SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA FINALĂ A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 41206/96 prezentată de Francesco MANGASCIA grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 4 februarie 1998 și înregistrată la 14 mai 1998 ; După ce a intenționat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1953 și rezident la Roma. La 16 septembrie 1988, reclamantul a fost arestat în executarea unui mandat de arestare acordat de judecătorul judecătoresc de la Roma la 12 martie 1987. La 24 septembrie 1988, reclamantul a fost acuzat că a făcut parte dintr-o asociație de răufăcători constituită în vederea traficului de narcotice. La 24 septembrie 1988, acesta a fost eliberat. La 16 aprilie 1993, reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie la închisoarea din Roma. El a fost eliberat la 13 mai 1993. Prin ordonanța din 13 august 1994, reclamantul și alți optzeci și șapte au fost trimiși la judecată în fața tribunalului din Roma. Prin hotărârea din 23 iulie 1996, tribunalul din Roma l-a condamnat pe reclamant la o sentință de patru ani de închisoare. Reclamantul a făcut apel la această decizie. Prima audiere în fața instanței din Roma a avut loc la 16 octombrie 1997. printr-o hotărâre din 27 februarie 1998, instanța de judecată din Roma a confirmat decizia de primă instanță. Recurentul s-a ocupat de casare. La 9 octombrie 1998, recursul său a fost înscris în rolul Curții de Casație. Printr-o hotărâre din 25 martie 1999, depusă la grefa din 26 ianuarie 2000, Curtea de Casație a Casat decizia atacată și a indicat instanța de judecată din Roma ca instanță de trimitere. Această procedură a început la 16 septembrie 1988 și, la 23 februarie 2000, era încă în curs de desfășurare. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de peste 11 ani și cinci luni, nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. , toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte
de la requête n° 41206/98
présentée par Francesco MANGASCIA’
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en chambre du conseil le 6 avril 2000 en présence de
M.
président
,
M.
M.
M.
M
me
M.
M
me
juges
,
et de
M.
greffier
de section
;
Vu la requête introduite le 4 février 1998 et enregistrée le 14 mai 1998 ;
Après avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant italien, né en 1953 et résidant à Rome.
Le 16 septembre 1988, le requérant fut arrêté en exécution d’un mandat d’arrêt décerné par le juge d’instruction de Rome en date du 12 mars 1987. Le requérant était soupçonné d’avoir fait partie d’une association de malfaiteurs constituée en vue de trafic de stupéfiants. Le 24 septembre 1988, il fut remis en liberté.
Le 16 avril 1993, le requérant fut arrêté et placé en détention provisoire à la prison de Rome. Il fut remis en liberté le 13 mai 1993.
Par une ordonnance du 13 août 1994, le requérant et quatre-vingt sept autres personnes furent renvoyés en jugement devant la cour d’assises de Rome.
Par un jugement du 23 juillet 1996, la cour d’assises de Rome condamna le requérant à une peine de quatre ans d’emprisonnement.
Le requérant fit appel de cette décision. La première audience devant la cour d’assises d’appel de Rome eut lieu le 16 octobre 1997.
Par un arrêt du 27 février 1998, la cour d’assises d’appel de Rome confirma la décision de première instance.
Le requérant se pourvut en cassation. Le 9 octobre 1998, son pourvoi fut inscrit au rôle de la Cour de cassation.
Par un arrêt du 25 mars 1999, déposé au greffe le 26 janvier 2000, la Cour de cassation cassa la décision attaquée et indiqua la cour d’assises d’appel de Rome comme juridiction de renvoi.
Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 16 septembre 1988 et était, au 23 février 2000, toujours pendante.
Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est de plus de onze ans et cinq mois, ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés.
Erik Fribergh
Christos Rozakis
Greffier
Président