AFFAIRE ABBATE c. ITALIE

SECȚIUNEA ABBATE c. ITALIA (solicitarea nr. 40947/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 ianuarie 2000 DEFINITIVF 25/04/2000 În cauza Abbate c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte Conforti L. Loucaide, Kūris Fuhrmann Jungwiert Traja judecători și dl Dolle graffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 11 ianuarie 2000, hotărârea a fost luată la această dată, adoptată la data inițială a procedurii, la data inițială a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Giuseppe Abbate ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului din 18 noiembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului).

Cererea a fost înregistrată la 27 aprilie 1998 sub numărul de dosar 40947/98. Reclamantul este reprezentat de M. Giovanna Abbate, avocată din Benevent. Guvernul italian ( La 13 februarie 1989, reclamantul a numit primăria S. P. în fața Tribunalului din Santa Maria Capua Vetere pentru a constata că ocupația fără titlu a unui teren îi aparținea și pentru a obține repararea daunelor suferite. La 30 iunie 1989, la cererea pârâtei, a fost pusă sub semnul întrebării o societate care efectuase lucrări pe teren în litigiu. Din cele patru audieri stabilite între 21 decembrie 1989 și 28 septembrie 1990, două au fost amânate la cererea pârâtei, una față de cea a reclamantului și o plângere. La 22 februarie 1991, reclamantul a solicitat o expertiză, o dovadă a căreia primăria i s-a adresat.

La 29 martie 1991, judecătorul pentru punerea în funcțiune a numit un expert. Din cele opt ședințe prevăzute între 12 iulie 1991 și 21 aprilie 1995, trei au avut legătură cu raportul de competență, trei au fost retrimise din oficiu, una a fost retrimisă la cererea reclamantului și una pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. Lacul de pledoarii, fixat la 7 martie 1996, a fost amânat de două ori, deoarece magistratul era în concediu de maternitate și o dată pentru că judecătorul trebuia să se ocupe de afaceri cu penalitatea, până la 13 noiembrie 1997. Prin hotărârea din 19 noiembrie 1997, al cărei text a fost depus la grefa din 19 decembrie 1997, Tribunalul a constatat că cererea reclamantului era prescrisă și, prin urmare, a respins-o.

ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul a declarat încălcarea principiului termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea referitoare la această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 13 februarie 1989 și s-a încheiat la 19 decembrie 1997; prin urmare, a durat puțin peste opt ani și zece luni pentru o instanță.

10. Curtea reamintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bouttazzi c. Italia care să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) existența în Italia a unei practici contrare convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care instanța constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite ștergerea a ceea ce este necesar pentru a face, Cu imperfecțiune a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

Pagube 12. Reclamantul solicită 50 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 13. Curtea, după ce a luat în considerare observațiile prezentate de guvern, consideră că este necesar să se acorde reclamantului 28 000 000 ITL. Comisioane și cheltuieli de judecată 14. Reclamantul solicită, de asemenea, 6 216 750 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. În cazul de față, luând în considerare observațiile prezentate de guvern și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamantul.

Interese moratorii 16. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 28 000 000 (88 de milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 2,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE ABBATE c. ITALIE (Requête n° 40947/98) ARRÊT STRASBOURG 25 janvier 2000 DÉFINITIF 25/04/2000 En l’affaire Abbate c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M. J.-P. Costa , président , M. B. Conforti , M. L. Loucaides, M. P. Kūris , M. W. Fuhrmann , M. K. Jungwiert , M. K. Traja , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 janvier 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

6. Le requérant allègue la violation du principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »