CtEDO 22.06.2006 Auto

AKYÜZ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKYÜZ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 18281/02 prezentate de Mehmet Ali AKYÜZ și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, L. Caflisch, R. Türmen, C. Bîrsan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, judecători, și de domnul V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 6 februarie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamanții, Mehmet Ali Akyüz, Mustafa Narin, Fahri Narin, Mehmet Narin, Selahattin Y Recurenții au locuit cu toții, la momentul faptei din sud-estul Turciei, într-o provincie aflată într-o stare de urgență. Din 1985, în această regiune au avut loc tulburări grave între forțele de securitate și membrii organizației ilegale a PKK. Evenimentele și confruntările care au fost produse au afectat multe sate; unele au fost evacuate, altele, abandonate de locuitorii lor, casele fiind distruse. Circumstanțele din jurul speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, se pot rezuma după cum urmează Versiunea faptelor date de reclamanți La 23 mai 1999 și la 21 iulie 2000, soldații au evacuat și au incendiat o mare parte din casele și proprietățile satului Baharl În 2000, reclamanții Salim, Hikmet și Mehmet Can çaiçek au prezentat o cerere în fața Tribunalului de Mare Instanță din Diyarbakr, în scopul de a face să se constate și de a evalua prejudiciile materiale ale acestora. După ce a efectuat o expertiză la locul incidentului, instanța și-a dat sentința, după care, prejudiciul suferit de aceste instanțe în valoare de peste șapte milioane de lire turcești. La 3 septembrie 2001, reclamanții au solicitat de la Ministerul de Interne daune-interese pentru prejudiciul astfel stabilit. După cât se pare, procurorul din Lice a inițiat o anchetă privind incidentele și a reieșit dintr-o notă de informare din 9 septembrie. 2001, adresat de subprefectul lui Lice primarului Baharlć, că satul în cauză nu este unul dintre cele în care este permisă întoarcerea finală a sătenilor; conform acestei note, aceștia pot călători numai în timpul zilei, în timpul sezonului de vară, cu scopul de a lucra pe câmpurile lor, cu condiția de a informa în prealabil jandarmeria locală. Versiunea faptelor date de guvern La momentul faptelor, cei care nu mai locuiau în satul în cauză, în măsura în care au plecat din cauza activităților teroriste intense care au avut loc în regiune și a amenințărilor aduse de PKK asupra sătenilor. Forțele de securitate nu i-au obligat pe solicitanți sau pe ceilalți locuitori să părăsească satul lor. La 14 iulie 2004, Marea Cameră Națională a adoptat Legea privind despăgubirea prejudiciilor cauzate de acte de terorism sau de măsuri de combatere a terorismului, care a intrat în vigoare la 27 iulie 2004. Iulie 2004. Această lege oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe Convenția persoanelor cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do 1 Împreună cu art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au acces la bunurile lor și că nu au acces la acestea. Invocând art. 6 din Convenție, coroborat cu art. 13, reclamanții se plâng că au fost renegați într-un mod efectiv, judiciar sau de altă natură, care le-ar fi permis să conteste distrugerea bunurilor lor de către forțele de ordine. Reclamanții susțin, de asemenea, că evacuarea lor forțată din satul lor și la: ia înapoi o încălcare gravă a articolului 8 din Convenție, coroborată cu art. 13. ENI Griefs din articolele 8 din Convenție și 1 din Protocolul nr. Reclamanții susțin că excluderea lor forțată și refuzul autorităților de a-i lăsa să se întoarcă în satul lor și pe terenurile lor au încălcat articolele 8 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, care sunt astfel exprimate în părțile lor relevante art. 8 din convenție Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie [și] a domiciliului său (...) O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În acest sens, guvernul susține că măsura în cauză nu a epuizat căile de atac interne instituite prin Legea din 27 iulie 2004. Reclamanții contestă argumentele guvernului și, în opinia lor, noua acțiune introdusă prin legea privind despăgubirile nu poate fi considerată efectivă. Curtea observă că, în conformitate cu Legea privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții să sesizeze până la 3 ianuarie 2007, comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care le-au suferit din cauza evaziunilor forțate, a distrugerii bunurilor sau a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, punctul 87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng de negare a unei căi de atac efective, judiciare sau de altă natură, care le-ar fi permis să se plângă de distrugerea bunurilor lor de către forțele de ordine și care se referă la articolele 6 și 13 din convenție. Curtea consideră că este oportun să se examineze acest aspect din perspectiva articolului 13, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective ale căror inițiative nu le-au folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile oferă reclamanților o cale de atac eficientă pe care o pot folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor lor sau de faptul că le-ar fi refuzat accesul la acestea. Această concluzie este valabilă și în contextul luării în considerare a articolului 13. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Bošjan M. Z upančič Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă