SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42572/98 prezentată de Abdülmecit Având în vedere art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere cererea formulată la 23 februarie 1998 de Abdülmecit mai mult împotriva Turciei și înregistrată la 4 august 1998 sub nr. de dosar 42572/98 Având în vedere raportul prevăzut la art. 49 din Regulamentul Curții După ce a intenționat să facă următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, resortisant turc, născut în 1958, este comerciant. El este în prezent deținut la casa de arestare a lui Batman. Este reprezentat în fața Curții de către Maestrul Tahir Elçi, avocat în baroul Diyarbakakr. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, reclamantul a fost membru al Comitetului administrativ al partidului HADEP. (Partea Populară a Democrației) precum și membru al ramurii din cadrul Asociației Drepturilor L'Asociație a lui Batman. La 16 ianuarie 1998, în timp ce ieșise din birourile partidului HADEP mai devreme, reclamantul a fost arestat și reținut în spațiile secțiunii antiteroriste din cadrul conducerii securității Batman. Ca urmare a informațiilor obținute în cadrul unei operații împotriva așa-numiților membri ai PKK, reclamantul a fost acuzat de desfășurarea unor activități în calitate de membru al acestei organizații. Un proces verbal pregătit în aceeași zi de către poliție și care conține detaliile arestării a fost contrasemnat de solicitant. În incintele secției antiteroriste, polițiștii l-au legat în ochi pe reclamant și l-au interogat în legătură cu denunțarea faptului că ar fi contactat activiștii PKK și ar fi oferit asistență logistică acestora. În momentul în care reclamantul a respins aceste acuzații, polițiștii i-ar fi aplicat abuzuri, ar fi fost torturați, pentru a-i extorca mărturisirea. Polițiștii i-au arătat reclamantului o foaie de hârtie înfășurată într-o bandă adezivă și conținând mulțumiri de la militanții PKK la un supranumit Celal Ei au insistat pe lângă el să recunoască că acest mesaj îi era destinat. În urma refuzului reclamantului, ei i-ar fi aplicat din nou abuzuri. Polițiștii au percheziționat casa reclamantului, însoțită de acesta, și au găsit mesajul în cauză ca și cum ar fi găsit mesajul în discuție la solicitant. Înapoi la sediul poliției, reclamantul a fost supus din nou unor tratamente abuzive pentru că a recunoscut că documentul în cauză fusese găsit acasă. La 21 ianuarie 1998, reclamantul a semnat poliției o declarație conform căreia era membru al PKK și a sprijinit această organizație. Potrivit reclamantului, polițiștii au trebuit să semneze în jos un text de depoziție care conținea mărturisiri fictive, scrise în avans de către polițiști înșiși. În aceeași zi, reclamantul, în timp ce avea ochii bandajați, a fost condus în fața unui medic la sediul poliției. Raportul prezentat de acest medic nu menționează nici o dovadă de maltratare. Procedura penală intentată împotriva reclamantului În declarația sa din 23 ianuarie 1998 făcută în fața procurorului districtual al Republicii, reclamanta a declarat că a fost supusă unor presiuni în timpul procesului de interogare și a respins conținutul declarației sale făcute poliției. În aceeași zi, după ce a auzit, tribunalul din statul Batman a ordonat arestarea provizorie a reclamantului. pe motiv că a existat suspiciuni puternice că reclamantul a comis infracțiunile reproșate. În fața judecătorului, reclamantul își va reitera declarațiile conform cărora ar fi fost supus unor presiuni în timpul custodiei sale. La 26 ianuarie 1998, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei hotărâri ridicând aceleași motive. Prin actul de acuzare prezentat la 6 februarie 1998, procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului Diyarbakýr l-a acuzat pe reclamant de a fi membru al unei bande armate, PKK. Acesta și-a revendicat condamnarea în temeiul articolului 168 alineatul (2) din Codul penal care reprimă faptul de a fi membru al unei benzi armate, precum și al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, care dispune de circumstanțe agravante. La 17 martie 1998 în fața Curții de Securitate de la Diyarbakr, reclamantul susținea că polițiștii au abuzat în timpul custodiei sale pentru a obține mărturisiri și informații. El a precizat în special că el suferise frecvent electroșocuri. El a adăugat că mesajul presupus trimis de militanții PKK nu fusese găsit acasă la el în timpul percheziției, ci că polițiștii erau deja în posesia lor. El a precizat că fratele său și sora sa care erau la fața locului în momentul percheziției fuseseră martori ai acestui fapt. Instanța i-a auzit pe cei doi martori care au declarat că nu a fost găsită nici o dovadă în timpul percheziției domiciliului. Reclamantul susținea, de asemenea, că certificatul medical emis la sfârșitul interogatoriului fusese luat în vizor, deși avea ochii bandajați. El pretindea că nu știa dacă acesta era într-adevăr un medic care îl examinase. Procedura penală intentată împotriva directorului casei de judecată La 28 ianuarie 1998, avocatul reclamantului a intentat o procedură penală în fața Parchetului împotriva directorului casei de judecată a lui Batman pentru abuz de funcție, pe motiv că acesta din urmă a împiedicat de la sine cu clientul său, invocând ca pretext necesitatea de securitate. La 11 martie 1998, Parchetul din Batman a emis o ordonanță de nejudiciare în această privință. El a considerat că refuzul opus de către directorul casei de rejudecare la cererea avocatului reclamantului de s mai târziu cu clientul său a fost justificat de circumstanțele excepționale de securitate care au fost valabile la 28 ianuarie 1998. La 5 mai 1998, avocatul reclamantului a formulat o opoziție în fața instanței de judecată din Diyarbakr împotriva ordinului de nejudiciare. Această opoziție a fost respinsă. GRIFS Reclamantul, invocând art. 3 din Convenție, se plânge că a fost supus unor tratamente inumane și torturii în timpul arestului său de către funcționari de poliție care voiau să-l extorce de la mărturisire. În special, el susține că polițiștii responsabili pentru arestarea și interogatoriul său l - au lovit cu pumnii și picioarele, l - au lovit cu bastonul în penis, l - au lovit cu jetul de apă rece după ce l - au dezbrăcat complet. Pe de altă parte, ei ar fi împiedicat satisfacerea nevoilor lor naturale, iar aceiași polițiști l-ar fi amenințat pe reclamant să aresteze și să tortureze toți membrii familiei sale dacă refuza să mărturisească [CTU1] Pe lângă art. 3 coroborat cu articolele 13 și 14 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost inițiată nicio procedură ca urmare a plângerilor sale de maltratare formulate în fața procurorului, precum și în fața Curții de Securitate a statului. El susține, de asemenea, că a suferit din cauza acestor presupuse încălcări ale Convenției din cauza apartenenței sale etnice și a opiniilor sale. politici [CTU2] Reclamantul se plânge, din perspectiva articolului 5 din Convenție, - de a fi arestat fără să existe motive plauzibile de a fi comis o infracțiune [CTU] - de a nu fi fost informat în mod corespunzător cu privire la motivele arestării sale și la acuzațiile aduse împotriva sa [CTU] - de a nu fi fost adus în fața unui judecător într-un termen rezonabil [CTU5] - să nu fi putut beneficia de asistența unui avocat pentru a-și exprima opoziția împotriva ordinului de detenție emis de judecător [CTU6] Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 din Convenție, că nu a beneficiat de asistența unui avocat în timpul detenției sale și că nu a dispus de timpul și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale [CTU7] ÎN DREPT Reclamantul se plânge de presupusele rele tratamente pe care le-ar fi suferit în timpul reținerii (art. 3 din Convenție), de absența unei căi de atac interne în această privință (art. 3 din Convenția combinată cu art. 13) și de discriminarea în aceste privințe din cauza apartenenței sale etnice și a opiniilor sale politice (art. 3 coroborat cu articolul Reclamantul se plânge, de asemenea, de durata detenției sale [art. 5 alineatul (3) din Convenție] și de absența de a adresa un avocat în cadrul procedurii privind opoziția pe care a făcut-o împotriva arestării sale provizorii de către un judecător [art. 5 alineatul (4) din Convenție]. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni și consideră că este necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cerere, și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității acestor obiecțiuni. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJURINE examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la presupusele rele tratamente în timpul custodiei sale (art. 3 din convenție), lipsa unei căi de atac pentru a contesta aceste tratamente (art. 3 coroborat cu art. 13), practicile discriminatorii în aceste privințe (art. 3 coroborat cu art. 14), lungimea excesivă a custodiei [art. 5 alineatul (3) din convenție) și absența unui departament al unui avocat în procedura privind opoziția pe care a făcut-o împotriva detenției sale provizorii de către un judecător [art. 5 alineatul (4) din convenție] DECLARĂ REQUETA IRRECEVABILĂ PENTRU SUPRAVIEȚUIRE. Michael O
de la requête n° 42572/98
présentée par Abdülmecit İMRET
contre Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le
1
février
2000 en une chambre composée de
M
me
présidente
,
M.
M.
Gaukur Jörundsson,
M.
M.
M
me
M.
juges
,
et de
M.
greffier de section
;
Vu l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales
;
Vu la requête introduite le 23 février 1998 par Abdülmecit İmret contre la Turquie et enregistrée le 4
août 1998 sous le n°
de dossier 42572/98
;
Vu le rapport prévu à l’article 49 du règlement de la Cour
;
Après en avoir délibéré
;
Rend la décision suivante
:
Le requérant, ressortissant turc, né en 1958, est commerçant. Il est actuellement détenu à la maison d’arrêt de Batman.
Il est représenté devant la Cour par Maître Tahir Elçi, avocat au barreau de Diyarbakır.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
A l’époque des faits, le requérant était membre du comité administratif du parti «
HADEP
» (Parti Populaire de la Démocratie) ainsi que membre de la branche de l’Association des Droits de l’Homme de Batman.
Le 16 janvier 1998, alors qu’il sortait des bureaux du parti «
HADEP
», le requérant fût arrêté et placé en garde à vue dans les locaux de la section anti-terroriste au sein de la direction de la sûreté de Batman. Suite à des renseignements obtenus dans le cadre d’une opération menée contre les présumés membres du PKK, on reprochait au requérant de mener des activités en tant que membre de cette organisation. Un procès verbal préparé le même jour par les policiers et contenant les détails de l’arrestation fut contresigné par le requérant.
Dans les locaux de la section anti-terroriste, les policiers bandèrent les yeux du requérant et l’interrogèrent sur des dénonciations selon lesquelles il aurait contacté les militants du PKK et aurait fourni une assistance logistique à ceux-ci. Lors que le requérant réfuta ces accusations, les policiers lui auraient infligé des mauvais traitements, voir de la torture, afin de lui extorquer des aveux.
Les policiers montrèrent au requérant une feuille de papier enroulée par une bande adhésive et contenant des remerciements des militants du PKK à un surnommé «
Celal
». Ils insistèrent auprès de lui pour qu’il reconnaisse que ce message lui était destiné. Sur refus du requérant, ils lui auraient infligé à nouveau des mauvais traitements.
Les policiers perquisitionnèrent au domicile du requérant, accompagnés de ce dernier, et firent comme s’ils venaient de retrouver le message en question chez le requérant.
De retour dans les locaux de la police, le requérant fut soumis de nouveau à des mauvais traitements pour qu’il reconnaisse que le document en question avait été retrouvé chez lui.
Le 21 janvier 1998, le requérant signa à la police une déposition selon laquelle il était membre du PKK et il avait apporté son soutien à ladite organisation. Selon le requérant, les policiers l’obligèrent à apposer sa signature en bas d’un texte de déposition contenant des aveux fictifs, rédigés à l’avance par des policiers eux-mêmes.
Le même jour, le requérant, alors qu’il avait les yeux bandés, fut conduit devant un médecin dans les locaux de la police. Le rapport fourni par ce médecin ne fait état d’aucune trace de mauvais traitements.
Procédure pénale intentée contre le requérant
Dans sa déposition du 23 janvier 1998 faite devant le procureur de la République, le requérant allégua qu’il avait subi des pressions lors de l’interrogatoire et rejeta le contenu de sa déposition faite à la police.
Le même jour, après l’avoir entendu, le tribunal d’instance de Batman ordonna la mise en détention provisoire du requérant
au motif qu’il existait de forts soupçons que le requérant avait commis les infractions reprochées. Devant le juge, le requérant réitéra ses déclarations selon lesquelles il aurait subi des pressions lors de sa garde à vue.
Le 26 janvier 1998, le requérant forma une opposition contre ladite ordonnance en soulevant les mêmes motifs. Cette opposition fut rejetée.
Par acte d’accusation présenté le 6 février 1998, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat de Diyarbakır accusa le requérant d’être membre d’une bande armée, le PKK. Il requit sa condamnation en vertu de l’article 168 § 2 du code pénal réprimant le fait d’être membre d’une bande armée ainsi que de l’article 5 de la loi n° 3713 sur la lutte contre le terrorisme, disposant des circonstances aggravantes.
Lors de l’audience tenue le 17 mars 1998 devant la cour de sûreté de l’Etat de Diyarbakır, le requérant soutint que les policiers l’avaient maltraité pendant sa garde à vue afin de lui extorquer des aveux et des renseignements. Il précisa notamment qu’il avait subi fréquemment des électrochocs. Il ajouta que le message prétendument envoyé par les militants du PKK n’avait pas été trouvé chez lui lors de la perquisition, mais que
les policiers l’avaient déjà en leur possession. Il précisa que son frère et sa sœur qui étaient sur place au moment de la perquisition avaient été témoins dudit fait. La cour entendit les deux témoins qui déclarèrent qu’aucun élément de preuve n’avait été trouvé lors de la perquisition du domicile. Le requérant soutint en outre que le certificat médical établi à la fin des interrogatoires avait été dressé alors qu’il avait les yeux bandés. Il affirma ne pas savoir si c’était effectivement un médecin qui l’avait examiné.
Procédure pénale intentée contre le directeur de la maison d’arrêt
Le 28 janvier 1998, l’avocat du requérant intenta une procédure pénale devant le Parquet contre le directeur de la maison d’arrêt de Batman pour abus de fonction, au motif que ce dernier l’avait empêché de s’entretenir avec son client, invoquant comme prétexte des nécessités de sécurité.
Le 11 mars 1998, le Parquet de Batman rendit une ordonnance de non-lieu à cet égard. Il estima que le refus opposé par le directeur de la maison d’arrêt à la demande de l’avocat du requérant de s’entretenir avec son client était justifié par les circonstances exceptionnelles de sécurité qui étaient valables le 28 janvier 1998.
Le 5 mai 1998, l’avocat du requérant forma une opposition devant la cour d’assises de Diyarbakır contre l’ordonnance de non-lieu. Cette opposition fut rejetée.
Le requérant, invoquant l’article 3 de la Convention, se plaint d’avoir été soumis à des traitements inhumains et à la torture lors de sa garde à vue par des fonctionnaires de police qui voulaient lui extorquer des aveux. Il prétend en particulier que les policiers responsables de sa garde à vue et de son interrogatoire lui ont infligé des coups de poings et de pieds, des coups de matraque sur le pénis, des jets d’eau froide après l’avoir entièrement dénudé. Ils l’auraient également suspendu par les bras, lui auraient infligé des électrochocs, introduit une matraque dans l’anus et lui auraient tordu les testicules. Par ailleurs, ils l’auraient empêché de satisfaire ses besoins naturels. Par ailleurs, les mêmes policiers auraient menacé le requérant d’arrêter et de torturer tous les membres de sa famille s’il refusait de passer aux
aveux
.
Sous l’angle de l’article 3 combiné avec les articles 13 et 14 de la Convention, le requérant se plaint qu’aucune procédure ne fut entamée suite à ses plaintes de mauvais traitements formulées devant le procureur ainsi que devant la cour de sûreté de l’Etat. Il prétend aussi qu’il a souffert de ces prétendues violations de la Convention en raison de son appartenance ethnique et de ses opinions
politiques
.
Le requérant se plaint, sous l’angle de l’article 5 de la Convention,
- d’avoir été arrêté sans qu’il y ait des raisons plausibles de soupçonner qu’il avait commis une
infraction
;
- de n’avoir pas été dûment informé des raisons de son arrestation ainsi que des accusations portées contre
lui
;
- de n’avoir pas été traduit devant un juge dans un délai
raisonnable
;
- de n’avoir pu bénéficier de l’assistance d’un avocat pour formuler son opposition contre l’ordonnance de mise en détention délivrée par le
juge
.
Le requérant se plaint, au regard de l’article 6 de la Convention, de n’avoir pas bénéficié de l’assistance d’un avocat lors de sa garde à vue et de n’avoir pas disposé du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa
défense
.
1.
Le requérant se plaint de prétendus mauvais traitements qu’il aurait subis lors de la garde à vue (article 3 de la Convention), d’une absence de voie de recours interne sur ce point (article 3 de la Convention combiné avec l’article 13) et d’une discrimination à ces égards en raison de son appartenance ethnique et de ses opinions politiques (article 3 combiné avec l’article 14). Le requérant se plaint aussi de la durée de sa garde à vue (article 5 § 3 de la Convention) et de l’absence d’assistance d’un avocat dans la procédure concernant l’opposition qu’il a faite contre sa mise en détention provisoire par un juge (article 5 § 4 de la Convention).
En l’état actuel du dossier, la Cour n’est pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et estime nécessaire de porter cette partie de la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en application de l’article 54 § 3 b) de son Règlement intérieur.
2.
La Cour a examiné les autres griefs du requérant, tels qu’ils ont été présentés dans la requête, et a constaté que le requérant a été informé des obstacles éventuels à la recevabilité de ces griefs. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, elle n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
l’examen des griefs du requérant concernant les prétendus mauvais traitements lors de sa garde à vue (article 3 de la Convention), l’absence de recours afin de contester ces traitements (article 3 combiné avec l’article 13), les pratiques discriminatoires à ces égards (article 3 combiné avec l’article 14), la longueur excessive de la garde à vue (article 5 § 3 de la Convention) et l’absence d’assistance d’un avocat dans la procédure concernant l’opposition qu’il a faite contre sa mise en détention provisoire par un juge (article 5 § 4 de la Convention)
;
pour le surplus.
Michael O’Boyle
Elisabeth Palm
Greffier
Présidente
1 à com
1 à com
1irrec
1irrec
1 à comm
1 à comm
1 irrec