CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE CAPASSO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CAPASSO c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CAPASSO c. ITALIA (Cercetarea nr. 4307/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Capasso c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Fischbach Lorenzen Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 mai 2000, se retrage hotărârea, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Teresa Capasso, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 7 noiembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor la A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian ( olée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. La intersecția unghiului art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 4 ianuarie 2000 și la 24 februarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 1 aprilie 1992, recurenta a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 30 aprilie 1992, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 21 Iunie 1993. Această audiere a fost amânată din oficiu la 1 februarie 1995, data la care judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 16 octombrie 1996. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 13 decembrie 1996, judecătorul a respins cererea reclamantei. La 28 februarie 1997, aceasta din urmă a interjetat la Tribunalul din Benevent. La 5 martie 1997, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința pledoariilor la 24 septembrie 1997. În acea zi, tribunalul a numit un expert și a amânat cazul la 11 martie 1998. La acea dată, reclamanta a depus la dosar documente, iar instanța a fixat la ședința următoare la 27 mai 1998. La 9 decembrie 1998, instanța a constatat că competența nu era valabilă deoarece apărătorul reclamantei nu fusese informat cu privire la începutul procedurii și a amânat cauza la 10 februarie 1999. În acea zi, instanța a dispus o nouă expertiză. La 9 iunie 1999, cauza a fost revocată din oficiu la 6 noiembrie 1999. La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43007/98 formulată de dl Capasso, guvernul italian oferă acesteia suma de 16 000 de lire italiene (ITL), din care 13 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 4 ianuarie 2000 și 24 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de recurenta J a luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să-mi plătească suma de 16 000 000 de lire italiene (ITL), din care 13 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 4307/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMIMIE, decide să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 mai 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă