Carra' și Pagani împotriva Italiei

SEGUNDA DECIZIE A SECȚIUNEI [Notă1] Cerere nr. 33416/96 de către Luigi CARRA și Adalgisa PAGANI împotriva Italiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune) care așezează la 20 ianuarie 2000 în calitate de Cameră compusă din C.L. Rozakis, Președintele M. Fischbach, B. Conforti, G. Bonello, dna V. Strážnická, dna M. Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, grefierul secțiunii având în vedere art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; având în vedere cererea introdusă la 25 iulie 1996 de Luigi Carra și Adalgisa Pagani împotriva Italiei și înregistrată la 10 octombrie 1996 în dosarul nr. 33416/96; având în vedere rapoartele prevăzute la art. 49 din Regulamentul Curții; după deliberare; hotărăște după cum urmează: Faptele Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1938 și 1942, care trăiesc în Milan.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna Liana Solimana, un avocat practicant în Milan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt proprietarii unui apartament din Milan, pe care i-au lăsat-o pe R.M. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 22 aprilie 1983, reclamanții și-au comunicat intenția de a încheia închiriere și au convocat chiriașul să apară în fața magistratului milan. Prin decizia din 28 aprilie 1983, care a fost pus în aplicare la 26 noiembrie 1983, Magistratul milan a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 decembrie 1984. La 23 aprilie 1986, reclamanții au notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul și, la o dată neespecificată, au notificat chiriașul care i-a informat că ordinul de posesie ar fi executat de către un judecător.

Reclamantul a făcut mai multe încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamanții nu au fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesare. La 1 februarie 1995, reclamanții au făcut o declarație legală care a solicitat urgența locului ca cazare pentru ei înșiși. COMPLAINTS Reclamanții se plângeau de incapacitatea lor prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului lor și de durata procedurii de expulzare. Răspunsurile pentru DECIZIE Prin scrisoarea din 21 iulie 1999, Registrul Curții a solicitat avocatului reclamantului să furnizeze informații actualizate privind procedura de expulzare.

După ce nu a primit nici un răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 9 noiembrie 1999, Registrul Curții a reînnoit cererea de informații actualizate și a avertizat avocatul reclamantului că, în cazul în care aceste informații nu sunt primite înainte de 7 decembrie 1999, Curtea ar putea decide să ia cazul în afara listăi sale. Avocatul reclamantului, care a primit această scrisoare la 17 noiembrie 1999, nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul a pierdut interesul în cererea sa. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, determină să înlătureze cererea din listă de cauze Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului [Notă1] Nu uitați să blocheze textul cu Alt+B pentru a evita dispariția informațiilor din zonele subliniate.

SECOND SECTION

DECISION [Note1] Application no. 33416/96 by Luigi CARRA’ and Adalgisa PAGANI against Italy The European Court of Human Rights (Second Section) sitting on 20 January 2000 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis, President , Mr M. Fischbach, Mr B. Conforti, Mr G. Bonello, Mrs V. Strážnická, Mrs M. Tsatsa-Nikolovska, Mr E. Levits, judges , and Mr E. Fribergh, Section Registrar ; Having regard to Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms; Having regard to the application introduced on 25 July 1996 by Luigi Carra’ and Adalgisa Pagani against Italy and registered on 10 October 1996 under file no. 33416/96; Having regard to the reports provided for in Rule 49 of the Rules of Court; Having deliberated; Decides as follows: THE FACTS The applicants are Italian nationals, born in 1938 and 1942, living in Milan.

They are represented before the Court by Mrs Liana Solimena, a lawyer practising in Milan. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The applicants are the owners of an apartment in Milan, which they had let to R.M. In a writ served on the tenant on 22 April 1983, the applicants communicated their intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Milan Magistrate. By a decision of 28 April 1983, which was made enforceable on 26 November 1983, the Milan Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises must be vacated by 31 December 1984. On 23 April 1986, the applicants served notice on the tenant requiring her to vacate the premises.

On an unspecified date, they served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff. The bailiff made several attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicants were never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession. On 1 February 1995, the applicants made a statutory declaration that they urgently required the premises as accommodation for themselves. COMPLAINTS The applicants complained about their prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of their apartment and about the duration of the eviction proceedings.

REASONS FOR THE DECISION

By a letter dated 21 July 1999, the Registry of the Court asked the applicants’ lawyer to provide updated information about the eviction proceedings. Having received no reply, by a registered letter of 9 November 1999, the Registry of the Court renewed its request for updated information and warned the applicants’ lawyer that, should such information not be received before 7 December 1999, the Court might decide to strike the case off its case-list. The applicants’ lawyer, who received the said letter on 17 November 1999, did not reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court now considers that the applicant has lost interest in his application.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO STRIKE THE APPLICATION OUT OF ITS LIST OF CASES

. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President [Note1] Do not forget to block text with Alt+B in order to avoid that the information in the highlighted zones disappears.