CtEDO 25.01.2000 Auto

AFFAIRE SALVATORI ET GARDIN c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.01.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'Art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SALVATORI ET GARDIN c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SALVATORI ȘI GARDIN c. ITALIA (Cercetarea nr. 40943/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 ianuarie 2000 DEFINIF 25/04/2000 În la: cauza Salvatori și Gardin c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte, Conforti Loucaide Kūris Fuhrmann Jungwiert Traja judecători și Dollegreffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 11 ianuarie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a procedurii, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv a resortisanților italieni, dnii. Mara Salvatori și Luigi Gardin ( La data de 4 mai 1999, camera a declarat cererea admisibilă. ÎN FAȚĂ, la 20 mai 1988, reclamanții i-au atribuit pe domnii R. N. și D. în fața tribunalului din Trevise pentru a obține rezilierea unui contract de construcție și repararea pagubelor suferite. La data de 1 iunie 1989 a fost amânată la 7 iunie 1990 la cererea pârâtilor și cu acordul reclamanților. La data de 30 iunie 1988, reclamanții au solicitat audierea martorilor. La data de 4 aprilie 1991, tribunalul a răspuns la cererea pârâtului. La 12 martie 1992, judecătorul a acceptat audierea martorilor. Mai 1993, instanța a fost suspendată din oficiu până la 7 februarie 1995, parțial deoarece judecătorul de punere în funcțiune era în concediu de maternitate. La această dată a avut loc audierea pârâtilor și a anumitor martori, iar judecătorul de punere în funcțiune a numit un expert. audiența stabilită la 18 mai 1995 nu a avut loc deoarece în acea zi avocații grevă. Cele patru audieri stabilite între 6 iulie 1995 și 22 ianuarie 1998 au vizat raportul de experiență. La 9 iulie 1998, încuviințarea a fost pronunțată din oficiu la 24 septembrie 1998. În ziua următoare, judecătorul l-a rejudecat la 11 februarie 1999, data la care a avut loc la ârna de prezentare a concluziilor. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin încălcarea principiului termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 20 mai 1988 și este încă în curs de desfășurare. Prin urmare, a durat mai mult de 11 ani și șapte luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia care să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care instanța constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. (1). Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție 11.În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite decât să se șteargă în mod imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În general, reclamanții solicită 200 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-ar fi suferit. 13. După luarea în considerare a observațiilor prezentate de guvern, Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 32 000 000 ITL. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță, luând în considerare observațiile prezentate de guvern și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă 1 500 000 ITL fiecărui solicitant. Interese moratorii 16. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 32 000 000 (trente-două milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 500 000 (un milion cinci sute mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 2,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-01-25
0,95
AFFAIRE GIORGIO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GIORGIO c. ITALIE (Requête n° 40930/98) ARRÊT STRASBOURG 25 janvier 2000 DÉFINITIF 25/04/2000 En l’affaire Giorgio c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre co
CtEDO 2000-01-25
0,95
AFFAIRE SCARANO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SCARANO c. ITALIE (Requête n° 40929/98) ARRÊT STRASBOURG 25 janvier 2000 DÉFINITIF 25/04/2000 En l’affaire Scarano c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre co
CtEDO 2000-07-27
0,95
AFFAIRE SARTORI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SARTORI c. ITALIE (Requête n° 45069/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 27 juillet 2000 DÉFINITIF 27/10/2000 En l’affaire Sartori c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambr
CtEDO 2000-01-25
0,95
AFFAIRE NARDONE c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE NARDONE c. ITALIE (Requête n° 40949/98) ARRÊT STRASBOURG 25 janvier 2000 DÉFINITIF 25/04/2000 En l’affaire Nardone c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre co
CtEDO 2000-01-25
0,95
AFFAIRE TARSIA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE TARSIA c. ITALIE (Requête n° 40933/98) ARRÊT STRASBOURG 25 janvier 2000 DÉFINITIF 25/04/2000 En l’affaire Tarsia c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre comp
Sursă