CtEDO 08.02.2000 Auto

B.T. ET AUTRES ET Z.A. ET E.Y. contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
B.T. ET AUTRES ET Z.A. ET E.Y. contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 [Notă1] PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 26093/94 și 26094/94 prezentate de B.T. și alții și Z.A. și E.Y. [Notă2] împotriva Turciei [Notă] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se întrunește la februarie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta J. Casadevall, L. Ferrari Bravo, B. Zupančič, T. Panțančič, R. Maruste, judecători F. Gölcüklü; judecător ad-hoc și al dlui O Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 18 iulie 1997 și observațiile în răspuns prezentate de solicitanți la 24 octombrie 1997 După ce a deliberat în acest sens, decizia următoare este FĂCUTĂ Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci și rezidenți în Muș. Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către Maestrul Selahattin Kaya, avocat în barou d DIS a fost o instituție publică responsabilă, printre altele, de proiectarea barajelor, exproprierea a trei terenuri care aparțin reclamanților, care se află în satul Bulank (Muș). La data de expropriere s-au plătit reclamanților. La 14 august 1992, reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Bulank, pentru fiecare teren, o acțiune în creștere a activității de expropriere. Aceste acțiuni au fost înregistrate la nr. 92/51, 92/65 și 92/70. În ceea ce privește acțiunea nr. 92/51, Tribunalul le-a acordat reclamanților, la 2 noiembrie 1992, un drept de proprietate suplimentară de 370 455 840 TRL, însoțit de dobânzi restante simple, la o rată de 30 % laan, începând cu 16 iulie 1992, data transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor către DS 92/65 și 92/70, Tribunalul a emis la 30 noiembrie 1992 două decizii prin care solicită DS Curtea de Casație a confirmat aceste hotărâri prin hotărârile din 4 mai, 15 noiembrie și, respectiv, 12 aprilie 1993. În cadrul acțiunii nr. 92/51, la 2 noiembrie 1996, adică la trei ani și șase luni de la decizia finală, reclamanții au primit suma de 749 941 000 TRL cu titlu de indemnizație suplimentară plus dobândă la 30 % laan. La 9 august 1995, la un an și nouă luni de la hotărârea definitivă, reclamanții au primit suma de 1 310 029 000 TRL, adică la trei ani și trei luni de la hotărârea Curții de Casație, suma de 1 310 029 000 TRL. Date economice L a inflației în Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost în 1993-1996, în medie 90,86. Efectele inflației în Turcia sunt indicate pe indicii prețurilor cu amănuntul publicați de Institutul Statisticilor de lape. 1991,4 Reclamanții se plâng de lipsa de dobândă moratorie aplicată datoriilor la nivel de stat față de rata foarte ridicată a inflației în Turcia. De asemenea, aceștia denunță plata întârziată de către a unor despăgubiri suplimentare de expropriere. Acestea se referă la articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 6 din Convenție. Reclamanții se plâng, de asemenea, că durata procedurii civile nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil de la art. 6 alineatul (1) din convenție. PROCEDURA Cererile au fost depuse la 28 noiembrie 1994 și înregistrate la 23 decembrie 1994. La 26 februarie 1997, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a decis să aducă aceste cereri la cunoștința guvernului pârât, invitându-l să-și prezinte în scris observațiile privind admisibilitatea și justificarea acestora. Guvernul și-a prezentat observațiile la 18 iulie 1997 și reclamanții au răspuns la acestea la 24 octombrie 1997. În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, care a intrat în vigoare la noiembrie 1998, cauza este examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu această dată. Reclamanții se plâng de lipsa de dobândă moratorie aplicată datoriilor la nivel de stat față de rata foarte ridicată a inflației în Turcia. De asemenea, aceștia denunță plata întârziată de către a unor despăgubiri suplimentare de expropriere. Acestea se referă la articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 6 din Convenție. Reclamanții se plâng, de asemenea, că durata procedurii civile nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil de la art. 6 alineatul (1) din convenție. Cu privire la epuizarea căilor de atac interne Potrivit guvernului, reclamanții nu au epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 din convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au invocat dispozițiile convenției în fața instanțelor turce și că au exercitat în mod corespunzător acțiunea inițiată prin art. 105 din Codul obligațiilor. Instanțele care au făcut referire la teza guvernului și au dispus de orice mijloace în drept pentru a-și achita datoria, având în vedere imunitatea de executare de care se bucură statul în drept turc. Curtea arată că regula privind epuizarea căilor de atac interne nu prevede decât epuizarea recursurilor atât referitoare la încălcarea incriminată, disponibilă și adecvată. Acestea trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine, nu numai în teorie, ci și în practică, altfel nu le lipsesc eficacitatea și accesibilitatea dorite. ; sarcina de a demonstra că aceste cerințe sunt îndeplinite revine statului pârât (a se vedea, printre altele, Hotărârea Navarra c. Franța din 23 noiembrie 1993, seria A nr. 273-B, p. 27, § 24). În cazul de față, Curtea arată că rata dobânzii în cauză, la momentul faptelor cauzei, era stabilită în mod legal la 30 % laan. În ceea ce privește acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor, aceasta se referă la concluzia sa în cauza Aka (hotărârea Akac. Turcia din 23 septembrie 1998, Rec. 1998-VI, fasc. 90, § 36) și constată că guvernul, care a produs nicio hotărâre care ar fi putut infirma această concluzie, a fost întotdeauna în imposibilitatea de a stabili caracterul adecvat și eficient al acestei acțiuni. Excepția preliminară nu poate fi reținută. Cu privire la temeinicia care se referă la jurisprudența Curții, guvernul subliniază că articolul Protocolul nr. 1 nu impune despăgubiri integrale în toate cazurile de expropriere. El susține că, în speță, un echilibru corect a fost stabilit între cerințele de interes general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor persoanelor. În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei procedurilor în cauză, guvernul susține că, în măsura în care se referă la întârzierea efectuării plăților pentru plata despăgubirii pentru exproprierea datorată, aceasta nu intră sub incidența articolului 6, care garantează doar caracterul echitabil al procesului. Întârzierile administrației în sine ar constitui o întrebare sub aspectul art. 1 din Protocolul nr. 1. Acesta susține, de asemenea, că durata procedurilor privind cererea de încuviințarea, care este de nouă luni, un an și respectiv trei luni, corespunde cerinței termenului rezonabil prevăzut în art. 6 din Convenție. Reclamanții susțin că etapa ulterioară procedurii pe fond face parte din procedura privind cererea de despăgubire suplimentară și consideră că au fost victime, pe de o parte, ale unei pierderi pecuniare nejustificate din cauza plății întârziate și a inflației foarte ridicate în Turcia. Pe de altă parte, perioada de timp care s-a scurs între decizia internă definitivă și plata efectivă nu își respectă dreptul la audierea cauzei într-un termen rezonabil. În urma unei examinări preliminare a faptelor și argumentelor părților, Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa, cererile ridică întrebări de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii și necesită o examinare de fond. Prin urmare, ele nu pot fi declarate în mod vădit nefondate, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, ele nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE DE A CONTRACTE N 26093/94 și 26094/94, DECLARĂ CELETE RECEVALABILE toate mijloacele de fond rezervate. Michael O [Note1] Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri. [Note2] Doar inițialele dacă nu sunt publice; prenume și, cu majuscule, numele de familie; nume corporativ în majuscule; nici o traducere a numelor colective. [Note3] Prima literă a țării în majuscule. Pune articolul în funcție de utilizarea normală a limbii.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-08
0,98
YASAR ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 27697/95 et 27698/95 présentée par Şeyhmus YAŞAR et autres [Note2] contre la Turquie [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 8
CtEDO 2000-01-11
0,96
AKTAS ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 19264-19312/92 présentée par Şükrü Aktaş et autres [*] contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 janvier 2000 en une chambre com
CtEDO 2000-11-14
0,96
AFFAIRE B.T. ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE B.T. ET AUTRES c. LA TURQUIE ( Requête n° 26093/94 et 26094/94 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 14 novembre 2000 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’aff
CtEDO 2000-03-28
0,96
A.A., H.A., M.A. et R.A. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 30015/96 présentée par A.A., H.A., M.A. et R.A. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 mars 2000 en une chambre composée d
CtEDO 2000-03-28
0,96
BILGIN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n°s 20132/92, 20133/92, 20134/92 présentées par Burhan BİLGİN, Leyli BİLGİN, Münir BİLGİN contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28
Sursă