CtEDO 08.02.2000 Auto

YASAR ET AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
YASAR ET AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE [Notă1] PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 27697/95 și 27698/95 prezentate de Șeyhmus YAȘAR și de alții [Note2] împotriva Turciei [Note3] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are sediul la februarie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președintele J. Casadevall, L. Ferrari Bravo, B. Zupančič, T. Panțigaru, R. Maruste, judecători F. Gölcüklü, judecător ad hoc și a dlui O Având în vedere rapoartele prevăzute la art. 49 din Regulamentul de procedură, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 18 iulie 1997 și observațiile ca răspuns prezentate de solicitanți la 15 ianuarie 1998 După ce au deliberat în această privință, decizia următoare a fost luată. Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci și rezidenți în Diyarbakýr. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către Maestrul Sedat și alții, avocat în Baroul de la Diyarbakr. Circumstanțele speciale ale cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 august 1988, la national des apă ( Devlet Su Octombrie și 28 septembrie 1992, reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Diyarbakýr, pentru fiecare teren, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Aceste acțiuni au fost înregistrate la nr. 93/93 și 93/109. În contextul celor două cauze, instanța a dispus competențe privind valoarea terenului în cauză. La 8 iunie 1993, expertul și-a prezentat raportul. Administrația a prezentat raportul de competență și a solicitat o nouă expertiză care a fost primită. La 6 iulie 1993, un al doilea raport de competență a fost depus la dosar. În ceea ce privește acțiunea nr. 93/93, Tribunalul a pronunțat la 24 septembrie 1993 o hotărâre prin care solicită DS September 1992, data transferului de proprietate asupra bunurilor către DS. Această hotărâre a fost confirmată la 20 octombrie 1994 de către Curtea de Casație. În ceea ce privește acțiunea nr. 93/109, instanța a acordat reclamanților, la 1 octombrie 1993, o competență suplimentară de 137 000 000 TRL, însoțită de dobânzi restante simple la rata de 30 % laan, începând cu 1 În iunie 1992, data transferului de proprietate asupra bunurilor către DS. Curtea de Casație a confirmat aceste hotărâri prin hotărârile din 20 octombrie 1994. În cadrul celor două acțiuni, la 18 noiembrie 1996, adică la doi ani și la o lună de la decizia finală, reclamanții au primit suma de 215 170 000 TRL (recursul nr. 93/93) și 444 528 000 TRL (concursul nr. 93/109) cu titlu suplimentar plus dobândă la 30 % laan. Date economice La inflație în Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost în 1994-1996, în medie 93,76. Efectele inflației în Turcia sunt indicate pe indicii prețurilor cu amănuntul publicate de către Institutul de Statistici de la mail. Potrivit listei relevante, indicele inflației la data Curții de Casație (octombrie 1994) este de 5330,40. Pe de altă parte, indicele de inflație la data plății este de: noiembrie 1996: 188975,5 GRIEFS Reclamanții se plâng de insuficiența dobânzilor restante aplicate datoriilor de la Protocolul nr. 1 și 6 la Convenție. De asemenea, reclamanții se plâng că durata procedurii civile nu îndeplinește cerința termenului rezonabil de la art. 6 alin. (1) din Convenție. PROCEDURA Cererile au fost depuse la 30 aprilie 1995 și înregistrate la 26 iunie 1995. La 26 februarie 1997, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a decis să aducă aceste cereri la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale privind admisibilitatea și justificarea acestora. În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, care a intrat în vigoare la noiembrie 1998, cauza este examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu această dată. Reclamanții se plâng de lipsa de dobândă moratorie aplicată datoriilor la nivel de stat față de rata foarte ridicată a inflației în Turcia. De asemenea, aceștia denunță plata întârziată de către a unor despăgubiri suplimentare de expropriere. Acestea se referă la articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 6 din Convenție. Reclamanții se plâng, de asemenea, că durata procedurii civile nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil de la art. 6 alineatul (1) din convenție. Cu privire la epuizarea căilor de atac interne Potrivit guvernului, reclamanții nu au epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 din convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au invocat dispozițiile convenției în fața instanțelor turce și că au exercitat în mod corespunzător acțiunea inițiată prin art. 105 din Codul obligațiilor. Curtea arată că regula privind epuizarea căilor de atac interne nu prevede decât epuizarea recursurilor atât referitoare la încălcarea incriminată, disponibilă și adecvată. Acestea trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine, nu numai în teorie, ci și în practică, altfel nu le lipsesc eficacitatea și accesibilitatea dorite. ; sarcina de a demonstra că aceste cerințe sunt îndeplinite revine statului pârât (a se vedea, printre altele, Hotărârea Navarra c. Franța din 23 noiembrie 1993, seria A nr. 273-B, p. 27, § 24). În cazul de față, Curtea arată că rata dobânzii în cauză, la momentul faptelor cauzei, era stabilită în mod legal la 30 % laan. În ceea ce privește acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor, aceasta se referă la concluzia sa în cauza Aka (hotărârea Akac. Turcia din 23 septembrie 1998, Rec. 1998-VI, fasc. 90, § 36) și constată că guvernul, care a produs nicio hotărâre care ar fi putut infirma această concluzie, a fost întotdeauna în imposibilitatea de a stabili caracterul adecvat și eficient al acestei acțiuni. Excepția preliminară nu poate fi reținută. Cu privire la temeinicia care se referă la jurisprudența Curții, guvernul subliniază că articolul Protocolul nr. 1 nu impune despăgubiri integrale în toate cazurile de expropriere. El susține că, în speță, un echilibru corect a fost stabilit între cerințele de interes general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor persoanelor. În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei procedurilor în cauză, guvernul susține că, în măsura în care se referă la întârzierea efectuării plăților pentru plata despăgubirii pentru exproprierea datorată, aceasta nu intră sub incidența articolului 6, care garantează doar caracterul echitabil al procesului. Întârzierea administrației în sine ar constitui o întrebare sub aspectul art. 1 din Protocolul nr. 1. De asemenea, susține că durata procedurilor privind cererea de expropriere, care este de doi ani și o lună, răspunde cerinței termenului rezonabil prevăzut în art. 6 din Convenție. Aceștia susțin că etapa ulterioară procedurii privind fondul face parte din procedura privind cererea de despăgubire suplimentară și consideră că au fost victime, pe de o parte, ale unei pierderi pecuniare nejustificate din cauza plății întârziate și a inflației foarte ridicate în Turcia. Pe de altă parte, perioada de timp care s-a scurs între decizia internă definitivă și plata efectivă nu își respectă dreptul la audierea cauzei într-un termen rezonabil. În urma unei examinări preliminare a faptelor și argumentelor părților, Curtea consideră că, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa, cererile ridică întrebări de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii și necesită o examinare de fond. Prin urmare, acestea nu pot fi declarate în mod vădit nefondate, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, ele nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE DE A CONTRACTE N 27697/95 și 27698/95, DECLARĂ CELETE RECEVALABILE toate mijloacele de fond rezervate. LISTA REQUERANȚILOR 1) ȘEYHmus YAȘAR 2) Abdullah GÜNDÜZ 3) Hamit GÜNDÜZ 4) Ibrahim GÜNDÜZ 5) Ahmet GÜNDÜZ 6) Mumtaz GÜNDÜZ 7) Felemez GÜNDÜZ 8) Ömer GÜNDÜZ 9) Șeyhmus GÜNDÜZ 10) Sabi TUNEJ 11) Ahmet TUNÇ 12) Ahmet TUNÇ 13) Musa TUNÇ 14) Kadri TUNEçe 15) Abdurrahman TUNÇ 16) Nuri Tunç [Note1] Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri. [Note2] Nu puneți doar inițialele dacă nu sunt publice ; prenume și, cu majuscule, numele de familie ; nume corporativ în majuscule ; nici o traducere a numelor colective. [Note3] Prima literă a țării în majuscule. Puneți articolul în funcție de utilizarea normală a limbii.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-08
0,98
B.T. ET AUTRES ET Z.A. ET E.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 26093/94 et 26094/94 présentée par B.T. et autres et Z.A. et E.Y. [Note2] contre la Turquie [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégean
CtEDO 2000-01-11
0,96
AKTAS ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 19264-19312/92 présentée par Şükrü Aktaş et autres [*] contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 janvier 2000 en une chambre com
CtEDO 2000-01-18
0,96
KAYNAR ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 25167/94 présentée par Ş erife KAYNAR et autres [Note2] contre la Turquie [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 janvier 200
CtEDO 2000-11-14
0,96
AFFAIRE YASAR ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE YAŞAR ET AUTRES c. TURQUIE ( Requêtes n os 27697/95 et 27698/95 ) ARRÊT STRASBOURG 14 novembre 2000 DÉFINITIF 14/02/2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’a
CtEDO 2000-03-28
0,95
BILGIN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n°s 20132/92, 20133/92, 20134/92 présentées par Burhan BİLGİN, Leyli BİLGİN, Münir BİLGİN contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28
Sursă