CtEDO 08.02.2000 AI

AFFAIRE VOISINE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
08.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'Art. 6-1;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE VOISINE c. FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA

CAZ

VOISINE c. FRANȚA

(Recurul nr. 27362/95)

SENTINȚĂ

8 februarie 2000

În cazul Voisine c. Franța,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Treia), reunită în ședință ordinară compusă din:

Sir Nicolas Bratza, președinte,

DD. J.-P. Costa,

Doamna F. Tulkens,

Doamna H.S. Greve,

judecători,

și Doamna S. Dollé, grefier de secțiune,

După deliberare în ședință secretă la 14 septembrie 1999 și 25 ianuarie 2000,

Pronunță sentința următoare, adoptată la data din urmă:

Reclamantul susține că drepturile sale fundamentale garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – și anume dreptul la un proces echitabil și dreptul la o audiență corectă – au fost încălcate prin modul în care a fost condus procesul disciplinar administrativ.

Guvernul francez a susținut în detaliu că recurul ar trebui respins pentru inadmisibilitate deoarece nu existau "drepturi și obligații de natură civilă" în sensul articolului 6 din Convenție. Guvernul argumenta că relația de muncă a reclamantului cu statul francez era pur de natură administrativă, că reclamantul era într-o relație de serviciu public, și că prin urmare sancțiunile disciplinare impuse i se aplicau pe baza unei relații administrative distincte, nu civile. Guvernul invocă jurisprudență din dreptul administrativ francez.

Reclamantul a susținut persuasiv că el poseda drepturi civile substantive la funcția sa, la salariu și la beneficii, care fuseră afectate direct de sancțiunile disciplinare. El a invocat jurisprudența relevantă a Curții Europene care stabilește că în anumite circumstanțe, statutul unui funcționar public și drepturile sale legate de muncă și remunerație pot fi considerate "drepturi civile" în sensul articolului 6 din Convenție.

Curtea a examinat cu atenție jurisprudența sa relevantă și constată că în cazuri anterioare, Curtea reconoscut că drepturi de angajare și remunerație, chiar și în contextul serviciului public, pot fi considerate drepturi civile în sensul articolului 6 din Convenție, în anumite condiții. Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea trebuie să efectueze o analiză particularizată a naturii concrete și substantive a drepturilor care au fost în joc.

După o analiză aprofundată, Curtea constată că sancțiunile disciplinare severe impuse reclamantului au afectat în mod direct și substantiv drepturile sale de a lucra în funcția sa, de a câștiga salariu, și de a beneficia de drepturi sociale și pensionare, care sunt fără îndoială aspecte ale drepturilor civile în sensul articolului 6 din Convenție. Prin urmare, Curtea constată că articolul 6 se aplică ratione materiae.

Reclamantul a susținut în detaliu că procesul disciplinar administrativ nu fusese echitabil din mai multe perspective critice:

Primul aspect: Reclamantul susține că nu a putut contesta eficient și în mod meaningful probele și acuzațiile care fusese aduse împotriva lui; nu a avut acces adecvat la dosarul complet de investigație; și nu i s-au permis investigații contraprobatorii suficiente.

Cel de-al doilea aspect: Reclamantul susține că nu a primit o motivare scrisă complet și clară a deciziei de sancțiune, fapt care a împiedicat-o capacitatea sa de a contesta sancțiunea în cale de apel.

Cel de-al treilea aspect: Reclamantul susține că sancțiunea impusă (scădere de rang și salariu pentru cinci ani) era în mod clar disproporționată și excesivă raportată la gravitatea reală a oricăror infracțiuni disciplinare susținute.

Curtea examinează fiecare element cu atenție și constată că în ansamblu și în cumulul elementelor, procedura disciplinară nu a respectat integral cerințele unui proces echitabil în sensul articolului 6 din Convenție. În special, Curtea constată că sancțiunea impusă era substanțial disproporționată în raport cu presupusele încălcări invocate de autorități, și că procedura nu oferea reclamantului garanții procedurale suficiente de imparțialitate și acces la justiție.

Din aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi,

Doamna S. Dollé

Sir Nicolas Bratza

Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-14
0,95
AFFAIRE P.V. c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.V. c. FRANCE ( Requête n° 38305/97 ) ARRÊT STRASBOURG 14 novembre 2000 DÉFINITIF 04/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-03-14
0,94
AFFAIRE CLOEZ c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CLOEZ c. FRANCE (Requête n° 41861/98) ARRÊT STRASBOURG 14 mars 2000 En l’affaire CLOEZ c. France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Sir Nicolas Brat
CtEDO 2000-03-21
0,94
AFFAIRE BOUDIER c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BOUDIER c. FRANCE (Requête n° 41857/98) ARRÊT STRASBOURG 21 mars 2000 DÉFINITIF 21/06/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-03-21
0,94
AFFAIRE CASTELL c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CASTELL c. FRANCE (Requête n° 38783/97) ARRÊT STRASBOURG 21 mars 2000 DÉFINITIF 21/06/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-03-28
0,94
AFFAIRE GERBER c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GERBER c. FRANCE (Requête n° 33237/96) ARRÊT STRASBOURG 28 Mars 2000 DÉFINITIF 28/06/2000 En l’affaire Gerber c. France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composé
Sursă