CtEDO 14.02.2000 Auto

AFFAIRE JOHN MURRAY CONTRE LE ROYAUME-UNI

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
14.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE JOHN MURRAY CONTRE LE ROYAUME-UNI (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

RELAȚIE DE PRESENTARE DH (2000) 26 RELATIVĂ LA SACUZĂREA CURTULUI EUROPEAN DE DREPTURI UMANE din 8 FEBRUARIE 1996 în Cazul JOHN MURRAY împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul Miniștrilor la 14 februarie 2000, la cea de-a 695-a reuniune a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în temeiul articolului 54 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția"), a adoptat hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 1996 în cazul John Murray și a transmis-o în aceeași zi Comitetului Miniștrilor;

Reamintim că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 18731/91) adresată Regatului Unit, introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 16 august 1991 în temeiul articolului 25 din Convenție, de către M.

John Murray, cetățean britanic, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea potrivit căreia dispozițiile Ordinului din 1988 privind dovezile în materie penală, care autorizează instanța să trage concluzii în detrimentul acuzatului pentru că acesta nu a răspuns la întrebările poliției sau nu a depus și să utilizeze aceste concluzii pentru a decide vinovăția sa, au constituit o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și la presupunerea nevinovăției; refuzul de a permite reclamantului să consulte un avocat în primele patruzeci și opt de ore de detenție a fost o încălcare a articolului 6 alineatul 3.

Conform Convenției, și practica din Irlanda de Nord de a nu permite accesul la un avocat, contrar practicii urmate în Anglia și Țara Galilor, era discriminatorie; reamintim că cauza a fost introdusă în fața Curții de către Comisie la 9 septembrie 1994 și de către Guvernul statului pârât la 11 octombrie 1994; având în vedere că, în hotărârea sa din 8 februarie 1996, Curtea a declarat: - cu paisprezece voturi împotriva a cinci, că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 alineatele (1) și (2) din Convenție în ceea ce privește concluziile în favoarea reclamantului din cauza tăcerii sale; - cu douăsprezece voturi împotriva a șapte, că a existat o încălcare a alineatului (1) combinat cu alineatul (3) c

- a declarat, în unanimitate, că nu este necesar să se examineze acuzația de încălcare a articolului 14 al Convenției combinată cu art. 6; - a declarat, în unanimitate, că, în ceea ce privește prejudiciul material și moral, constatarea încălcării alineatului 1 combinat cu alineatul 3.c din art. 6 al Convenției, a furnizat o satisfacție echitabilă suficientă în sensul articolului 50 din Convenție; - a declarat, în unanimitate, că Guvernul statului solicitant trebuie să răspundă pentru prejudiciul material și moral, de cel puțin 15 000 de lire sterline, 37 ,

F.F. 968,60 să fie convertite în lire sterline la rata aplicabilă la data pronunțării prezentei hotărâri, pentru cheltuieli și cheltuieli și această sumă să fie majorată cu o dobândă necapitalizată de 8% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata; - a respins, în unanimitate, cererea de satisfacere echitabilă a excedentului; Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea articolului 54 din Convenție; Având în vedere că Guvernul statului pârât a fost invitat să-l informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 8 februarie 1996, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 53 din Convenție;

Considerând că Înaltele Părți Contractante sunt obligate să ia măsurile necesare în acest scop, în special prin prevenirea unor noi încălcări ale Convenției similare celor constatate în hotărârile Curții; Considerând că Guvernul statului pârât a furnizat Comitetului de Miniștri informații cu privire la măsurile luate până acum în acest scop (această informație este rezumată în anexa la prezenta rezoluție); Considerând că, la 30 aprilie 1996, în termenul stabilit, Guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în cererea din 8 februarie 1996,

Decide să reia examinarea acestei cazuri în perspectiva măsurilor de caracter general, atunci când proiectul de lege privind "justiția pentru minori și dovezile în materie penală" (Youth Justice and Criminal Evidence) va intra în vigoare sau, nu mai târziu, la una dintre reuniunile sale din septembrie 2000.

Guvernul Regatului Unit își exprimă regretul pentru timpul necesar pentru identificarea măsurilor necesare pentru a asigura executarea acestei cauze și indică faptul că problemele importante legate de situația din Irlanda de Nord de la adoptarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului au făcut dificilă căutarea unei soluții permanente, luând în considerare toate elementele relevante (inclusiv protecția avocaților care au acces la persoanele arestate suspectate de activități teroriste).

Guvernul a definit și aplicat totuși o serie de dispoziții importante pentru a preveni repetarea circumstanțelor referitoare la cazul Murray.Hotărârea din acest caz a vizat interacțiunea a două texte legislative și o reflecție aprofundată a fost, prin urmare, indispensabilă pentru a căuta modul cel mai adecvat de a răspunde deciziei Curții.Guvernul a examinat o serie de opțiuni privind schimbările care urmează să fie introduse și a anunțat, la 1 decembrie 1998, o soluție administrativă provizorie, în așteptarea introducerii și punerii în aplicare a legislației.

În decembrie 1998, au fost adresate direcții procurorilor și poliției din Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Acestea au scopul de a se asigura că practica obișnuită este de acum înainte de a permite suspecților să aibă acces la un sfat juridic înainte de a fi interogați la un biroul de poliție. Atunci când accesul la sfaturile juridice este refuzat, poliția este încurajată să pună din nou întrebări din care să poată fi traite concluzii după ce suspectul a avut posibilitatea de a obține un astfel de sfat. În plus, procurorii au fost invitați să nu se bazeze pe concluzii obținute din tăcere înainte de a fi acordat acces la un sfat judiciar.

În decembrie 1998, guvernul a introdus un amendament la legea relevantă, astfel încât să interzică să se tragă concluzii din tăcerea unui suspect, interogat la o secție de poliție sau într-un alt loc de detenție autorizat, atunci când i s-a refuzat accesul la un consilier juridic.

Înainte ca dispoziția relevantă a legii (art. 58) să poată fi aplicată în Anglia și Țara Galilor, va fi necesar să se facă anumite modificări la Codul de practici C care acoperă detenția, tratamentul și interogarea persoanelor de către agenții forțelor publice, Cod publicat în aplicarea Legii din 1984 privind poliția și dovezile penale (Poliția și dovezile penale).

Modificările la Cod implică consultări publice extinse, iar modificările propuse trebuie să fie dezbătute în ambele Camere ale Parlamentului.O revizuire a Codurilor de practică a început și scopul este de a introduce în timpul verii anului 2000 un Cod C revizuit care va permite aplicarea secțiunii 58 din Legea din 1999 privind justiția pentru minori și dovezile penale.O legislație similară a fost adoptată pentru Irlanda de Nord (Legea privind dovezile penale (în Irlanda de Nord) din 1999) în octombrie 1999.Înainte ca dispoziția relevantă a acestui decret (art. 36) să poată fi aplicată, Codurile de practică care pun în aplicare Decretul privind poliția și dovezile penale ( în Irlanda de Nord) din 1989 vor trebui să fie modificate.

Informații suplimentare cu privire la modificările legislative necesare ar trebui să fie disponibile spre sfârșitul anului 2000, guvernul propune, prin urmare, să se amâne examinarea cazului de către Comitetul de Miniștri până în decembrie 2000.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-14
0,94
CASE OF JOHN MURRAY AGAINST THE UNITED KINGDOM
INTERIM resolution DH (2000) 26 CONCERNING THE JUDGMENT OF THE EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS OF 8 FEBRUARY 1996 IN THE CASE OF JOHN MURRAY AGAINST THE UNITED KINGDOM (Adopted by the Committee of Ministers on 14 February 2000 at the 695th m
CtEDO 2000-04-10
0,93
AFFAIRE SCARTH CONTRE LE ROYAUME-UNI
rÉsolution DH (2000) 48 RELATIVE À L’ARRÊT DE LA COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME DU 22 JUILLET 1999 DANS L’AFFAIRE SCARTH CONTRE LE ROYAUME-UNI (adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril 2000, lors de la 704 e réunion des Délégu
CtEDO 2000-01-25
0,93
WALKER contre le ROYAUME-UNI
« le personnel judiciaire était coupable d’une erreur ou d’une faute » ; il ne pouvait verser d’indemnité pour une perte ou un préjudice résultant de décisions de justice. Dans un avis du 23 septembre 1996, un avocat confirma qu’aucune acti
CtEDO 2000-04-10
0,93
AFFAIRE SMITH ET FORD CONTRE LE ROYAUME-UNI
rÉsolution DH (2000) 47 RELATIVE À L’ARRÊT DE LA COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME DU 29 SEPTEMBRE 1999 (DÉFINITIF LE 29 DÉCEMBRE 1999) DANS L’AFFAIRE SMITH ET FORD CONTRE LE ROYAUME-UNI (adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril
CtEDO 2010-09-15
0,93
AFFAIRES QUINN, KEVIN MURRAY, MAGEE, JOHN MURRAY ET AVERILL CONTRE LE ROYAUME-UNI
Résolution CM/ResDH(2010)120 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme John Murray contre le Royaume-Uni et 4 autres affaires concernant le droit de garder le silence, de ne pas s’auto-incriminer et le déni du dro
Sursă