CtEDO 27.01.2000 Auto

SPINELLO contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.01.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SPINELLO contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 40231/98 prezentate de Salvatore SPINELLO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la ianuarie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele domnului Fischbach, B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și e. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere art. 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale având în vedere cererea formulată la 16 ianuarie 1998 de Salvatore Spinello împotriva Italiei și înregistrată la 13 martie 1998 sub nr. de dosar 40231/98 Ținând cont de raportul prevăzut la art. 49 din Regulamentul Curții După ce a intenționat să facă următoarea decizie Reclamantul este un resortisant italian născut în 1949 și rezident în Alzate Brianza. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Franco Albini, avocat în Como. Faptele cauzei, cum ar fi cele prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 iunie 1994, judecătorul pentru ancheta preliminară din Milano a fost arestat și arestat cu titlu provizoriu de reclamant, care era suspectat de complicitate la asocierea mafiotă (concorso in asociazione di stampo mafio), trafic de droguri, încălcarea legii privind armele. Reclamantul a fost arestat la 15 iunie 1994. La 3 iunie 1995, judecătorul de la tribunalul din Milano l-a trimis înapoi pe reclamant și pe două sute opt autorizați în fața tribunalului din Milano. Prima audiere a dezbaterilor a fost stabilită la 16 noiembrie 1995. La 6 mai 1996, camera constituită în cadrul tribunalului din Milano s-a demisionat de la dosar din cauză de incompatibilitate. La cauza recurentului, precum și de 27 de coincriși au fost atribuite unei alte secțiuni a Tribunalului, care a fixat prima ședință la 30 mai 1996. Între mai 1996 și ianuarie 1998, Tribunalul din Milano a stabilit douăzeci și nouă de ședințe. Prin hotărârea din 14 mai 1998, Tribunalul din Milano l-a acuzat pe reclamant de complicitate la asocierea mafiotă și l-a condamnat pentru celelalte infracțiuni la 11 ani și patru luni de închisoare. În mai 1999, motivarea hotărârii nu fusese depusă la grefă. La 25 iulie 1996, reclamantul a depus o cerere de punere în libertate în fața instanței din Milano, care a respins recursul printr-o decizie din 2 august 1996 și nu a fost atacată. La 11 noiembrie 1996, în temeiul articolului 304 alineatul (2) din Codul de procedură penală, Tribunalul din Milano a suspendat termenele maxime de detenție provizorie, din cauza complexității procedurii. 304 alin. (2) din Codul de procedură penală, și anume complexitatea dezbaterilor, nu au fost îndeplinite, reclamantul a introdus o acțiune în fața instanței din Milano (judecată del riesame) ). Acesta din urmă a respins acțiunea la 13 decembrie 1996. Reclamantul s-a ocupat de casare și a contestat interpretarea art. 304 din Codul de procedură penală. Prin decizia din 30 aprilie 1997, Curtea de Casație a respins acțiunea. La 30 octombrie 1997, reclamantul a depus o cerere de eliberare. Printr-o decizie din 7 noiembrie 1997, Tribunalul de la Milano a ordonat ca reclamantul să fie eliberat pentru anumite încălcări, pentru care au fost îndeplinite termenele maxime, și menținerea în detenție pentru alte infracțiuni. Reclamantul a introdus un apel la o altă secțiune a Tribunalului din Milano. Această acțiune a fost respinsă la 12 ianuarie 1998. Reclamantul nu se asigură că este utilizat în caz de casare. Între timp, reclamantul a prezentat o altă cerere de punere în libertate în fața Tribunalului din Milano, care fusese respinsă de acesta din urmă la 7 ianuarie 1998. Reclamantul a făcut apel la o altă secțiune a Tribunalului din Milano, care a respins acțiunea la 24 martie 1998. Reclamantul s-a ocupat de Casație, dar a renunțat la recurs la 5 iunie 1998. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii penale împotriva sa. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției provizorii. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă, publică și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (....) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamantul se plânge de durata detenției provizorii și anulează încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție, care deține orice persoană are dreptul la libertate și securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în conformitate cu căile legale (...) (c) dacă a fost arestat și deținut pentru a fi dus în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive plauzibile de crimă pe care a comis-o sau pe care există motive întemeiate de a crede în necesitatea de a împiedica comiterea unei infracțiuni sau de a se retrage după ce aceaceasta a fost comisă (...) Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alineatul (c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în timpul procedurii(...) Curtea reamintește că noțiunea de detenție provizorie se referă numai la detenție înainte de condamnarea de către o instanță competentă (hotărârea Wemhoff c. Germania din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, p. 23 alin. 9). Perioada care trebuie luată în considerare a început, prin urmare, la 15 iunie 1994, data arestării reclamantului și s-a încheiat la 14 mai 1998, data pronunțării hotărârii Tribunalului din Milano. Cu toate acestea, Curtea nu este chemată să examineze dacă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea reamintește că persoana care se plânge de durata detenției sale trebuie să fi formulat - și, dacă este necesar, să fi reînnoit - o cerere de punere în libertate (Commun. DH, nr. 7975/77, p. 169). Curtea observă că decizia de suspendare a termenelor de detenție provizorie n Curtea consideră, de asemenea, că în Italia o cerere de punere în libertate bazată pe lipsa unor motive care justifică continuarea detenției constituie o acțiune eficientă împotriva duratei acestei dețineri (Commun. DH, nr. 9172/880, c. 17.12.81, DR 27, p. 222). Or, Curtea constată că reclamantul a omis să răspundă deciziilor Tribunalului din Milano din 2 august 1996 și din 12 ianuarie 1998, respingând cererile prin care a solicitat anularea măsurii de detenție provizorie și a renunțat la recursul în Casație introdus împotriva deciziei din 24 martie 1998. Este adevărat că reclamantul a contestat până în prezent decizia 11 noiembrie 1996 privind suspendarea termenelor de detenție provizorie. Cu toate acestea, aceste acțiuni nu se refereau în niciun fel la motivele menținerii sale în detenție, întrucât reclamantul contesta numai interpretarea articolului 304 din Codul de procedură penală și aplicarea sa în cazul de față. Prin urmare, reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție, iar această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJUTĂ examinarea iar reclamantul cu privire la durata procedurii penale. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-15
0,97
SPINELLO contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40231/98 présentée par Salvatore SPINELLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 mars 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2001-03-15
0,95
FALCONE contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 37263/97 présentée par Nicolò FALCONE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 mars 2001 en une chambre composée de MM. C.L. R
CtEDO 2000-11-30
0,95
VELLA contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48388/99 présentée par Carmelo VELLA contre Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Deuxième section), siégeant le 30 novembre 2000 en une chambre composée de M. C.L. R
CtEDO 2000-04-06
0,95
MANGASCIA' contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE DE LA COUR SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 41206/98 présentée par Francesco MANGASCIA’ contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en chambre du conseil le 6 av
CtEDO 2002-07-04
0,95
AFFAIRE SPINELLO c. ITALIE
ment ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito. 3. Le requérant alléguait que la durée d’une procédure pénale ne répondait pas à l’exigence du « délai raisonnable ». 4. La requête a été transmise à la
Sursă