CtEDO 22.06.2006 Auto

YANANER ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
YANANER ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 40475/98 prezentate de Abdulkerim Yananer și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, L. Caflisch, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, judecători, și de domnul V. Berger, grefier de secton Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 august 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ a reclamanților, domnul Abdulkerim Yananer, Besra Yananer, văduva fratelui lui Agdulkerim, Selim și Kadri, fiul lui Besra Yananer, sunt resortisanți turci, născuți în 1933, 1939, 1966 și 1970. Locuiesc în prezent în Mercin. În fața Curții, ei sunt reprezentați de domnul Abdulmenaf K Până în noiembrie 1993, reclamanții Besra, Selim și Kadri Yananer locuiau în satul Göla Versiunea faptelor date de recurentele Besra, Kadri și Selim Yananer în 1993, incidentele dintre forțele militare și PKK au avut loc în jurul satului Göla Amenințați de jandarmi, aceștia au trebuit să părăsească nu numai satul lor, ci și terenul lor cu o suprafață totală de 970 000 m2, situat la Göla În urma plecării forțate a reclamanților, doi gardieni de sat, domnul Y. și K.Y., ar fi preluat aceste terenuri pe care le exploatau ilegal din 1994. În plus, atunci când a trebuit să părăsească satul, reclamantul Selim Yananer i-ar fi încredințat unchiului său uneltele sale agricole, pe care ar fi existat, de asemenea, o comandă din partea celor doi gardieni. Abdulkerim Yananer În 1993, reclamantului Abdulkerim Yananer i s-a acordat o condamnare la moarte a șefului serviciilor de asistență în bandă largă. În acest an, unul dintre fiii reclamantului părăsise satul Göla În iulie 1994, Șeriful, fiul lui Abdulkerim Yananer, care deținea magazinul tatălui său din Malazgirt în timpul detenției acestuia, a primit amenințări cu moartea, pentru a părăsi, împreună cu familia sa, districtul, renunțând la comerțul lor. La 21 iulie 1994, Șerif a depus o plângere în fața procurorului din Malazgirt. Familia migrenă din Mersin, în timp ce Abdulkerim Yananer era încă în închisoare. După ce au plecat, gărzile de sat menționate mai sus ar fi dat foc casei lor, ar fi ocupat cele cinci magazine ale lor și ar fi început să le exploateze. Versiunea faptelor date de către guvern Le verbale, întocmite în cadrul anchetei administrative, inițiate de autorități ca urmare a recursului formulat de solicitanți la 14 mai 1997, pe lângă Ministerul de la mai (a se vedea mai jos). Demersurile întreprinse de solicitanți și anchetele întreprinse de autorități Recurentul Selim Yananer, s-a plâns la 11 februarie 1994, la procurorul Republicii Malazgirt, procurorul general pentru distrugerea locuinței lor de către forțele de ordine și a adresat Ministerului de Interne o scrisoare în care solicita o sumă de 650 000 000 de lire turce (TRL) pentru prejudicii materiale. La 27 septembrie 1994, procurorul din Malazgirt a dat decizia de incompetență și a transmis cazul în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakr. Pe de altă parte, la 21 iulie 1994, Șeriful Yananer a depus o plângere în fața procurorului din Malazgirt cu privire la amenințările cu moartea pe care le primea. O scrisoare adresată Ministerului de Interne în numele celor patru reclamanți. Invocând Protocolul nr. 1, el a solicitat restituirea bunurilor și materialelor exploatate ilegal de frații Y A fost inițiată o anchetă sub conducerea biroului de urgență al prefecturii Muș. În cadrul acestei anchete, doi subofițeri instructori ai Comandamentului provincial au auzit gărzile satelor acuzate și trei săteni. Procesul-verbal întocmit în consecință la 23 iunie 1997, observa următoarele aspecte: : Familia Yananer a fost simpatizantă cu PKK și Abdulkerim Yananer a fost înainte de 1994 mai mult decât unul dintre liderii PKK din Malazgirt; existau cinci fișe de securitate întocmite referitoare la infracțiunile comise de acesta și alte două despre Kadri Yananer ; dacă părțile interesate au părăsit satul Göla ; Casa Yananer și dependențele situate la Göla În 1994, Söylemez a fost furat și că a fost depusă nicio plângere în acest sens; în ceea ce privește magazinele din centrul orașului Malazgirt, a avut loc un litigiu în instanță civilă, deoarece Mehmet Yeld a pretins că a cumpărat aceste magazine de la Abdulkerim Yananer. Cei interesați se pot întoarce, dacă doresc, în centrul orașului Malazgirt și/sau în satul Göla. În calitate de cetățeni ai Republicii Turcia ai drepturilor legale, nimeni nu-i poate împiedica să ia măsurile necesare în această privință. Urmează depozițiile adunate că chiar și persoanele acuzate ca fiind ostile doresc întoarcerea familiei Yananer și că nu vor interveni la 10 iulie 1997, biroul de stare de urgență al prefecturii Muș comuniqua la M K aran concluziile acestui proces-verbal. Pe de altă parte, la 24 aprilie 1998, procurorul din Malazgirt a emis o decizie de incompetență cu privire la plângerea din 11 februarie 1994 a lui Selim Yananer și a transmis cazul Comitetului Administrativ Local de la Malazgirt. Curtea nu dispune de informații cu privire la rezultatul acestei proceduri. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do 1, reclamanții susțin că au trebuit să își părăsească satul din cauza forțelor de ordine și că, în absența lor, bunurile lor au fost deteriorate sau exploatate de alții. Ei se plâng, de asemenea, de faptul că, pentru ei, se întorc în satul lor și își exploatează pământurile de la evacuarea forțată. Reclamanții susțin că excluderea lor forțată din satul lor și refuzul autorităților de a le permite accesul la bunurile lor și utilizarea ilegală a bunurilor lor a dus la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se citește astfel Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul contestă afirmațiile reclamanților. Curtea constată că, potrivit legii nr. 5233 privind despăgubirea din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții să sesizeze până la 3 ianuarie 2007 comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubirea prejudiciilor pe care le-au suferit din cauza eschivării forțate, a distrugerii bunurilor lor și a faptului că acestea nu le pot avea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sudul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune prevăzută de legea nr. 5233 era accesibil particularilor și oferea șanse rezonabile de succes pentru a corecta obiecțiunile reclamanților (a se vedea mai sus, punctul 87). În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că În consecință, aceste obiecții trebuie respinse pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-01-18
0,97
YANANER contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40075/98 présentée par Abdülkerim, Besra, Kadri et Selim YANANER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 janvier
CtEDO 2006-03-30
0,95
KAYA ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 10791/02 présentée par Nurettin KAYA et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 30 mars 2006 en une chambre composée
CtEDO 2006-03-28
0,95
UCAK ET KARGILI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 75527/01 et 11837/02 présentées respectivement par Besra ÜÇAK et Güllüşah KARGILI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siége
CtEDO 2006-03-30
0,95
ARI ET VINGT ET UNE REQUETES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de 22 requêtes présentées contre la Turquie n os 12911/02, 12916/02, 12925/02, 12929/02, 12935/02, 12940/02, 12951/02, 12953/02, 12957/02, 12960/02, 12962/02, 12973/02, 12974/02, 12975/02, 1297
CtEDO 2006-03-30
0,95
KARATAS c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 39825/98 présentée par Mücahit et Rıdvan KARATAŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 30 mars 2006 en une chambre
Sursă