SANTINI v. ITALY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 32007/96 de către Romano SANTINI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune) care a stat la 20 ianuarie 2000 în calitate de Cameră compusă de C.L. Rozakis, Președintele M. Fischbach, B. Conforti, G. Bonello, dna V. Strážnická, dna M. Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, secretarul secțiunii având în vedere art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; având în vedere cererea introdusă la 8 mai 1996 de Romano Santini împotriva Italiei și înregistrată la 24 iunie 1996 în dosarul nr. 32007/96; având în vedere rapoartele prevăzute la art. 49 din Regulamentul de procedură; după deliberare; hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național italian, născut în 1930 și locuiește în Pomarance. El este reprezentat în fața Curții de către dna Sonia Ticciati, un avocat practicant în Pontedera. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Livorno, pe care l-a lăsat lui M.G. Într-o scrisoare a servit locatarului la 4 ianuarie 1986, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața Magistratului Livorno. Prin decizia din 20 ianuarie 1986, care a fost făcută executivă la 21 ianuarie 1986, Magistratul Livorno a susținut validitatea notificării de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 decembrie 1986. La o dată neespecificată, reclamantul a notificat chiriașul care l-a solicitat să abandoneze sediul. La o dată neespecificată, el a notificat chiriașul informand-o că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 25 iunie 1987. Între 25 iunie 1987 și 28 noiembrie 1995, judecătorul a făcut zece încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece, în conformitate cu dispozițiile legale care prevăd suspendarea sau scufundarea expulzărilor, reclamantul nu a avut dreptul la asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns de incapacitatea sa prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de expulsie. Răspunsuri pentru DECIZIE Prin scrisoarea din 20 iulie 1999, Registrul Curții a solicitat avocatului reclamantului să furnizeze informații actualizate privind procedura de expulzare. După ce nu a primit nici un răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 9 noiembrie 1999, Registrul Curții a reînnoit cererea de informații actualizate și a avertizat avocatul reclamantului că, în cazul în care aceste informații nu sunt primite înainte de 7 decembrie 1999, Curtea ar putea decide să anuleze cazul în afara listăi sale. Avocatul reclamantului, care a primit această scrisoare la 18 noiembrie 1999, nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea consideră acum că reclamantul a pierdut interesul în cererea sa. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, determină să pună în aplicare cererea din lista de cauze a lui Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 32007/96

by Romano SANTINI

against Italy

The European Court of Human Rights (Second Section) sitting on 20 January 2000 as a Chamber composed of

Mr

C.L. Rozakis,

President

,

Mr

M. Fischbach,

Mr

B. Conforti,

Mr

G. Bonello,

Mrs

V. Strážnická,

Mrs

M. Tsatsa-Nikolovska,

Mr

E. Levits,

judges

,

and

Mr

E. Fribergh,

Section Registrar

;

Having regard to Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms;

Having regard to the application introduced on 8

May 1996 by Romano Santini against Italy and registered on 24

June 1996 under file no.

32007/96;

Having regard to the reports provided for in Rule 49 of the Rules of Court;

Having deliberated;

Decides as follows:

THE FACTS

The applicant is an Italian national, born in 1930 and living in Pomarance.

He is represented before the Court by Mrs Sonia Ticciati, a lawyer practising in Pontedera.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant is the owner of an apartment in Livorno, which he had let to M.G.

In a writ served on the tenant on 4 January 1986, the applicant communicated his intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Livorno Magistrate. By a decision of 20 January 1986, which was made enforceable on 21 January 1986, the Livorno Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises must be vacated by 31 December 1986.

On an unspecified date, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises. On an unspecified date, he served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 25 June 1987.

Between 25 June 1987 and 28 November 1995, the bailiff made ten attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as, under the statutory provisions providing for the suspension or the staggering of evictions, the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

COMPLAINTS

The applicant complained about his prolonged inability - through lack of police assistance - to recover possession of his apartment and about the duration of the eviction proceedings.

REASONS FOR THE DECISION

By a letter dated 20 July 1999, the Registry of the Court asked the applicant’s lawyer to provide updated information about the eviction proceedings. Having received no reply, by a registered letter of 9 November 1999, the Registry of the Court renewed its request for updated information and warned the applicant’s lawyer that, should such information not be received before 7 December 1999, the Court might decide to strike the case off its case-list. The applicant’s lawyer, who received the said letter on 18 November 1999, did not reply.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court now considers that the applicant has lost interest in his application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO STRIKE THE APPLICATION OUT OF ITS LIST OF CASES

.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Registrar

President