CARUSO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46535/99 prezentate de Alfredo CARUSO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 20 ianuarie 2000 într-o cameră compusă din domnul Pellonpäää, președintele B. Conforti, G. Ress, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 17 noiembrie 1997 și înregistrată la 4 martie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1929 și rezident în Portapiana (Cosence). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Paolo Miceli, avocat la Cosence.

La 4 octombrie 1982, reclamantul - îngrijitor într-o coproprietate - a formulat o acțiune în fața judecătorului de instanță din Cosence, care era judecător al muncii, pentru a obține plata unei anumite sume ca diferențe de retribuție. La 19 octombrie 1982, judecătorul de instanță a stabilit prima ședință la 18 ianuarie 1983. În cursul acestei ședințe, părțile au fost audiate. Din cele patru audieri stabilite între 22 martie 1983 și 11 octombrie 1983, două au vizat depunerea documentelor și două audieri ale martorilor - dintre care una a fost amânată deoarece martorii erau absenți. La 22 noiembrie 1983, judecătorul a stabilit dezbaterile la 13 decembrie 1983 Cu toate acestea, acestea nu au rămas decât la 16 decembrie 1983 în urma unei trimiteri din oficiu.

Prin aceeași hotărâre, al cărei text a fost depus la grefă la 29 decembrie 1983, judecătorul a acceptat cererea reclamantului. La 28 februarie 1984, coproprietatea pârâtă a făcut apel la tribunalul din Cosence. Dezbaterile au avut loc la 25 ianuarie 1985. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 9 septembrie 1985, tribunalul a reformulat judecata judecătorului judecător din instanță prin creșterea sumei datorate reclamantului. La data de 5 februarie 1987, printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 7 octombrie 1987, Curtea a pronunțat parțial hotărârea instanței și a prezentat părțile în fața Tribunalului din Paola (Cosence). La 5 august 1988, reclamantul a reluat procedura în fața Tribunalului din Paola.

1988, președintele Tribunalului a stabilit prima ședință la 20 decembrie 1988. În ziua următoare, tribunalul și-a rezervat decizia; printr-o ordonanță în afara ședinței din aceeași zi, tribunalul redeschide instanța în scopul redeschiderii altor mijloace de probă și a amânat cazul la 18 aprilie 1989. Printr-o hotărâre definitivă din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 14 iunie 1989, Tribunalul a acceptat cererea reclamantului și a prezentat părțile în fața judecătorului în ședința din 20 iunie 1989 pentru stabilirea sumei datorate. La această audiere, tribunalul a reportat cauza la 19 decembrie 1989, data la care părțile au solicitat suspendarea procedurii din cauza recursului în cauză (a se vedea punctul următor).

Din cauza absenței părților, a acestei audieri și a celei din 23 octombrie 1990, tribunalul din Paola raaya la cauza rolului, în conformitate cu art. 303 din Codul de procedură civilă. Între timp, la 9 decembrie 1989, pârâta se ocupase de casare. La 12 februarie 1993, la 18 februarie 1993, președintele tribunalului a stabilit prima ședință la 12 mai 1993. Noiembrie 1998, nouă au fost amânate din oficiu, două au fost amânate de către judecător, trei la cererea părților și două la cererea coproprietății pârâte. La reședința din 10 martie 1999 a fost retrimisă la 12 mai 1999 din cauza absenței părților. Plângerea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu.

Această procedură a început la 4 octombrie 1982 și era încă în curs de desfășurare la 12 mai 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care, la acea dată, era de peste 16 ani și șapte luni, pentru șase instanțe, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVAVABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate.

Vincent Berger Matti Pellonpć Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 46535/99 présentée par Alfredo CARUSO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 20 janvier 2000 en une chambre composée de M. M. Pellonpää, président , M. B. Conforti, M. G. Ress, M. A. Pastor Ridruejo, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M me N. Vajić, juges , et de M. V. Berger, greffier de section ; Vu la requête introduite le 17 novembre 1997 et enregistrée le 4 mars 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1929 et résidant à Portapiana (Cosence). Il est représenté devant la Cour par M e Paolo Miceli, avocat à Cosence. Le 4 octobre 1982, le requérant - concierge dans une copropriété - déposa un recours devant le juge d'instance de Cosence, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir le paiement d’une certaine somme à titre de différences de rétribution.

Le 19 octobre 1982, le juge d'instance fixa la première audience au 18 janvier 1983. Au cours de cette audience, les parties furent entendues. Des quatre audiences fixées entre le 22 mars 1983 et le 11 octobre 1983, deux concernèrent le dépôt de documents et deux l’audition de témoins - dont une fut reportée car les témoins étaient absents. Le 22 novembre 1983, le juge fixa les débats au 13 décembre 1983 ; toutefois, ils ne se tinrent que le 16 décembre 1983 suite à un renvoi d’office. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 29 décembre 1983, le juge fit droit à la demande du requérant. Le 28 février 1984, la copropriété défenderesse interjeta appel devant le tribunal de Cosence.

Les débats eurent lieu le 25 janvier 1985. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 9 septembre 1985, le tribunal reforma le jugement du juge d’instance en augmentant le montant de la somme due au requérant. Le 3 octobre 1985, la copropriété se pourvut en cassation. L’audience eut lieu le 5 février 1987. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 7 octobre 1987, la Cour cassa en partie le jugement du tribunal et remit les parties devant le tribunal de Paola (Cosence). Le 5 août 1988, le requérant reprit la procédure devant le tribunal de Paola.

Le 20 août 1988, le président du tribunal fixa la première audience au 20 décembre 1988. Le jour venu, le tribunal réserva sa décision ; par une ordonnance hors audience du même jour, le tribunal rouvrit l’instruction afin d’admettre d’autres moyens de preuve et ajourna l’affaire au 18 avril 1989. Par un jugement non définitif du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 14 juin 1989, le tribunal fit droit à la demande du requérant et remit les parties devant le juge à l’audience du 20 juin 1989 pour la détermination du montant de la somme due. A cette audience, le tribunal reporta l’affaire au 19 décembre 1989, date à laquelle les parties demandèrent la suspension de la procédure en raison du pourvoi en cassation de la défenderesse (voir par. suivant).

Le collège réserva sa décision quant à cette demande et fixa l’audience suivante au 20 mars 1990. En raison de l’absence des parties, à cette audience et à celle du 23 octobre 1990, le tribunal de Paola raya l’affaire du rôle conformément à l’article 309 du code de procédure civile. Entre-temps, le 9 décembre 1989, la défenderesse s’était pourvue en cassation. L’audience se tint le 5 mars 1991. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 22 février 1992, la Cour cassa le jugement non définitif du tribunal et remit les parties devant le tribunal de Castrovillari (Cosence). Le 12 février 1993, le requérant reprit la procédure devant le tribunal de Castrovillari.

Le 18 février 1993, le président du tribunal fixa la première audience au 12 mai 1993. Des quinze audiences fixées entre le 12 mai 1993 et le 11 novembre 1998, neuf furent reportées d’office, deux le furent par le juge, trois à la demande des parties et deux à la demande de la copropriété défenderesse. L’audience du 10 mars 1999 fut renvoyée au 12 mai 1999 en raison de l’absence des parties. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 4 octobre 1982 et était encore pendante au 12 mai 1999. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui était, à cette date, de plus de seize ans et sept mois, pour six instances, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Matti Pellonpää Greffier Président