GULOGLU c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
GULOGLU c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 13016/02 prezentate de Teslim GÜLO Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 30 octombrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ Reclamantul, dl Teslim Gülo. Este un resortisant turc, născut în 1965 și rezident la Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul A. K În octombrie 1994, casa și bunurile sale au fost distruse în timpul unei operațiuni a forțelor de ordine, în urma căreia a fost obligat să părăsească satul său. La 17 ianuarie 2000, reclamantul a adresat o scrisoare prefectului provinciei Tunceli, în care a denumit absența de a-și redobândi dreptul de a-și întreține familia ca urmare a evacuării satului său de către forțele de ordine și a menționat dificultățile sale de a-și întreține familia de atunci. El și-a exprimat dorința de a se întoarce în satul său și de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Printr-o scrisoare din 11 aprilie 2000, prefectura provinciei Tunceli a acuzat primirea scrisorii reclamantului și a indicat că aceasta va fi examinată în cadrul programului de reabilitare și de întoarcere în sat Reclamantul își reiterează cererea la 17 august 2001. Prefectura din Tunceli a răspuns printr-o scrisoare din 4 septembrie 2001, redactată în aceleași condiții ca și cea din 11 aprilie 2000. Versiunea faptelor guvernului Reclamantul nu mai locuia în satul Cevizlidere la momentul respectiv, în măsura în care emigrase la Istanbul din 1992 și nu deținea niciun bun în acest sat. La 14 iulie 2004, Marele Parlament Național a adoptat Legea privind despăgubirea prejudiciilor cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului, care a intrat în vigoare la 27 iulie 2004. Această lege oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe convenția persoanelor cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do Recurentul susține că expulzarea sa forțată din satul său, condițiile de viață care rezultă din aceasta și la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de negare a unei căi de atac efective, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care i-ar fi permis să se întoarcă în satul său. Invocând art. 7 din Convenție, reclamantul se plânge de expulzarea sa forțată și de privarea dreptului său de proprietate, în mod arbitrar și ilegal, în absența unui act care i-ar fi reproșat și care ar putea constitui o încălcare a dreptului său de proprietate. Reclamantul susține că, din cauza originii sale kurde, a făcut obiectul unei discriminări contrare articolului 14 din Convenția combinată cu articolele 6, 8 și 13 din Convenția și 1 din Protocolul nr. Invocând art. 17 din Convenție, reclamantul declară că, prin impunerea de restricții asupra drepturilor și libertăților sale, autoritățile au depășit scopul și dispozițiile Convenției. ÎN   Griefs din art. 8 din Convenție și 1 din Protocolul nr. Reclamantul susține că excluderea sa forțată din satul său și refuzul autorităților de a-l lăsa să se întoarcă acolo au încălcat articolele 8 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, care au la dispoziție în pasajele relevante art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie [și] a domiciliului său (...) O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne în acest sens, deoarece nu a recurs la noua acțiune introdusă prin legea de despăgubire din 27 iulie 2004. În acest sens, acesta susține că mecanismul instituit ca urmare a hotărârii Do Reclamantul contestă argumentele guvernului și susține că noua cale de atac instituită prin lege nu poate fi considerată efectivă. Curtea observă că, în conformitate cu Legea privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamantul a cărui cerere este pendinte în fața Curții să sesizeze în fața Curții, până la 3 ianuarie 2007, comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-a suferit din cauza evaziunii sale forțate, a distrugerii bunurilor sale și a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată și pe refuzul autorităților de a permite accesul bunurilor în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se stabili, menționat anterior, § 73-87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurentul se plânge de lipsa unei căi de atac interne efectiv adecvate pentru a-și corecta obiecțiunile în ceea ce privește Convenția. El invocă articolele 6 și 13 din convenție. Curtea consideră oportun să examineze acest aspect din unghiul articolului 13 din convenție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective pe care reclamantul nu le-a folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile îi oferă reclamantului o cale de atac eficientă pe care o poate folosi pentru a se plânge de faptul că Õ i s-ar fi refuzat accesul la bunurile sale. Această concluzie este valabilă, de asemenea, în contextul Ö Õ articolului 13 din Convenție. Prin urmare, este evident greșit întemeiat și că este necesar să fie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Griefs din articolele 7, 14 și 17 din Convenție Reclamantul susține că drepturile sale în temeiul articolelor 7, 14 și 17 din Convenție au fost încălcate din cauza refuzului autorităților de a-l lăsa să aibă acces la bunurile sale. În această privință, guvernul se limitează la contestarea bazei de fapt a obiecțiunilor formulate. Curtea constată că, în hotărârea sa pilot Doćan și altele (citată la §§ 118 133) a examinat obiecții similare celor formulate de reclamant în speță și le-a considerat neîntemeiate și nu vede în prezenta cauză circumstanțe speciale care ar putea justifica faptul că aceasta și-ar fi întemeiat concluziile la care a ajuns în cauza în cauză. În consecință, aceste obiecții sunt în mod evident greșit justificate și că ..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................