AFFAIRE BLAISOT c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

25.01.2000

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'Art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BLAISOT c. FRANCE (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BLAISOT C FRANȚA (Cercetarea nr. 33077/96) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 IANUARIE 2000 DEFINIF 25/04/2000 În cauza Blaisot c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din icola Bratza, președintele J-P. Costa, L. Loucaide, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, H.S. Greve, judecători și Dolle graffière de secțiune După deliberarea sa în camera Consiliului la 11 ianuarie 2000, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură la data de origine a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Franceze și dintre care doi cetățeni francezi, M și M Blainot ( Septembrie 1996, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Reclamanții sunt reprezentați de dl Daniel Jacoby, avocat în Baroul de la Paris. Cererea a fost înregistrată la 27 septembrie 1996 sub numărul de dosar 33077/96. Pe marginea unghiului art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata unei proceduri administrative în materie de reîmprospătare și de faptul că cauza lor nu a fost auzită în mod echitabil. În plus, ei se plângeau de o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor și invocau art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În decembrie 1997, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cauza întemeiat pe durata procedurii la cunoștința guvernului francez (adică, la data de ...), invitând la prezentarea în scris a observațiilor cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia; aceasta a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Guvernul și-a prezentat observațiile la data de 6 În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, în conformitate cu art. 5 alineatul (2) din protocol, cauza este examinată de Curte. În conformitate cu art. 52 alineatul (1) din Regulamentul Curții ( Wildhaber, a atribuit cauza celei de-a treia secțiuni. Camera constituită în cadrul secțiunii îl cuprindea pe domnul Costa, judecător ales în temeiul Franței [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 26 alineatul (a) din Regulamentul de procedură], iar Sir Nicolas Bratza, președintele secțiunii [art. 26 alineatul (a) din Regulamentul de procedură]. Ceilalți judecători numiți de acesta din urmă pentru completarea camerei erau dl Loucaides, dl. Kūris, domnul Tulkens, domnul Jungwiert, și domnul H.S. Greve [art. 26 alineatul (b) din Regulamentul de procedură]. La 8 iunie 1999, camera a declarat cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii. [2] EN:2001 Până în 1983, reclamanții au exploatat două parcele de teren de care erau proprietari la Huberville. În acel an, regruparea mai multor comune, ordonată cu ocazia creării unei devieri de la drumul național 13 (avizul de anchetă al proiectului de re-memorare fiind datat 4 noiembrie 1982), se referă și la terenurile reclamanților. După ce a luat o hotărâre cu privire la plângerile formulate în cursul anchetei respective, Comisia intercomunală pentru reorganizarea funciară și regruparea departamentului Canalului Mânecii, printr-o decizie din 14 ianuarie 1983, a publicat procesele verbale ale ședințelor sale, precum și planurile și declarațiile actualizate. Propunerile comisiei intercomunale nu îi satisfac pe reclamanți, aceștia au formulat reclamații în fața comisiei departamentale de amenajare a Canalului Mânecii. În special, prin denunțarea la distanță a parcelei propuse a locuinței lor și, prin urmare, dificultățile semnificative ale exploatării sale (data sesizării comisiei na este necunoscută). Luarea în posesie a terenurilor a fost stabilită la 15 februarie 1983. Prin decizia din 16 mai 1983, Comisia departamentală menține dispozițiile proiectului de rememorare elaborate de comisia intercommunală, considerând că celelalte propuneri au avut ca efect înrăutățirea condițiilor de exploatare a vecinilor și deteriorarea proprietății în ansamblul acestui sector. În noiembrie 1983, reclamanții au înaintat Tribunalului Administrativ din Caen o cerere de anulare a deciziei comisiei de departamentală. Prin hotărârea din 16 februarie 1988, după audierea din 2 iunie 1984 și 21 aprilie 1986, prefectul și-a prezentat observațiile la 17 mai 1983, 3 decembrie 1985 și 21 aprilie 1986. În februarie 1988, tribunalul administrativ a respins cererea pe motiv că (...) clădirile de care dispun [reclamantul] erau alocate la data deciziei atacate asupra locuinței sale personale, precum și asupra exercitării profesiei sale de tutelier și, prin urmare, nu pot fi în conformitate cu dosarul considerat a constitui un centru de exploatare în sensul articolului 19 din Codul rural 3 menționat anterior. Mai 1988, recurentele s-au ocupat în fața Consiliului de Stat prin solicitarea anulării hotărârii Tribunalului. 12. La 22 februarie 1995, Consiliul de Stat a dat dreptul la cererea acestora și a anulat hotărârea Tribunalului Administrativ, precum și decizia comisiei de departamentale printr-o hotărâre redactată după cum urmează (...) În cazul în care nu se pune problema că, la momentul remunerării intercomunale (...), domnul și domnul Blainot exploatau sub formă de vânzare de iarbă parcelele 49 și C 50 d. un singur care deținea proprietatea lor, de la casa lor de locuință și de dependențele sale; că, în circumstanțele din speță și în timp ce M. Blaiseot cuprinde, de asemenea, profesia de tunisier, care include, printre altele, un hambar, un hangar și un grajd trebuie să fie privite ca fiind centrul de exploatare a parcelelor respective ; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . și M. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Blainot este distantă de acesta cu mai mult de 6 ; întrucât, prin urmare, domnul și domnul Blainot sunt întemeiate pe faptul că este în mod greșit că, prin hotărârea atacată, tribunalul administrativ din Caen se bazează pe faptul că clădirile lor nu ar constitui un centru de exploatare pentru a respinge cererea lor 13. Ca urmare a acestor anulări, reclamanții au fost convocați în fața Comisiei departamentului de amenajare a teritoriului. Comisia a decis, la 22 februarie 1996, să efectueze o alocare diferită a terenurilor. Această decizie a fost notificată la 2 mai 1996. A), o altă parcelă înlocuindu-i în schimb. 14. Reclamanții au efectuat o constatare de executor la 14 mai 1996, pentru a face să crească dificultățile de acces la o parte a parcelelor și dificultățile de exploatare a parcelei atribuite în schimbul parcelei A. În plus, aceasta din urmă ar fi devenit constructivă, ceea ce nu este cazul parcelei care le-a fost atribuită. În scrisoarea pe care reclamanții au adresat-o grefei la 29 iulie 1999, cu privire la cererea lor de satisfacție echitabilă, reclamanții au informat Curtea cu privire la ceea ce au inițiat o nouă procedură privind această parcelă recent atribuită. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 15, reclamanții denunță durata procedurii în fața instanțelor administrative și invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare 16. Perioada care trebuie luată în considerare a început cel târziu până la 17 noiembrie 1983, în cazul în care reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ din Caen cu privire la o acțiune în anulare a deciziei comisiei departamentului de amenajare a teritoriului din 16 mai 1983 (punctul 10 de mai sus și Hotărârea C- cheag c. Franța din 4 iunie 1999, (secțiunea a treia), § 21, nepublicată) și a încetat la 2 mai 1996, prin notificarea ultimei decizii a comisiei (punctul 13 de mai sus). Termenul în care trebuie să se controleze caracterul rezonabil acoperă întreaga procedură până la decizia care golește decizia de a se pronunța (a se vedea, printre altele, Hotărârea Guillemin c. Franța din 21 februarie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997 I, p. 160, § 36). ani, cinci luni și 15 zile. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se efectuează o procedură în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârea Richard c. Franța din 22 aprilie 1998, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 II, 824, § 57, și Doustaly c. Franța din 23 aprilie 1998, Rec., 1998 II, p. 857, § 39). 18. Guvernul subliniază că, în fața instanței administrative, reclamanții au prezentat observații de două ori, ceea ce a contribuit în mod necesar la prelungirea duratei procedurii. ani și declară că se înmânează înțelepciunii Curții pentru a judeca existența unei necunoașteri a cerințelor prevăzute la art. 6 alineatul (19). Curtea ia act de declarațiile guvernului. Curtea constată că Tribunalul Administrativ a luat patru ani și jumătate pentru a se pronunța; constată că un termen de doi ani între depunerea ultimului memoriu și pronunțarea sentinței, în timp ce nu pare să fi avut loc niciun act judecătoresc. În cele din urmă, ea remarcă, și mai ales, că Consiliul depeat a avut nevoie de aproape șapte ani pentru a se pronunța. În consecință, Curtea constată că lentoarea procedurii rezultă în principal din comportamentul autorităților și al instanțelor administrative. Prin urmare, cauza nu a fost ascultată într-un termen rezonabil și a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. privind aplicarea articolului 41 din Convenție 20. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 21. Reclamanții solicită 440 346 de franci francezi (FRF) pentru prejudicii materiale și 200 000 FRF pentru daune morale. 22. Guvernul consideră că suma solicitată pentru prejudicii materiale nu este legată de termenul de judecată, în special prin faptul că reclamanții nu se pot plânge de pierderi din exploatare, în măsura în care acestea rezultă din alegerea lor deliberată de a nu exploata parcelele în litigiu. De asemenea, acesta declară că suma solicitată de reclamanți pentru prejudiciul moral trebuie redusă substanțial. 23. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și orice prejudiciu material de care ar trebui să sufere reclamanții 1 din Protocolul nr. 1. Or, în decizia sa din 3 decembrie 1997, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a declarat că încălcarea acestui articol este inadmisibilă în decizia sa din 3 decembrie 1997 (paragraful nr. 2 de mai sus. Prin urmare, Comitetul a decis să respingă pretențiile reclamanților în acest sens (a se vedea, de exemplu, Hotărârile Nikolova c. Bulgaria din 25 martie 1999, care urmează să apară în Codul Oficial al Curții, § 73, Demir și alții c. Turcia din 23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2660, § 63 și Cheag c. Franța citată anterior, § 29). Pe de altă parte, Curtea apreciază că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert ca urmare a duratei procedurii în litigiu. Având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând în mod echitabil în conformitate cu prevederile articolului 41, aceasta le acordă 40 000 FRF în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 25. Cei interesați solicită 108 548,20 FRF pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, din care 66 364,82 FRF în scopul procedurii interne și 36 180 FRF în cadrul procedurii în fața Curții Europene, restul care se încadrează în cheltuielile de competență și de execuție. 26. Guvernul consideră că numai pot fi luate în considerare cheltuielile de judecată prezentate în fața Curții Europene, a căror sumă pare excesivă. 27. Curtea reamintește că numai în temeiul articolului 41 din Convenție, aceasta nu rambursează cheltuielile decât dacă se stabilește că au fost efectiv și obligatoriu expuse și sunt de o valoare rezonabilă (hotărârea Nikolova menționată anterior, § 79. Aceasta arată că, pe de o parte, avocații revendicați se referă la cheltuielile suportate în cursul anului 1986, pe de altă parte, la prezentarea acțiunii în fața Consiliului de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul în care un stat membru consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta trebuie să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În ceea ce privește cheltuielile suportate în scopul reprezentării reclamanților în fața organelor convenției, Curtea amintește că singurul motiv reținut este acela al duratei procedurii, celelalte fiind declarate inadmisibile de către Comisie. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta acordă recurentelor suma de 10 000 FRF pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 28. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Franța la data adoptării prezentei hotărâri este de 3,47 % lan. Prin aceste motive, Curtea, La l mainimité, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în cele trei luna începând cu ziua în care hotărârea a devenit definitivă, în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 40 000 (cca o mie) franci francezi pentru prejudicii morale pe care statul pârât trebuie să le plătească reclamanților, în termen de trei luni, 10 000 (zece mii) franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,47 % laan de la data expirării termenului menționat anterior și până la data restanței respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul S. Dolle N. Bratza grefa Președinte Note de grefa intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998. Decizia camerei este disponibilă pentru transplant.