CtEDO 08.02.2000 Auto

AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
08.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'Art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

PRIMUL SECȚIUNEA CAUZA CAPOCCIA c. ITALIA [1] (solicitarea nr. 41802/98) HOTĂRÂREA STRASBOURG 8 februarie 2000 DEF 08/05/2000 În lan d'afacere Capoccia c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțar Maruste judecători și domnul O După ce a intenționat în camera Consiliului la 25 ianuarie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a procedurii, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Agnese Capoccia (inclusiv reclamanta) a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Lîmpiciului la 7 februarie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor lui Iehova și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 22 iunie 1998 sub numărul de dosar 41802/98. este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza. Camera a declarat cererea admisibilă la 1 iunie 1999. DE FAPT, la 6 iunie 1988, reclamanta și fratele ei, dl C.E., l-au numit pe unchiul lor, dl C.G., în fața tribunalului din Peru, pentru a obține restituirea unei părți de teren pe care o obținuseră ca moștenitori în momentul decesului tatălui lor. La 23 februarie 1989, judecătorul a amânat cazul la 22 iunie 1989. Această audiere a fost amânată din oficiu la 10 octombrie 1989 din motive electorale. Această audiere nu a avut loc și a rămas în somn. La 10 noiembrie 1990, recurenta și-a numit fratele M.E. și unchiul, dl. în fața aceleiași instanțe, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o parte din patrimoniu cu titlu de moștenitor restant. La data de 19 noiembrie 1991, reclamanta a trimis documente la dosar. La 7 aprilie 1992 a fost amânată până la 21 aprilie 1992 din motive electorale. La data de 13 iulie 1992, judecătorul a dispus ca procedurile și avocatul recurentei să renunțe la mandatul său. După o audiere, la 8 noiembrie 1993 judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 13 decembrie 1993. La data de 22 noiembrie 1994, părțile au solicitat o trimitere pentru a examina raportul de expertiză depus între timp la grefă. La 5 iunie 1995, judecătorul de punere în executare a amânat cauza la data de 12 Februarie 1996 pentru că în acea zi avocații erau grevă. Prin ordonanța din 10 iunie 1996, judecătorul a admis audierea martorilor și a părților, care a avut loc la 21 octombrie 1996. După o audiere, audierea martorilor a continuat la 24 noiembrie 1997. La 25 mai 1998, judecătorul a amânat cazul la 1 februarie 1997. 1999 pentru a continua audierea martorilor. Între timp, în august 1998, domnul C.G. a decedat și, la o dată nespecificată, fiul său s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Registrul se opune acestei teze. (10) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 6 iunie 1988 și era încă în curs de desfășurare la 14 octombrie 1999. 11. La această dată, aceasta durase deja un pic mai mult de 11 ani și patru luni pentru o instanță. 12. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia care să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (14) din convenție, în temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă doar în mod imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, o satisfacție echitabilă. Recurenta susține că a suferit un prejudiciu material și moral și se remite Curții pentru ca aceasta să stabilească suma. 16. Curtea, după ce a luat în considerare observațiile prezentate de guvern, consideră că este necesar să se acorde recurentei 32 000 000 ITL ca prejudiciu moral. De asemenea, recurenta solicită 8 028 164 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața hotărârilor interne și se remite Curții pentru cele efectuate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În cazul de față, luând în considerare observațiile prezentate de guvern și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 1 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamanta. Interese moratoriu 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în l'în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul în cauză trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 32 000 000 (trente-două milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 (un milion) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l de la expirarea termenului menționat și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 8 februarie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă