CtEDO 22.06.2006 Auto

GÜL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GÜL c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51393/99 prezentate de Abdullah GÜL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 iunie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, L. Caflisch, R. Türmen, C. Biersan, V. Zagrebelsky, A. Gyulumyan, judecători, și al dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 1 iulie 1999, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ Reclamantul, domnul Abdullah Gül, este un resortisant turc, născut în 1945 și rezident în Diyarbak. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Vefa, avocat al baroului din același oraș. Reclamantul locuia, la momentul faptei din sud-estul Turciei, într-o provincie aflată în stare de urgență. Începând din 1985, au avut loc tulburări grave între forțele de securitate și membrii organizației ilegale a PKK, în această regiune. Evenimentele și luptele care s-au produs au afectat numeroase sate; unele au fost evacuate, altele au fost abandonate de locuitorii lor, casele fiind distruse. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: versiunea faptelor date de reclamant la 15 septembrie 1995, forțele armate au evacuat satul d Potrivit unui titlu de proprietate depus la dosar, reclamantul deținea un teren agricol de 6150 de ari. Acest teren adăpostea, de asemenea, locuința reclamantului, o dependență, precum și o sută de ani de pomi fructiferi. Prin scrisorile din 7 mai 1996, 2 aprilie și 3 decembrie 1997, domnul Gül și-a păstrat reședința în prefectura Diyarbakýr pentru a se putea întoarce în satul său. La 17 februarie 1998, reclamantul a prezentat aceleași cereri în fața subprefecturii din Kocaköy. Această cerere a fost transmisă comandantului subprefectal al jandarmeriei, care găzduiește, prin intermediul unei repecții la următoarea observație: (1871) 4152) din 22 iunie 1998, Comandamentul departamental al jandarmeriei a acceptat această observație și l-a autorizat pe reclamant să areze și să își exploateze pământurile, cu condiția să nu rămână în sat din motive de siguranță (...). La o dată nespecificată, această autorizație a fost notificată soției reclamantului. Cu toate acestea, la 10 noiembrie 1998, reclamantul saesta a adresat Prefectura susținând că comandantul poliției din districtul Kocaköy îi interzicea să-și exploateze teritoriul. Nu pare să fi fost dat nici un rezultat acestor ultime două cereri. La data introducerii cererii sale, domnule. Gül trăia încă în Diyarbakr împreună cu familia sa, în timp ce casa lui în cătun era încă locuibilă, în ciuda faptului că ferestrele și ușa erau distruse. La momentul faptei, reclamantul nu a mai locuit în satul în cauză în măsura în care a părăsit din cauza activităților teroriste intense care au avut loc în regiune și a amenințărilor aduse de PKK asupra sătenilor. Forțele de securitate nu l-au obligat să părăsească satul său. Nimic nu s-a întâmplat în prezent cu privire la întoarcerea sa acasă. Oamenii care au părăsit satul lor din cauza terorismului au început deja să se întoarcă și să-și reia activitățile. La 14 iulie 2004, Marele Parlament Național a adoptat Legea privind despăgubirea prejudiciilor cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului, care a intrat în vigoare la 27 iulie 2004. Iulie 2004. Această lege oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe Convenția persoanelor cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do 1 coroborat cu art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu are acces la bunurile sale și că nu are acces la acestea. Invocând art. 13, el se plânge că a fost văzut renegând o cale de atac eficientă, judiciară sau de altă natură, care i-ar fi permis să conteste distrugerea proprietății sale de către forțele de ordine. Reclamantul susține că excluderea sa forțată și refuzul autorităților de a-l lăsa să se întoarcă în satul său și pe terenurile sale cu încălcarea cu adevărat a articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne instituite prin legea din 27 iulie 2004. În această privință, acesta susține că mecanismul instituit ca urmare a hotărârii din 29 iunie 2004 și din 29 iunie 2004 este de natură să redreseze obiecțiunile reclamantului și prezintă perspective rezonabile de succes. Recurentul contestă argumentele guvernului. În opinia sa, noua acțiune instituită prin lege nu poate fi considerată efectivă. Curtea constată că, potrivit Legii privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibilă pentru persoanele precum reclamantul să sesizeze până la 3 ianuarie 2007 comisiile de despăgubire pentru a solicita repararea prejudiciului pe care l-a suferit din cauza evaziunii sale forțate, a distrugerii bunurilor sale sau a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, punctul 87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul se plânge de negare a unei căi de atac efective, judiciare sau de altă natură, care i-ar fi permis să se plângă de distrugerea proprietății sale de către forțele de ordine și a articolelor 13 din Convenție, astfel formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective pe care reclamantul nu le-a folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile îi oferă reclamantului o cale de atac eficientă pe care o poate folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor sale sau de faptul că ar fi fost refuzată accesul la acestea. Această concluzie este valabilă și în contextul punerii în aplicare a articolului 13 din Convenție. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-01
0,96
GURTURK ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 65310/01, 65316/01, 65346/01, 65353/01, 65356/01, 65359/01, 65384/01, 65386/01 et 65388/01 présentées par Abidin GÜRTÜRK et autres contre la Turquie La Cour européenne des Dro
CtEDO 2006-06-22
0,96
NERGIZ ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 51405/99 présentée par Şükrü NERGİZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 juin 2006 en une chambre composée
CtEDO 2006-03-30
0,96
CAN ET NEUF REQUETES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de 10 requêtes présentées contre la Turquie n os 16967/02, 16970/02, 16971/02, 16972/02, 16974/02, 16975/02, 16977/02, 16978/02, 16979/02 et 16980/02 La Cour européenne des Droits de l’Homme (t
CtEDO 2006-03-30
0,95
GULOGLU c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 13016/02 présentée par Teslim GÜLOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 30 mars 2006 en une chambre composée de : MM.
CtEDO 2006-03-30
0,95
DEMIR ET TROIS AUTRES REQUETES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de 4 requêtes présentées contre la Turquie n os 16968/02, 20846/02, 20847/02 et 20848/02 La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 30 mars 2006 en une chambre co
Sursă