțiunilor Codul penal turc interzice obligarea unui individ prin forță sau amenințare să comită sau să nu comită un act (art. 188), de a face amenințări (art. 191), de a efectua în mod ilegal o percheziție la domiciliu (articolele 193 și 194), (d) rele tratamente și torturi (articolele 243-245) și de a incendia și/sau de a deteriora în mod voluntar bunurile altora (articolele 369 și, respectiv, 516). Articolele 151-153 din Codul de procedură penală reglementează obligațiile autorităților în ceea ce privește ancheta preliminară cu privire la faptele care ar putea constitui asemenea infracțiuni și care ar putea fi aduse la cunoștința autorităților, astfel încât orice infracțiune poate fi denunțată atât autorităților, cât și agenților forțelor de ordine, cât și tribunalelor. Depoziția unor astfel de plângeri poate fi scrisă sau orală, iar în acest din urmă caz autoritatea este ținută la dispoziția instanței (art. 151). În cazul în care autorul prezumat al unei infracțiuni este un agent al funcției publice și dacă actul a fost săvârșit în timpul exercitării funcțiilor sale, mai întâi, judecata preliminară a cauzei depinde de legea din 1914 privind urmărirea penală a funcționarilor publici, care limitează competența rațională a procurorului public cu privire la această etapă a procedurii. În astfel de cazuri, ancheta preliminară și, prin urmare, autorizarea de a deschide proceduri penale vor fi de competența comitetului administrativ local în cauză (acesta din district sau din departament în conformitate cu statutul de la Deciziile comitetelor menționate anterior pot fi atacate în fața Consiliului de Stat; sesizarea este din oficiu dacă cauza este clasată fără întârziere. În temeiul art. 4 lit. (i) din Decretul-lege nr. 285 din 10 iulie 1987 privind autoritatea guvernatorului regiunii de stare de urgență, Legea privind urmărirea penală a funcționarilor se aplică și membrilor forțelor de ordine subordonate guvernatorului. În această privință, membrii forțelor armate, în special cei ai jandarmeriei, intră, de asemenea, sub incidența legii menționate, atunci când, la cererea guvernatorului, aceștia sunt detașați provizoriu de la comanda lor și sunt repartizați provinciilor de stare de urgență pentru a fi mobilizați în activități aflate sub autoritatea guvernatorului solicitant. Cu toate acestea, art. 8 din Decretul-lege nr. 430 din 16 decembrie 1990 acordă o impunitate guvernatorilor, recunoscând în același timp responsabilitatea pentru: Responsabilitatea penală, financiară sau civilă (...) a guvernatorului regiunii lacului sau a guvernatorilor provinciilor din regiunea respectivă nu poate fi pusă în discuție în ceea ce privește deciziile sau actele luate în exercitarea competențelor conferite de prezentul decret-lege și nicio autoritate judiciară nu poate fi sesizată în acest scop. Dreptul persoanelor de a revendica despăgubiri pentru prejudiciile nejustificate suferite este rezervat. Răspunderea administrativă și repararea prejudiciilor La art. 125 § 1 și 7 din Constituție stabilește orice act sau decizie a administrației este susceptibilă de a fi supusă unui control jurisdicțional. (...) Administrația este obligată să repare orice daune rezultate din acțiunile și măsurile sale. Dispoziția nu suferă nici o restricție, nici în caz de urgență sau de război. Al doilea paragraf nu impune neapărat să se demonstreze existența unei erori a administrației, a cărei răspundere are, prin urmare, un caracter absolut și obiectiv, bazat pe teoria riscului social În consecință, administrația poate aduce prejudicii oricui este victima unui prejudiciu cauzat de acte comise de persoane neidentificate sau de teroriști, atunci când se poate spune că statul nu și-a îndeplinit obligația de a menține ordinea și securitatea publică sau obligația de a proteja viața și bunurile persoanelor. În special, în temeiul articolului 13 din Legea nr. 2577 privind procedura administrativă, orice victimă a unui prejudiciu rezultat dintr-un act al administrației poate solicita repararea acesteia în termen de un an de la data actului respectiv. În cazul respingerii integrale sau parțiale a cererii sau în cazul în care nu s-a obținut nici un răspuns în termen de 60 de zile, victima poate iniția o procedură administrativă. În conformitate cu art. 13 din Legea nr. 657 privind angajații din statul membru, totuși, persoanele care au suferit o pagubă ca urmare a exercitării unei funcții care intră sub incidența dreptului public pot, în principiu, să fie în justiție numai împotriva autorității publice de care aparține funcționarul în cauză și nu direct împotriva acestuia [articolele 129 alineatul (5) din Constituție, 55] Cu toate acestea, având în vedere Decretul-lege nr. 430, dispozițiile menționate anterior sunt, cu toate acestea, de neconceput, inaplicabile pentru guvernatorii din regiunea lacului de urgență Cu toate acestea, normele menționate mai sus nu sunt absolute. (art. 50 din Codul obligațiunilor). În cele din urmă, daunele cauzate de acte teroriste pot fi despăgubite de Fondul de ajutor și de solidaritate socială. Invocând art. 1 din Protocolul 1, reclamanții susțin că prejudiciile grave aduse locuințelor, bunurilor de uz casnic și echipamentelor agricole ale acestora, precum și posibilitatea ca aceștia să se întoarcă la exploatarea terenurilor lor constituie o încălcare injustificabilă a dreptului lor de proprietate și a dreptului lor de a-și respecta bunurile. În această privință, aceștia susțin că ceea ce au trăit demonstrează existența unei politici sistematice de distrugere a satelor și de deplasare a populației în sud-estul Turciei. În plus, reclamanții susțin că faptul de a se întoarce la Malazgirt constituie o ingerință în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 2 alineatul (1)-3 din Protocolul nr. 4. Reclamanții susțin că o parte din bunurile lor mobile și imobiliare ar fi fost distruse în mod deliberat de forțele de securitate și că cei cruțați ar fi fost exploatați ilegal de gărzile de sate, membri ai forțelor respective. În această privință, acestea au declarat o încălcare a dreptului lor de proprietate și a dreptului lor de a respecta bunurile lor, garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1. În statul în care se află dosarul în fața sa, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni, cum ar fi cele prezentate de reclamant, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Potrivit recurentelor, faptele cauzei ar fi încălcat, de asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (1), (2) și (3) din Protocolul nr. 4. Cu toate acestea, Curtea constată că Republica Turcia nu poate fi considerată răspunzătoare, în conformitate cu Protocolul nr. 4, de faptele care se referă la această delincvență pe care nu le-a ratificat instrumentul în cauză. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJUTĂ să examineze obiecțiile reclamanților formulate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1; DECLARĂ RECHETA IRRECEVABILĂ pentru surplus.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-22
0,97
YANANER ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40075/98 présentée par Abdulkerim YANANER et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 juin 2006 en une chambre com
CtEDO 2000-11-28
0,95
BOZKURT, CEYLAN, YAVUZ ET KARAKAS contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46388/99 présentée par Bilal BOZKURT, Izzettin CEYLAN, Metin YAVUZ et Mehmet Salih KARAKAŞ contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section),
CtEDO 2000-01-18
0,95
KAYNAR ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 25167/94 présentée par Ş erife KAYNAR et autres [Note2] contre la Turquie [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 janvier 200
CtEDO 2000-01-18
0,95
YILMAZ, BOGAKAN, AVCIKAYA ET GÖNDERICI contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de quatre requêtes présentées contre la Turquie n° 26309/95 par Hasan YILMAZ n° 26310/95 par Murat BOĞAKAN n° 26311/95 par Ahmet AVCIKAYA n° 26313/95 par Hasan GÖNDERİCİ La Cour européen
CtEDO 2000-04-27
0,95
GELEGEC ET ÖZDEMIR contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27700/95 présentée par Elif GELGEÇ et Izzet ÖZDEMIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambr
Sursă