CtEDO 01.02.2000 Auto

GARCIA contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
01.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GARCIA contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 DECIZIA FINALĂ [Notă1] PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 41001/98 prezentate de Joseph-Gilbert GARCIA [Notă] împotriva Franței [Note] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la februarie 2000 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza, președintele J.-P. Costa, L. Loucaide, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, H.S. Greve, judecători și S. Dolle; graffière de secțiune Având în vedere art. 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 7 decembrie 1998 și observațiile ca răspuns prezentate de solicitanți la 20 aprilie 1999 După ce a deliberat în acest sens Renunțarea la următoarea decizie ÎN FAVOAREA FAPTULUI recurentul este un resortisant francez, născut în 1951 și rezident la Varennes-Vauzelles (Never) și este reprezentat în fața Curții de către domnul P. Lambert, avocat în baroul din Bruxelles. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Circumstanțele speciale ale cauzei În 1979, reclamantul a obținut o cafenea-bar-dancing, situat la Nevers. În 1980, a obținut un permis de construcție pentru a instala clădirea în discotecă și, la 11 martie 1980, primarul din Nevers i-a acordat o autorizație de deschidere. În acest departament, ora închiderii acestui tip de instituție este stabilită la ora 2 dimineața de un arestat al prefectului județului din departamentul Nivere din 6 iulie 1971. Acest decret precizează totuși că, în mod excepțional, prefectul poate acorda autorizații individuale temporare sau permanente de deschidere tardivă. La 18 august 1980, prefectul Niperei a acordat reclamantului o derogare care îi permitea să își mențină sediul deschis până la ora 4 dimineața, valabil timp de șase luni; aceasta a fost reînnoită în ianuarie 1981 pentru aceeași perioadă, în august 1981, pentru trei luni, apoi, în noiembrie și aprilie 1982, pentru șase luni. În octombrie 1982, când o asociație de riverani și-a exprimat plângerea de daune cauzate de funcționarea clubului de noapte, prefectul i-a spus reclamantului că derogarea nu va fi reînnoită. În mai 1983, reclamantul a obținut totuși autorizația de a-și închide sediul la ora 4 dimineața în zilele de sâmbătă și duminică. La 5 august 1983, prefectul a eliberat o nouă autorizație de închidere tardivă pentru fiecare zi a săptămânii, până la 15 septembrie 1983; această derogare a fost reînnoită în octombrie 1983 și ianuarie 1984, pentru trei luni. Această derogare a fost reînnoită în perioade de șase luni până în 1989. Deoarece reclamantul a afirmat că unitatea sa se confrunta cu dificultăți, aceasta a făcut obiectul unei reinstaurare judiciare începând cu 1988 ; această derogare a fost reînnoită la 11 iulie 1990 pentru aceeași perioadă de timp. La 31 iulie 1990, reclamantul Septembrie 1990, spunând că această nouă activitate era mai puțin zgomotoasă decât cea a discotecilor, l-a rugat pe prefect să-i acorde o autorizație de închidere la ora 4 dimineața, valabilă în fiecare zi a săptămânii. Această cerere a fost respinsă la 3 decembrie 1990 pe motiv că instrucțiunile ministeriale din 3 martie 1986 precizau că deținătorii unei astfel de licențe nu puteau beneficia de o derogare orară și că clienții acestui tip de instituție nu erau cei care își prelungiu serile. Ulterior, reclamantul a formulat fără succes mai multe cereri de reînnoire a derogării, dintre care una la 12 iunie 1991, la care prefectul nu a răspuns. La 21 noiembrie 1991, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de la Dijon în scopul de a obține anularea deciziei implicite de respingere a prefectului ca urmare a tăcerii ținute de acesta timp de patru luni după această ultimă cerere. La 6 februarie și 31 iulie 1992, prefectul și-a depus memoriile în apărare; la 14 mai și 17 noiembrie 1992, reclamantul a depus memorii suplimentare. La 17 noiembrie 1992, Tribunalul Administrativ a respins cererea reclamantului printr-o hotărâre astfel motivată (...) (considerentul (...)) și din art. 2 din lanurile prefectoriale din 6 iulie 1971, luată în temeiul articolului L. 131-13 din Codul comunelor că termenul limită de închidere pentru instituțiile care primesc public este de 2 ore de dimineață și că o derogare de la acest principiu nu poate fi acordată decât în mod excepțional după examinarea individuală a situației fiecărei instituții, care nu poate să se prevaleze de niciun drept dobândit la menținerea derogării menționate Prin urmare, dl Garcia nu are motive să susțină că circumstanța, presupunând că a fost stabilită, că refuzul de derogare de la profitul său ar fi devenit în realitate, ar fi constituit o încălcare a legii de mai sus (...) că domnului Garcia pretinde că face obiectul discriminării, în măsura în care numai instituției sale i s-ar fi refuzat derogarea de care se ocupă. Cu toate acestea, nu s-a stabilit că o instituție concurentă, care își desfășoară activitatea în aceleași condiții (...) fie generează tulburări pentru confidențialitatea publică; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere (...) că din înscrisurile dosarului reiese că se stabilește realitatea problemelor atât fonice, cât și materiale de natură să perturbe liniștea publică și că acestea justifică refuzul derogării în cauză. (...) La 23 martie 1993, reclamantul a prezentat hotărârea respectivă cenzurării Consiliului de Stat. La 23 iulie 1993 a depus o memorie suplimentară. Prefectul și-a prezentat concluziile la 4 aprilie 1995. La 2 noiembrie 1995, reclamantul a solicitat să beneficieze de ajutorul juridic. Cererea sa a fost respinsă la 23 februarie 1996 printr-o decizie a biroului de asistență judiciară, pe motiv că aceasta era În mod evident lipsit de temei La 30 iulie 1997, Consiliul a respins petiția printr-o hotărâre formulată după cum urmează (...) mai jos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ;că din aceste monede reiese că deschiderea tardivă la care a fost autorizată de ani de zile discoteca (...) a condus la plângeri multiple din partea vecinilor din instituție care menționează zgomotul, altercațiile și diversele tulburări cauzate de condițiile sale de exploatare ; (i) decizia atacată, care nu a făcut nici o discriminare în beneficiul altor instituții și care a avut ca efect stabilirea la ora 2 dimineața a închiderii discotecii (...), nu prezintă un caracter excesiv în raport cu necesitățile de menținere a liniștii publice (...) Drept și practică internă relevante Circulara nr. 86-78 din 3 martie 1986 privind poliția administrativă a debitelor de băuturi (buletin oficial al ministrului lacului, nr. 31 martie 1986) precizează în special următoarele: (...) POLIȚIA GENERALĂ A DEBITELOR DE BOISON Sub rezerva rezervelor stabilite de lege, principiul libertății comerțului domină regimul juridic al debitelor de băuturi. Regulamentele și actele de poliție generală care îi aduc atingere trebuie justificate prin cerințele de salvgardare a ordinii, a liniștii publice sau a sănătății publice și proporționate cu aceste cerințe. (...) 1.1. În fiecare departament există un ordin al comisarului Republicii cu privire la poliția de băuturi alcoolice.... 1.1.1. Ora închiderii debitelor de băuturi (...) În cazul în care un stat membru decide să acorde o derogare de la cerințele prevăzute la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, statul membru în cauză informează Comisia cu privire la motivele pentru care consideră că este necesar să se acorde o derogare de la dispozițiile prezentului articol. Un anumit număr de persoane care se încadrează în regimul de debite de băuturi oferă publicului, în funcție de evoluția gusturilor sale, de divertismente sau de spectacolele a căror asociere este în mod tradițional nocturnă. (...) LA a comisarului Republicii prevede condițiile în care pot fi acordate derogări temporare de la orar, care să răspundă vocației lor, sub rezerva cerințelor de protecție a ordinii și a liniștii publice. (...) În mare măsură, există două categorii de persoane care depind de autorizațiile de exploatare tardivă care ar putea fi acordate în ceea ce le privește; acestea sunt discotecile și cabaretele artistice; exploatațiile lor se mulțumesc cu caracterul temporar și revocabil al derogărilor în cauză. În schimb, este de dorit să li se permită să continue, în măsura în care este compatibil cu aceste cerințe, o activitate care să răspundă unor nevoi colective sigure. discotecile (...) Problemele care pot justifica un refuz de a acorda sau de a reînnoi derogări de la orarul unei discoteci trebuie să conțină o legătură directă cu condițiile sale de exploatare. Cabaretele artistice (...) Prezentarea efectivă și regulată a spectacolelor este de natură să justifice o derogare temporară de exploatare tardivă. (...) Nereînnoirea autorizațiilor de deschidere tardivă și revocarea acestora trebuie să fie motivate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 587 din 11 iulie 1979 (...). Motivația acestor decizii trebuie să precizeze clar și să conceapă faptele care le justifică. De asemenea, trebuie respectate normele de procedură stabilite în capitolul II din Decretul nr. 1025 din 28 noiembrie 1983. În afara cazurilor de urgență sau de necesitate a ordinii publice, revocarea unei autorizații nu poate interveni în mod legal decât după procedura contradictorie, în condițiile prevăzute în art. 8 din decretul menționat anterior. (...) ÎN Â Â Reclamantul se plânge de durata unei proceduri administrative referitoare la o cerere de anulare a unei decizii preliminare prin care refuza să reînnoiască o derogare care îi permite să deschidă discoteca până la ora 4 dimineața, care a început la 21 noiembrie 1991 cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Dijon și se încheie cu arestarea Consiliului de Stat din 30 iulie 1997 . El 1 din Convenție, conform căreia orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) contestații privind drepturile și obligațiile sale civile (...) Guvernul pledează, în principal, că această cauză este incompatibilă cu materia cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție. El arată că art. 131-13 din Codul comunităților autorizează prefectele să ia orice măsuri referitoare la menținerea sănătății, siguranței și liniștii publice În cazul în care autoritățile municipale nu se descurcă bine, el adaugă că, în aplicarea acestei dispoziții, prefectul iepurașului stabilise ora închiderii discotecilor din acest departament la ora 2 dimineața, cu excepția cazului în care acordarea unei derogări, cu titlu excepțional, și după examinarea individuală În consecință, beneficiarii unei astfel de autorizații nu au putut beneficia de un drept dobândit la menținerea sa. Guvernul deduce că guvernul deduce că: În cazul în care nu se poate demonstra acest lucru, se poate considera că nu există niciun motiv întemeiat pentru a considera că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. (1) În opinia sa, această concluzie este întărită de circumstanța că reclamantul menținea posibilitatea de a-și menține sediul deschis până la ora 2 dimineața, astfel încât obținerea derogării în litigiu nu constituia o condiție principală pentru continuarea activității sale. Subsidiar, guvernul susține că procedura este cea mai rapidă în fața instanței administrative. El adaugă că reclamantul a contribuit la încetinirea examinării cererii sale de către Consiliul de la Tribunalul de Primă Instanță prin formularea unei cereri de asistență judiciară la mai mult de doi ani și jumătate de la introducerea recursului. Cu toate acestea, el declară că el este înmânat înțelepciunii Curții. Reclamantul contestă teza guvernului potrivit căreia aspectele de drept public sunt predominante în speță. În opinia sa, refuzul de a acorda o autorizație de închidere tardivă unui operator are un efect patrimonial asupra unei activități comerciale și, prin urmare, are în mod necesar Pe de altă parte, supunerea de exploatare a discotecilor la măsuri administrative de poliție, al căror scop este de a menține ordinea și liniștea publică nu ar însemna că această materie se află în inima de la maimuța imperială. În cele din urmă, în esență, cifra de afaceri a discotecilor care se desfășoară după miezul nopții, obținerea unei autorizații de închidere tardivă era de o importanță vitală. În plus, din cauza refuzurilor care s-au opus cererilor sale, profiturile pe care le-a obținut din această instituție ar fi într-o asemenea măsură reduse încât ar fi devenit neexploatabile. Curtea reamintește că art. 6 1 se aplică atunci când este vorba despre o persoană de natură civilă. Pe care o putem susține, cel puțin în mod aparabil, recunoscută în dreptul intern. El trebuie să fie o persoană reală și serioasă. ; aceasta poate privi atât existența unui drept, cât și întinderea sau modalitățile de exercitare a acestuia. La sfârșitul procedurii trebuie să fie direct decisivă pentru dreptul în cauză, art. 6 alin. (1) care nu se mulțumește, pentru a intra în joc, cu o legătură nemărginită sau cu repercusiuni îndepărtate (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Balmer-Schafroth c. Elveția din 26 august 1997, § 32). În acest caz, guvernul nu neagă existența unei mai multe persoane, ci susține că aceasta nu se referă la un caracter civil. În această privință, Curtea constată că, în fața instanțelor administrative, recurentul contesta regularitatea unei hotărâri prefecturale prin care respingea cererea sa de reînnoire a unei derogări îi permitea să își deschidă discoteca până la ora 4 dimineața. (circulara nr. 86-78 din 3 martie 1986 privind poliția administrativă a debitelor de băuturi precise, precum și mai exact mai ales sub rezervele stabilite de lege, principiul libertății comerțului și a industriei domină regimul juridic al debitelor de băuturi, inclusiv caracterul civil (a se vedea, printre altele, Hotărârile Tre Traktörer AB c. Suedia din 7 iulie 1989, seria A nr. 159, p. 19, § 43, și Pudas c. Suedia din 27 octombrie 1987, seria A nr. 125-A, p. 16, § 37). Desigur, după cum a subliniat Tribunalul Administrativ din Dijon în hotărârea sa din 5 ianuarie 1993, beneficiarii unei astfel de derogări nu pot să se prevaleze de un drept dobândit. Cu toate acestea, circulara menționată mai sus indică faptul că Operatorii [de discotecă] se conformează în mod negativ caracterului temporar și revocabil al derogărilor în cauză [și anume] este de dorit ca aceștia [...] să poată continua, în măsura în care sunt compatibili cu cerințele [legate de protecția ordinii publice și a liniștei publice], o activitate care răspunde unor nevoi colective; ea adaugă că În acest fel, reclamantul putea pleda într-un mod defensiv. În plus, în fața instanței administrative, hotărârea de refuz care i-a fost contestată se bazează pe o apreciere eronată a faptelor și solicită anularea acesteia. În plus, instanța respectivă a verificat dacă realitatea neplăcerilor la locul de muncă al reclamantului a fost stabilită și dacă aceste neplăceri justificau refuzul menționat; Curtea a ajuns la concluzia că aceasta era reală și serioasă. În cele din urmă, nu este deloc dubios că rezultatul procedurii era în mod direct în ceea ce privește dreptul în cauză: după cum subliniază circulara menționată anterior, discotecile. consideră că existența lor depinde într-o mare măsură de autorizațiile tardive care pot fi acordate acestora, prin urmare, art. 6 alin. (1) se aplică în speță. Cu toate acestea, Curtea consideră că, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, aceasta nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară RECURSAREA RECEVAVABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. S. Dolle N. Bratza Module Președinte [Note1] Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri. [Note2] Doar inițialele dacă nu sunt publice ; prenume și, în majuscule, numele de familie ; nume corporativ în majuscule ; nici o traducere a numelor colective. [Note3] Prima scrisoare a țării cu majuscule. Pune articolul în funcție de utilizarea normală a limbii.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-09-26
0,94
AFFAIRE GARCIA c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GARCIA c. FRANCE (Requête n° 41001/98) ARRÊT STRASBOURG 26 septembre 2000 DÉFINITIF 26/12/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. En l’affaire Garcia c.
CtEDO 2000-01-06
0,93
ANNONI DI GUSSOLA contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31819/96 présentée par Guido ANNONI DI GUSSOLA [Note2] contre la France [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 janvier 2000
CtEDO 2000-04-06
0,93
LOYEN contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46021/99 présentée par René LOYEN contre France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 avril 2000 en une chambre composée de Sir
CtEDO 2000-09-12
0,93
BOSONI ET ADOUD contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 34595/97 et 35237/97 présentée par Michel BOSONI et Alain ADOUD contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 septembre
CtEDO 2000-01-06
0,93
DESBORDES ET OMER contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 33293/96 présentée par Valérie DESBORDES et Stéphane OMER [Note2] contre la France [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 j
Sursă