CtEDO 30.03.2006 Auto

KAYA ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KAYA ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 10791/02 prezentate de Nurettin KAYA și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 30 martie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Biersan mei Gyulumyan, Jaeger, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 februarie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie în f un ci o n are a recurentelor, dnii. Nurettin Kaya, Bedri Kaya, Mehmet Ali Akdemir, R Acestea sunt reprezentate în fața Curții de către domnul F. Gümüș, avocat în Diyarbakýr. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Versiunea faptelor reclamanților În octombrie 1994, satul lor a fost evacuat și casele lor au fost incendiate în timpul unei operațiuni a forțelor de ordine. Reclamanții au fost obligați să părăsească satul lor. În nota de informare din 9 septembrie 2001 la Muhtar (aleșii satului) în cauză, comandantul Brigăzii de jandarmerie din Lice a indicat faptul că întoarcerea în satul lor nu a fost încă permisă. Cu toate acestea, locuitorii ar putea să se întoarcă acolo pentru a lucra pământurile lor în timpul perioadei de vară, numai în ziua și cu condiția de a informa în prealabil jandarmeria locală. Sătenii care nu respectau această obligație puteau fi conduși la poliție pentru interogatoriu. Locuitorii acestui sat au fost evacuați din cauza activităților teroriste intense care au avut loc în regiune și a amenințărilor aduse de PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan), o organizație teroristă împotriva sătenilor. Forțele de securitate nu i-au obligat pe solicitanți sau pe ceilalți locuitori să părăsească satul lor. La 14 iulie 2004, Marea Cameră Națională a adoptat Legea privind despăgubirile pentru prejudiciile cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului. Această lege a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 și oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe convenție, care au fost emise de persoane cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do 1, reclamanții se plâng de faptul că casele lor au fost incendiate de forțele de ordine. Ei susțin că refuzul autorităților de a le permite să se întoarcă în satul lor satului lor, prin încălcarea continuă a acestei dispoziții. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de distrugerea proprietății lor de către forțele de ordine. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții susțin că au fost respinși de o acțiune efectivă de denunțare a distrugerii locuințelor lor de către forțele de ordine. În plus, Griefs din art. 8 din Convenție și 1 din Protocolul nr. Reclamanții susțin că distrugerea bunurilor lor și refuzul autorităților de a le permite să se întoarcă în satul lor au încălcat articolele 8 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, care dispun în pasajele lor relevante art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie [și] a domiciliului său (...) O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernanța afirmă că instanțele nu au epuizat căile de atac interne în măsura în care nu au recurs la noua acțiune introdusă prin legea din 27 iulie 2004. În această privință, el susține că mecanismul instituit ca urmare a hotărârii din cauza Do Iunie 2004 este de natură să corecteze obiecțiile reclamanților și prezintă perspective rezonabile de succes. Reclamanții contestă argumentele guvernului. În opinia acestora, noua acțiune creată de legea de soluționare a litigiilor nu poate fi considerată efectivă. Curtea observă că, în conformitate cu Legea privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții să sesizeze până la 3 ianuarie 2007 comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-au suferit din cauza excluderii lor forțate, a distrugerii bunurilor lor și a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, punctul 87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng de negare a unei căi de atac efective pentru a contesta distrugerea caselor lor de către forțele de ordine. Ei invocă articolele 6 și 13 din Convenție. Curtea consideră oportun să se examineze acest aspect din unghiul articolului 13 din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective ale căror inițiative nu le-au folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile le oferă reclamanților o cale de atac efectivă pe care o pot folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor lor și de faptul că le-ar fi refuzat accesul la acestea. Această concluzie este valabilă și în contextul punerii în aplicare a articolului 13 din convenție. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Bošjan M. Z upančič Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-22
0,95
AKYÜZ ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 18281/02 présentée par Mehmet Ali AKYÜZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 juin 2006 en une chambre compo
CtEDO 2003-09-02
0,95
KAYA et AUTRES et KAYA contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 33420/96 et 36206/97 présentées respectivement par Belkiza KAYA et autres et İbrahim KAYA et İbrahim KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième
CtEDO 2006-03-30
0,95
ARI ET VINGT ET UNE REQUETES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de 22 requêtes présentées contre la Turquie n os 12911/02, 12916/02, 12925/02, 12929/02, 12935/02, 12940/02, 12951/02, 12953/02, 12957/02, 12960/02, 12962/02, 12973/02, 12974/02, 12975/02, 1297
CtEDO 2006-06-22
0,95
YANANER ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40075/98 présentée par Abdulkerim YANANER et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 juin 2006 en une chambre com
CtEDO 2003-06-12
0,95
KARAKUS et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 39223/98 présentée par Hüseyin KARAKUŞ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress
Sursă