CtEDO 28.04.2000 Auto

AFFAIRE CAPURRO ET TOSETTI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
28.04.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CAPURRO ET TOSETTI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CAPURRO ȘI TOSETTI c. ITALIA [1] (solicitarea nr. 45771/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 aprilie 2000 În la Cauza Capurro și Tosetti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (secțiunea a patra), care se întrunește într-o cameră compusă din domnii Pellonpêche Președinte Conforti Ress Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Vajić judecători și de domnul V. Berger grefier de secțiune După ce s-a pronunțat în camera consiliului la 6 aprilie 2000, acesta a fost adoptat la această dată, la originea cauzei, o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv cetățeni italieni, dl Marcella Capurro, dl Massimo Tosetti, dl Marina Tosetti și dl Maura Tosetti ( în scris. - (PT) au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 23 iunie 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ( Zavatarelli, un avocat din Genova. Guvernul italian (adică, o persoană juridică) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. la intersecția dintre art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 28 septembrie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 28 ianuarie 2000, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 22 februarie 2000 și 23 februarie 2000, guvernul și, respectiv, reclamanții au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1931, 1959, 1955 și, respectiv, 1953 și locuiesc în Genova. La 31 iulie 1989, reclamanții au atribuit o unitate sanitară locală, spitalul G. și domnul R. în fața Tribunalului din Genova, pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a decesului soțului primei reclamante, tatăl celorlalți solicitanți, care au avut loc în opinia lor ca urmare a unei erori de diagnosticare. La 30 mai 1990 a fost numit un expert care a depus jurământul la 11 octombrie 1990. Cele patru audieri stabilite între 2 octombrie 1991 și 3 Iunie 1992 au fost amânate deoarece raportul de e-mail nu a fost depus la grefa. La 11 noiembrie 1992, instanța a fost retrimisă la 10 martie 1993 pentru a permite părților să examineze raportul menționat. Din cele patru audieri stabilite între 23 iunie 1993 și 2 februarie 1994, două au vizat depunerea documentelor, una a fost rejudecată și una a fost luată de judecător. La data de 7 iulie 1994 și la data de 11 iunie 1998, tribunalul a redeschis instanța pentru o audiere suplimentară și a stabilit o audiere la data de 25 noiembrie 1998. Între timp, cazul a fost atribuit colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio). La 29 aprilie 1999 a fost stabilită următoarea interdicție: în ziua următoare, judecătorul a declarat încetarea procesului din cauza eliminării unității sanitare locale, care a apărut ca urmare a intrării în vigoare a Legii regionale nr. 200 din 10 mai 1993. ÎN Â 22 februarie 2000, grefierul a primit de la coagentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 45071/99, formulată de dl Capurro, dl Massimo, dl Marina și dl Maura Tosetti, guvernul italian le oferă acestora suma de 121 000 000 lire italiene (ITL), adică 30 250 000 ITL per solicitant, din care 29 000 000 ITL pentru daune morale și 1 250 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö La 23 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de fiecare reclamant Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 121 000 000 de lire italiene (ITL), adică 30 250 000 ITL per solicitant, dintre care 29 000 000 ITL pentru daune morale și 1 250 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 45071/99 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) în fine ale Convenției și 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. să șteargă cauza rolului; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 28 aprilie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Vincent Berger Matti Pellonpäffa Președinte [1] Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-07-27
0,97
AFFAIRE TOSCANO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE TOSCANO c. ITALIE (Requête n° 45068/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 27 juillet 2000 En l’affaire Toscano c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : M. G.
CtEDO 2000-06-22
0,97
AFFAIRE MARUCCI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MARUCCI c. ITALIE (Requête n° 42988/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Marucci c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Roza
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE MIRRA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MIRRA c. ITALIE (Requête n° 42995/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Mirra c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis,
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE MARIA TERESA PIZZI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MARIA TERESA PIZZI c. ITALIE (Requête n° 43060/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Maria Teresa Pizzi c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre co
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE FALZARANO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FALZARANO c. ITALIE (Requête n° 42991/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Falzarano c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C.
Sursă