KAYSIN ET AUTRES contre l'UKRAINE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA [Notă1] PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46144/99 prezentată de KAYSIN ȘI DE ALTELE [Notă] împotriva Ucrainei [Notă] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are sediul la ianuarie 2000 într-o cameră compusă din domnul Pellonpäääää, președinte, G. Ress, I. Cabral Barreto, V. Butkevych, N. Vajić, J. Hedigan, S. Botousanova, judecători, și de V. Berger; grefier de secțiune Având în vedere art. 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la … Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 17 septembrie 1999 și observațiile ca răspuns prezentate de recurente la 12 octombrie 1999 După ce au deliberat în acest sens decizia următoare ÎN FAVOAREA reclamanților sunt toți resortisanți ucraineni cu reședința în Cervonograd, Ucraina.

Informații suplimentare privind reclamanții sunt prezentate în anexă. Circumstanțe speciale ale cauzei Faptele cererii, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, se pot rezuma după cum urmează. Reclamanții își desfășurau activitățile profesionale în cadrul combinatului minier nr. (o societate anonimă a cărei parte importantă a acțiunilor aparținea lui lai) timp de zeci de ani. Ei au fost afectați de o boală de caracter profesional. Cu timpul, această boală a cauzat o invaliditate. Din cauza lipsei de plată de către combinatul minier a indemnizațiilor de pensie de invaliditate, reclamanții au sesizat tribunalul de primă instanță din Cervonograd cu privire la o cerere formulată împotriva combinatatului minier nr. 2 În cazul în care un stat membru consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta trebuie să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

Tribunalul de Primă Instanță din Cervonograd a pronunțat prin 13 hotărâri, pronunțate la 3 iulie (un solicitant), 24 noiembrie (zece reclamanți) și 9 decembrie (doi reclamanți) 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească primului reclamant suma de 4 691,85 UAH укранснта гривнта) care corespunde pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 539,45 UAH valoarea lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al doilea reclamant suma de 3 619,20 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 416,12 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al treilea reclamant suma de 3 557,70 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 409,05 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 24 noiembrie 1997,

Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al patrulea reclamant suma de 3 621,30 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 416,36 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al cincilea reclamant suma de 3 947,85 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 453,91 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al șaselea reclamant suma de 5 862,30 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 674,02 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al șaptelea reclamant suma de 4 021,50 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 426,76 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 24 noiembrie 1997,

Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al optulea reclamant suma de 1 997,10 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 229,62 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 3 iulie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de al nouălea reclamant suma de 3 467,42 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 iulie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 543,64 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu iulie 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de al zecelea reclamant suma de 5 371,50 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 617,59 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 9 decembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de al unsprezecelea reclamant suma de 1 272,30 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada 11 noiembrie 1996-1 aprilie 1997, precum și suma de 44474,50 UAH ca supliment.

Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 444,75 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu aprilie 1997. La 9 decembrie 1997, tribunalul a ordonat combinatului minier să plătească celui de al doisprezecelea reclamant suma de 1 505,69 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 26 noiembrie 1996 și 1 aprilie 1997, precum și suma de 61255,70 UAH ca supliment.

Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 612,70 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu aprilie 1997. La 24 noiembrie 1997, Tribunalul a dispus combinatului minier să plătească celui de-al treisprezecelea reclamant suma de 3 094,35 UAH corespunzătoare pensiei sale de invaliditate pentru perioada cuprinsă între 1 august 1996 și 1 noiembrie 1997. Tribunalul a stabilit, de asemenea, la 343,67 UAH suma lunară a pensiei respective începând cu noiembrie 1997. La 27 februarie 1998, Tribunalul de Primă Instană din Cervonograd a transmis combinatului minier nr. 2 Printr-o scrisoare din 11 septembrie 1998, președintele Tribunalului de Primă Instanță din Cervonograd a informat reclamanții că hotărârile pronunțate rămân neexecutate din cauza lipsei de regularitate în rambursarea de către departamentul regional al Trezoreriei Publice a cheltuielilor curente ale combinatului.

Printr-o scrisoare din 28 ianuarie 1999, președintele Tribunalului de Primă Instanță din Cervonograd a somat combinatul să execute hotărârile pronunțate. Prin intermediul unui decret din 8 octombrie 1999, prim-adjunct al președintelui Curții Supreme a Ucrainei a suspendat procedura de executare a hotărârii din 24 noiembrie 1997 în favoarea primului reclamant. Prin scrisorile din 14 octombrie 1999, Departamentul Ministerului Justiției (управл Printr-o scrisoare din 25 octombrie 1999, Curtea Supremă a Uniunii a informat conducerea combinatului cu privire la faptul că, la data de 8 octombrie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din Cervonograd nu a executat decât suspendarea procedurii de executare a hotărârii din 24 noiembrie 1997 pronunțată în favoarea primului reclamant.

Până în prezent, hotărârile Tribunalului de Primă Instanță din Cervonograd rămân neexecutate. Drept intern relevant Legea nr. 606-XIV din 21 aprilie 1999 (intrare în vigoare la 1 iulie 1999). (Traducere) art. 2 L care face parte din sistemul de organe al Ministerului Justiției din Ucraina… Cerințele executorului judecătoresc cu privire la executarea hotărârilor judecătorești (...) sunt obligatorii (...) pe teritoriul Ucrainei… Nerespectarea cerințelor legale ale executorului judiciar duce la răspundere în conformitate cu legea. GRIEF Din cauza lipsei posibilității de a executa hotărârile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță din Cervonograd, reclamanții consideră că au făcut obiectul unei încălcări a dreptului lor la un proces echitabil.

Aceștia susțin că neexecutarea hotărârilor judecătorești pe o perioadă de doi ani s … Începând cu 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11, cererea este examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și înregistrată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 12 februarie 1999. La 4 mai 1999, Curtea a decis să trimită cererea la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Guvernul și-a prezentat observațiile la 17 septembrie 1999, după prelungirea termenului acordat, iar reclamanții au răspuns la aceasta la 12 octombrie 1999. Reclamanții se plâng, pe teren de la art. 6 alineatul (1) din convenție, că au fost privați de posibilitatea de a dispune executarea hotărârilor pronunțate în favoarea lor de Tribunalul de Primă Instanță din Cervonograd.

El susține că aceste hotărâri rămân neexecutate din cauza inactivitatei abuzive a organelor de executare a hotărârilor judecătorești și solicită, în acest sens, o compensare adecvată.

La art. 6 alin. (1) din Convenție, în dispozițiile sale relevante, se pronunță astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea observă că reclamanții … Comisia reamintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinul juridic intern al unui stat contractant: că o hotărâre definitivă și obligatorie rămâne indelebilă în detrimentul unei părți, iar executarea unei hotărâri judecătorești sau a unei hotărâri, din orice instanță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din În sensul articolului 6 (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia din 28 iulie 1999, § 63, care trebuie să apară; Hotărârea Hornsby c. Grecia din 19 martie 1997, Rec., 1997, p. 510, § 40). Guvernul nu contestă legalitatea hotărârilor pronunțate în favoarea reclamanților.

El admite că nici formula de astfel de hotărâri, nici cea a legislației naționale nu stabilesc termene pentru executarea hotărârilor judecătorești, întrucât legislația națională este în curs de revizuire și recunoaște că neexecutarea hotărârilor în cauză se explică prin insolvența combinatului. Cu toate acestea, guvernul susține că procedura de executare este încă în curs de desfășurare și că au fost întreprinse următoarele măsuri suplimentare: : printr-un decret al Departamentului Ministerului Justiției din Cervonograd din 9 iulie 1999, o sută de tone de cărbune al combinatului au fost confiscate pentru a fi vândute. Guvernul solicită Curții să acorde un termen pentru executarea hotărârilor pronunțate în favoarea acestora până la sfârșitul anului 1999. Ca răspuns, reclamanții susțin că hotărârile rămân neexecutate din cauza inactivitatei abuzive a organelor de executare, întrucât măsurile complementare întreprinse de Ö nu sunt eficiente.

Considerând că există un risc real de anulare a hotărârilor în cauză ca urmare a introducerii de către prim-adjunct al președintelui Curții Supreme a Ucrainei a unei proceduri În vederea revizuirii acestor hotărâri, reclamanții solicită Curții să nu acorde guvernului un termen pentru executarea hotărârilor și insistă asupra necesității de a fi adoptată de Curte o decizie cu privire la admisibilitatea cererii lor. Curtea consideră, în lumina argumentelor părților, că cauza ridică probleme de drept și de fapt complexe din punctul de vedere al convenției și că, pentru a decide în acest sens, ar trebui să se examineze temeinicia întregii cereri. Prin urmare, Comisia concluzionează că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție, deoarece s-a stabilit niciun alt motiv.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară în mod unanim că este vorba de orice mijloace de fond rezervate. Vincent Berger Matti Pellonpême Premier Anexă Numele reclamantului Data nașterii Yuriy Petrovich KAYSIN 1929 Vladimir Alekseievici STEPANOV 1938 Ivan Grigoriyevich SHABAT 1936 Ivan Stepanovich LUCHIN 1944 Aleksei Ivanovich SHMAKOV 1939 Roman Mikhaylovich DZYADIK 1951 Andrey Askoldovich LABUTIN 1961 Vladimir Mihaillovich RESNENKO 1928 Anatoly Sergeyevich SIDORENKO 1938 10. Bogdan Vasilyevich GERUS 1944 11. Mikhail Yosipovich GATALA 1943 12. Roman Mihaillovich BILAN 1957 13. Aleksandr Vasilyyevich DEMCHUK 1943 [Note1] Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri.

[Note2] Doar inițialele dacă nu sunt publice ; prenume și, cu majuscule, numele de familie ; nume corporativ în majuscule ; nici o traducere a numelor colective. [Note3] Prima literă a țării în majuscule. Pune articolul în funcție de utilizarea normală a limbii.

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION [Note1]

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 46144/99 présentée par

KAYSIN ET AUTRES

[Note2] contre l’ Ukraine [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 27 janvier 2000 en une chambre composée de M. M. Pellonpää, président, M. G. Ress, M. I. Cabral Barreto, M. V. Butkevych, M me N. Vajić, M. J. Hedigan, M me S. Botoucharova, juges, et de M. V. Berger, greffier de section ; Vu l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales ; Vu la requête introduite le 16 octobre 1998 par Yuriy Petrovich KAYSIN et autres contre l’Ukraine et enregistrée le 12 février 1999 sous le n° de dossier 46144/99 ; Vu les rapports prévus à l’article 49 du règlement de la Cour ; Vu les observations présentées par le gouvernement défendeur le 17 septembre 1999 et les observations en réponse présentées par les requérantes le 12 octobre 1999 ; Après en avoir délibéré ; Rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont tous des ressortissants ukrainiens résidant à Tchervonograd en Ukraine.

Des renseignements complémentaires concernant les requérants figurent en annexe. A. Circonstances particulières de l’affaire Les faits de la requête, tels qu’ils ont été présentés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants exerçaient leurs activités professionnelles dans le cadre du combinat minier n° 2 « Tchervonogradska » (une société anonyme dont une partie importante des actions appartient à l’Etat) pendant des dizaines d’années. Ils furent affectés par une maladie de caractère professionnel. Avec le temps cette maladie causa une invalidité.

Du fait d’absence de paiement par le combinat minier des indemnités de pension d’invalidité, les requérants, l’un après l’autre, ont saisi le tribunal de première instance de Tchervonograd d’une demande dirigée contre le combinat minier n° 2 « Tchervonogradska » et tendant à ce que ce dernier leur verse le montant total des indemnités de pension d’invalidité de caractère professionnel, calculé conformément à une ordonnance du ministère de l’industrie houillère de l’Ukraine du 4 mars 1996. Le tribunal de première instance de Tchervonograd a statué par treize jugements, rendus les 3 juillet (un requérant), 24 novembre (dix requérants) et 9 décembre (deux requérants) 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au premier requérant la somme de 4 691,85 UAH ( українські гривні) correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 539,45 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au deuxième requérant la somme de 3 619,20 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 416,12 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 24 novembre 1997,

le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au troisième requérant la somme de 3 557,70 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 409,05 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au quatrième requérant la somme de 3 621,30 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 416,36 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au cinquième requérant la somme de 3 947,85 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 453,91 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au sixième requérant la somme de 5 862,30 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 674,02 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 24 novembre 1997,

le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au septième requérant la somme de 4 021,50 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 426,76 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au huitième requérant la somme de 1 997,10 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 229,62 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 3 juillet 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au neuvième requérant la somme de 3 467,42 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er juillet 1997. Le tribunal a aussi fixé à 543,64 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de juillet 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au dixième requérant la somme de 5 371,50 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 617,59 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 9 décembre 1997,

le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au onzième requérant la somme de 1 272,30 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 11 novembre 1996 au 1er avril 1997, ainsi que la somme de 44474,50 UAH en tant que supplément. Le tribunal a aussi fixé à 444,75 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter d’avril 1997. Le 9 décembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au douzième requérant la somme de 1 505,69 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 26 novembre 1996 au 1er avril 1997, ainsi que la somme de 61255,70 UAH en tant que supplément.

Le tribunal a aussi fixé à 612,70 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter d’avril 1997. Le 24 novembre 1997, le tribunal a ordonné au combinat minier de payer au treizième requérant la somme de 3 094,35 UAH correspondant à sa pension d’invalidité pour la période du 1er août 1996 au 1er novembre 1997. Le tribunal a aussi fixé à 343,67 UAH le montant mensuel de ladite pension à compter de novembre 1997. Le 27 février 1998, le tribunal de première instance de Tchervonograd a fait parvenir au combinat minier n° 2 « Tchervonogradska » les ordres d’exécution (виконавчі листи) des jugements rendus. Par une lettre du 11 septembre 1998, le président du tribunal de première instance de Tchervonograd a informé les requérants que les jugements rendus restaient inexécutés à cause de l’absence de régularité dans le remboursement par le département régional du Trésor public des dépenses courantes du combinat.

Par une lettre du 28 janvier 1999, le président du tribunal de première instance de Tchervonograd a sommé le combinat d’exécuter les jugements rendus. Par un arrêté du 8 octobre 1999, le premier adjoint du président de la Cour suprême de l’Ukraine a suspendu la procédure d’exécution du jugement du 24 novembre 1997 rendu en faveur du premier requérant. Par des lettres du 14 octobre 1999, le département du ministère de la justice (управління юстиції) dans la région de Lvov a informé l’adjoint du ministre de la justice au sujet de la suspension par l’arrêté du 8 octobre 1999 de la procédure d’exécution des jugements rendus en faveur des deuxième, troisième, quatrième, huitième, dixième et onzième requérants.

Par une lettre du 25 octobre 1999, la Cour suprême de l’Ukraine a informé la direction du combinat que l’arrêté du 8 octobre 1999 ne visait que la suspension de la procédure d’exécution du jugement du 24 novembre 1997 rendu en faveur du premier requérant. Jusqu’à présent, les jugements du tribunal de première instance de Tchervonograd restent inexécutés. B. Droit interne pertinent Législation ukrainienne relative à la procédure d’exécution des décisions judiciaires. Loi n° 606-XIV du 21 avril 1999 (entrée en vigueur le 1er juillet 1999). (Traduction) Article 2 : « L’exécution forcée des décisions judiciaires en Ukraine s’effectue par le service public d’exécution des décisions judiciaires (Державна виконавча служба) faisant partie du système des organes du ministère de la justice de l’Ukraine…

» Article 5 : « L’huissier de justice (державний виконавець) entreprend toutes les mesures nécessaires tendant à l’exécution forcée des décisions judiciaires (...) dans les meilleurs délais et sur la base d’impartialité absolue… » Article 6 : « Les exigences de l’huissier de justice relatives à l’exécution des décisions judiciaires (...) sont obligatoires (...) sur le territoire de l’Ukraine… Le non-respect des exigences légales de l’huissier de justice entraîne la responsabilité conformément à la loi. » GRIEF Du fait d’absence de la possibilité de faire exécuter les jugements rendus par le tribunal de première instance de Tchervonograd, les requérants estiment avoir fait l’objet d’une violation de leur droit à un procès équitable.

Ils invoquent à cet égard l’article 6 § 1 de la Convention. Ils soutiennent que la non-exécution desdits jugements pendant une période de deux ans s’explique par l’inactivité abusive des organes d’exécution des jugements et demandent à ce titre une compensation adéquate. PROCÉDURE La requête a été introduite le 16 octobre 1998 devant la Commission européenne des Droits de l’Homme. A compter du 1er novembre 1998, date de l’entrée en vigueur du Protocole n° 11, la requête est examinée par la Cour européenne des Droits de l’Homme. Elle a été enregistrée le 12 février 1999 par celle-ci. Le 4 mai 1999, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

Le Gouvernement a présenté ses observations le 17 septembre 1999, après prorogation du délai imparti, et les requérants y ont répondu le 12 octobre 1999. EN DROIT Les requérants se plaignent, sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, d’avoir été privés de la possibilité de faire exécuter les jugements rendus en leur faveur par le tribunal de première instance de Tchervonograd. Il soutiennent que ces jugements restent inexécutés à cause de l’inactivité abusive des organes d’exécution des jugements et demandent à ce titre une compensation adéquate.

L’article 6 § 1 de la Convention, en ses dispositions pertinentes, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) ». La Cour observe que les requérants invoquent l’article 6 § 1 de la Convention dans le contexte de la non-exécution de long terme des jugements rendus en leur faveur et que le problème soulevé par les requérants représente un aspect particulier du droit à un tribunal.

Elle rappelle que, selon sa jurisprudence constante, le droit à un tribunal serait illusoire si l’ordre juridique interne d’un Etat contractant permettait qu’une décision judiciaire définitive et obligatoire reste inopérante au détriment d’une partie, et que l’exécution d’un jugement ou arrêt, de quelque juridiction que ce soit, doit être considérée comme faisant partie intégrante du « procès » au sens de l’article 6 (arrêt Immobiliare Saffi c. Italie du 28 juillet 1999, § 63, à paraître ; arrêt Hornsby c. Grèce du 19 mars 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-II, p. 510, § 40). Le Gouvernement ne conteste pas la légalité des jugements rendus en faveur des requérants. Il admet que ni la formule dédits jugements ni celle de la loi nationale ne fixent des délais pour l’exécution des décisions judiciaires, la législation nationale étant en train d’être révisée.

Il reconnaît que la non-exécution des jugements concernés s’explique par l’insolvabilité du combinat. Cependant, le Gouvernement affirme que la procédure d’exécution est toujours pendante et que les mesures complémentaires suivantes ont été entreprises : par un arrêté du département du ministère de la justice à Tchervonograd du 9 juillet 1999, cent tonnes de charbons du combinat ont été saisies afin d’être vendues. Le Gouvernement demande à la Cour d’accorder un délai pour exécuter des jugements rendus en faveur des requérants jusqu’à la fin de 1999. En réponse, les requérants soutiennent que les jugements restent inexécutés à cause de l’inactivité abusive des organes d’exécution, les mesures complémentaires entreprises par le Gouvernement n’étant pas efficaces.

Estimant qu’il existe un risque réel d’annulation des jugements en question à la suite de l’introduction par le premier adjoint du président de la Cour suprême de l’Ukraine d’une procédure « en ordre de contrôle » tendant à la révision de ces jugements, les requérants demandent à la Cour de ne pas accorder au Gouvernement un délai pour exécuter des jugements et insistent sur la nécessité que soit adoptée par la Cour une décision sur la recevabilité de leur requête. La Cour estime, à la lumière des arguments des parties, que l’affaire soulève des questions de droit et de fait complexes sous l’angle de la Convention, et qu’il conviendrait, pour en décider, d’examiner le bien-fondé de l’ensemble de la requête.

Elle conclut dès lors que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention, aucun autre motif d’irrecevabilité n’ayant été établi. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Matti Pellonpää Greffier Président ANNEXE : n° Nom du requérant Date de naissance