R.E. v. ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
R.E. v. ITALY (CtEDO, 2000)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 32658/96 de către R.E. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune) care așezează la 20 ianuarie 2000 în calitate de Cameră compusă din C.L. Rozakis, Președintele M. Fischbach, B. Conforti, G. Bonello, dna V. Strážnická, dna M. Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, secretarul secțiunii având în vedere art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; având în vedere cererea introdusă la 4 mai 1993 de R.E. împotriva Italiei și înregistrată la 20 august 1996 în dosarul nr. 32658/96; având în vedere rapoartele prevăzute la art. 49 din Regulamentul Curții; după deliberare; hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național italian, născut în 1964 și locuiește în Milan. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Paolo Giuggioli, un avocat practicant în Milan. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Dna A.P.N. a fost proprietarul unui apartament din Milan, pe care l-a lăsat să-l adăpostească pe V.R. Într-o scrisoare a servit locatarului la 14 ianuarie 1984, ea și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului milan. Prin decizia din 1 februarie 1984, care a fost făcută executivă la 5 martie 1984, Magistratul milan a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 30 iunie 1985. La 26 mai 1986, dna A.P.N. a notificat chiriașul care l-a obligat să părăsească sediul. La 1 iulie 1986, a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 29 iulie 1986. Între timp, reclamantul a devenit proprietarul apartamentului. Între 29 iulie 1986 și 21 septembrie 1995, judecătorul a făcut 33 de încercări de recuperare a posesiunii. Între timp, la 21 ianuarie 1991 și din nou la 28 septembrie 1992, reclamantul a făcut o declarație legală de a solicita urgenta cazare pentru ea. Fiecare încercare de recuperare a posesiunii a dovedit eșuat, deoarece reclamantul nu a fost acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa de asistență de poliție - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de expulsie. Răspunsuri pentru DECISIUNE Prin scrisoarea din 19 iulie 1999, Registrul Curții a solicitat avocatului reclamantului să furnizeze informații actualizate privind procedura de expulzare. După ce nu a primit nici un răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 9 noiembrie 1999, Registrul Curții a reînnoit cererea de informații actualizate și a avertizat avocatul reclamantului că, în cazul în care aceste informații nu sunt primite înainte de 7 decembrie 1999, Curtea ar putea decide să anuleze cazul în afara listăi sale. Avocatul reclamantului, care a primit această scrisoare la 17 noiembrie 1999, nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul a pierdut interesul în cererea sa. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, determină să pună în aplicare cererea din lista de cauze a lui Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului