CtEDO 12.10.2000 Auto

AFFAIRE CAPUTO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CAPUTO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CAPUTO c. ITALIA (solicitarea nr. 45074/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 octombrie 2000 DEFINITIVF 12/01/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Ress președinte Conforti Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Vajić Pellonpć judecători și din domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 19 septembrie 2000, rend la hotărâre, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Antonino Caputo ( reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 11 decembrie 1995 în temeiul articolului 25 anterior din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Decembrie 1998 sub numărul de dosar 45074/98. Guvernul italian (adică, mai mult) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 1999. La 18 aprilie 1988, reclamantul și alți coproprietari ai unei clădiri au fost repartizați de o vecină, dna R., în fața judecătorului judecător din Villarosa (Enna) pentru a obține repararea pagubelor suferite ca urmare a infiltrărilor de apă în apartamentul doamnei R. Reclamantul, la rândul său, a solicitat constatarea existenței viciilor ascunse în construcția și repararea daunelor suferite. La 30 aprilie 1988 a fost numit un expert. Acesta din urmă a depus jurământul la 11 iunie 1988 și a fost amânat la 23 iulie 1988. Această audiere a fost amânată la 15 octombrie 1988 deoarece expertul nu a depus la gref raportul său de competență. În acea zi, expertul și-a depus raportul și părțile au obținut o rejudecare la 12 noiembrie 1988 pentru a putea examina raportul menționat anterior. Două audieri mai târziu, printre care o retrimitere la cererea părților, la 28 ianuarie 1989, judecătorul judecător din instanță a dispus în instanță în fața instanței judecătorești din Enna ca urmare a unei restructurări a instanțelor. Prima audiere în fața acestei instanțe, prevăzută pentru 21 mai 1990, a fost pronunțată din oficiu la 4 iunie 1990. Părțile și-au prezentat concluziile la 5 noiembrie 1990. Lanțul prevăzut pentru 14 ianuarie 1991 a fost dat în judecată din oficiu la 12 martie 1991. În ziua următoare, instanța judecătorească a constatat că dosarele părților nu erau ținute corect și a amânat cauza la 9 aprilie 1991. printr-o ordonanță în afara ședinței din 24 aprilie 1991. În mai 1991, judecătorul din oficiu a pus sub semnul întrebării terțe părți. Două audieri mai târziu, la 9 iunie 1992, judecătorul din oficiu l-a pronunțat pe judecătorul din statul de drept în cauză că a fost prevăzut nici un act de urgență pentru această audiere și a amânat cauza și audierea părților la 10 noiembrie 1992, deoarece trebuia să se ocupe de cauzele penale. În urma mutației judecătorului, părțile și-au prezentat concluziile la data de 9 martie 1993. La data de 1 iulie 1994 nu a putut avea loc deoarece avocații făceau grevă. La data de 13 ianuarie 1995, judecătorul a stabilit deliberarea la data de 7 aprilie 1995. Printr-o hotărâre din 24 iunie 1995, al cărei text a fost depus la grefa din 28 iunie 1995, instanța judecătorească a dat dreptul la cererea doamnei R. și a respins cererea reconvențională a reclamantului. 1 din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) mai ales cu privire la această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 aprilie 1988 și s-a încheiat la 28 iunie 1995. 10. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 2 706 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 50 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 16 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 002 570 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 6 888 548 ITL pentru cele suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 16 000 000 (șaisprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l an începând cu Expiră acest termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Res Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-21
0,96
AFFAIRE D.G. c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE D.G. c. ITALIE (Requête n° 46507/99) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE CONDOMINIO CITTA DI PRATO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CONDOMINIO CITTÀ DI PRATO c. ITALIE ( Requête n° 44460/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il p
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE CAPASSO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CAPASSO c. ITALIE (Requête n° 43007/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Capasso c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Roza
CtEDO 2000-04-28
0,96
AFFAIRE CAPURRO ET TOSETTI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CAPURRO ET TOSETTI c. ITALIE [1] (Requête n° 45071/98) ARRÊT STRASBOURG 28 avril 2000 En l’affaire Capurro et Tosetti c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre
CtEDO 2000-11-16
0,96
AFFAIRE DORIGO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DORIGO c. ITALIE (Requête n° 46520/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă