AFFAIRES QUINN, KEVIN MURRAY, MAGEE, JOHN MURRAY ET AVERILL CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2010)120 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului John Murray împotriva Regatului Unit și a altor 4 cauze privind dreptul de a păstra tăcerea, de a nu se autoincrimina și de a denigra dreptul de a avea acces la un avocat în primele 24-48 de ore de custodie Quinn, Cerere nr 23496/94, Rezoluția interimară DH(98) 214 Kevin Murray, Cerere n 22384/93, Rezoluția interimară DH(98)156 Magee, Cerere nr. 28135/95, Hotărârea din 6 iunie 2000, definitivă la 6 septembrie 2000 John Murray, Cerere nr. 18731/91, Hotărârea din 8 februarie 1996 ; Averill, Cerere nr. 36408/97, Hotărârea din 6 iunie 2000, definitivă la 6 septembrie 2000 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere deciziile sale din 11 iunie 1998 [2] și 10 iulie 1998 [3] în temeiul fostului articol 32 din Convenție în cauzele Kevin Murray și, respectiv, Quinn, și hotărârile în cauzele Magee, John Murray și Averill transmise Comitetului odată definitive Reamintind faptul că aceste cauze se referă, pe de o parte, la dreptul de a păstra tăcerea și de a nu se autoincrimina și, pe de altă parte, la denigrarea dreptului de a avea acces la un avocat în cursul primelor 48 de ore de detenție (24 de ore în cauza Averill), combinate cu dispozițiile legii naționale prin care alegerea pârâtului de a păstra tăcerea ar putea determina instanța sau juriul să tragă concluzii în favoarea sa [la art. 6 alineatul (3) litera (c), singur sau combinat cu art. 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții, în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile judecătorești (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)120 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauzele John Murray împotriva Regatului Unit și a altor 4 cauze privind dreptul de a păstra tăcerea, de a nu se autoincrimina și de a nega dreptul de a avea acces la un avocat în timpul primelor 24-48 de ore de luare în custodie Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cazuri se referă, pe de o parte, la dreptul de a păstra tăcerea și de a nu se autoincrimina și, pe de altă parte, la negarea dreptului de a avea acces la un avocat în cursul primelor 48 de ore de detenție (24 de ore în cauza Averill), combinate cu dispozițiile legii naționale prin care alegerea pârâtului de a păstra tăcerea ar putea determina tribunalul sau juriul să tragă concluzii în defavoarea sa (violările articolului 6 alineatul (3)c singur sau combinate cu art. 6 alineatul 1). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii pentru satisfacții echitabile Nume și n cerere Pagube materiale Premiu și cheltuieli totale Quinn, Cerere nr. 23496/94 500 GBP 500 GBP 500 GBP 500 GBP Platit pentru 01/03/2000 Kevin Murray, Cerere nr. 22384/93 500 GBP 000 GBP 3 500 GBP Platit la 16/10/2000 Mageee, Cerere n 28135/95 000 GBP (- 4 100 FRF asistență judiciară) 9 598,43 GBP Plătit la 05/12/2000 John Murray, Cerere nr. 18731/91 000 GBP (-37 868 FRF asistență judiciară) 130,35 GBP plătit în termenul stabilit Averill, Cerere nr 36408/97 000 GBP 000 GBP plătit la 05/12/2000 b) Măsuri individuale În cauzele Magee, Averill și John Murray Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. În cauzele Kevin Murray și Quinn, Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. În cauzele Quinn, Averill, John Murray și Kevin Murray nu s-au constatat încălcări ale articolului 6 alineatul (1) din Tăcerea inculpaților, având în vedere garanțiile procedurale în vigoare și greutatea probelor împotriva inculpaților în aceste cazuri. În cauza Magee, Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (c), întrucât reclamantul a refuzat accesul la un avocat. Mărturia reclamantului, obținută în primele 24 de ore de detenție, înainte de a fi avut acces la un avocat, a fost decisivă pentru acuzare. Recurentul a fost găsit vinovat și condamnat la 20 de ani de rechiziționare. Cu privire la hotărârea Curții Europene, Curtea de apel a anulat condamnarea reclamantului la 06/04/2001. În consecință, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Înainte de adoptarea măsurilor legislative de mai jos, Regatul Unit a adoptat anumite măsuri interimare care includ în special orientări (i) adresate forțelor de poliție pentru a se asigura că persoanele suspectate beneficiază de asistență juridică înainte de a fi interogate (ii) procurori, astfel încât ei să nu tragă concluzii din tăcerea lui Iehova și să informeze instanțele, care ar putea trage concluziile tăcerii celor interesați, din hotărârea lui John Murray. În Anglia și Țara Galilor, art. 58 din Legea din 1999 privind justiția pentru minori și dovezile penale a intrat în vigoare la 01/04/03 (în temeiul ordinului de punere în aplicare a acestei legi, 2003, SI 2003 No. 707 (C.33)). Acest articol prevede că dispozițiile legii precedente (articolele 34 și 36-8 din Legea din 1994 privind justiția penală și ordinea publică ( Criminal Justice and Public Order Act 1994 )) care permite instanțelor să tragă concluzii din tăcerea inculpaților, nu se aplică atunci când a avut loc un interviu într-un loc de detenție autorizat, iar inculpații nu au avut acces în prealabil la un avocat. Codul de practică privind detenția, prelucrarea și interogarea persoanelor de către ofițerii de poliție (Cod revizuit C), care permite aplicarea articolului 58, a intrat în vigoare la 01/04/2003. În Irlanda de Nord, dispoziția relevantă (art. 36 privind interdicția de a trage concluzii că nu este necesar să se tragă concluzii din tăcerea suspecților înainte de a putea avea acces la un avocat) din Ordonanța din 1999 (Irlanda de Nord) privind poliția, iar dovezile în materie penală au intrat în vigoare la 1.1.003/2007. art. 36 din Ordonanța din 1999 privind probele penale (Irlanda de Nord) este similar cu art. 58 din Legea din 1999 privind justiția pentru minori și probele în materie penală. III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010 în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor. [2] Rezoluție interimară DH(1998) 1556. [3] Rezoluție interimară DH(1998) 214.

Résolution CM/ResDH(2010)120

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme

John Murray contre le Royaume-Uni et 4 autres affaires

concernant le droit de garder le silence, de ne pas s’auto-incriminer et le déni du droit d’accès à un avocat pendant les premières 24 à 48 heures de garde à vue

Quinn, Requête n

o

23496/94, Résolution intérimaire DH(98)214

;

Kevin Murray, Requête n

o

22384/93, Résolution intérimaire DH(98)156

;

Magee, Requête n

o

28135/95, arrêt du 6 juin 2000, définitif le 6 septembre 2000

;

John Murray, Requête n

o

18731/91, arrêt du 8 février 1996 ;

Averill, Requête n

o

36408/97, arrêt du 6 juin 2000, définitif le 6 septembre 2000

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu ses décisions du 11 juin 1998

[2]

et 10 juillet 1998

[3]

en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans les affaires Kevin Murray et Quinn respectivement, et les arrêts dans les affaires Magee, John Murray et Averill transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que ces affaires ont trait, d’une part, au droit de garder le silence et de ne pas s’auto-incriminer et, d’autre part, au déni du droit d’accès à un avocat pendant les premières 48 heures de garde à vue (24 heures dans l’affaire Averill), combinés aux dispositions de la loi nationale par lesquelles le choix de l’accusé de garder le silence pourrait amener le tribunal ou le jury à tirer des conclusions en sa défaveur (l’article 6, paragraphe 3c seul ou combiné avec l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour, en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)120

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans les affaires

John Murray contre le Royaume-Uni et 4 autres affaires

concernant le droit de garder le silence, de ne pas s’auto-incriminer

et le déni du droit d’accès à un avocat pendant les premières 24 à 48 heures

de garde à vue

Résumé introductif des affaires

Ces affaires ont trait, d’une part, au droit de garder le silence et de ne pas s’auto-incriminer et, d’autre part, au déni du droit d’accès à un avocat pendant les premières 48 heures de garde à vue (24 heures dans l’affaire Averill), combinés aux dispositions de la loi nationale par lesquelles le choix de l’accusé de garder le silence pourrait amener le tribunal ou le jury à tirer des conclusions en sa défaveur (violations de l’article 6, paragraphe 3c seul ou combiné avec l’article 6, paragraphe 1).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Quinn,

Requête n

o

23496/94

--

500 GBP

7

500 GBP

8

000 GBP

Payé le 01/03/2000

Kevin Murray,

Requête n

o

22384/93

--

500 GBP

3

000 GBP

3 500 GBP

Payé le 16/10/2000

Magee,

Requête n

o

28135/95

--

--

10

000 GBP

(- 4

100 FRF assistance judiciaire)

9 598,43 GBP

Payé le 05/12/2000

John Murray,

Requête n

o

18731/91

--

--

15

000 GBP

(-37

868 FRF assistance judiciaire)

10

130,35 GBP

Payé dans le délai imparti

Averill,

Requête n

o

36408/97

--

--

5

000 GBP

5

000 GBP

Payé le 05/12/2000

b) Mesures individuelles

Dans les affaires Magee, Averill et John Murray la Cour européenne a estimé que les constats de violation constituaient en soi une satisfaction équitable suffisante. Dans les affaires Kevin Murray et Quinn, la Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral.

Dans les affaires Quinn, Averill, John Murray et Kevin Murray aucune violation de l’article 6, paragraphe 1, n’a été constatée au titre des conclusions tirées du silence des accusés, vu les garanties procédurales en vigueur et le poids des preuves contre les accusés dans ces affaires.

Dans l’affaire Magee, la Cour européenne a constaté une violation de l’article 6, paragraphe 1 combiné avec l’article 6, paragraphe 3c, le requérant s’étant vu refuser l’accès à un avocat. Les aveux du requérant, obtenus durant les premières 24 heures de détention, avant d’avoir eu accès à un avocat, ont été déterminants pour l’accusation. Le requérant a été reconnu coupable et condamné à vingt ans de réclusion. Se référant à l’arrêt de la Cour européenne, la Cour d’appel a annulé la condamnation du requérant le 06/04/2001.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Avant l’adoption des mesures législatives ci-dessous exposées, le Royaume-Uni a adopté certaines mesures intérimaires incluant en particulier des lignes directrices

i) à l’intention des forces de police pour veiller à ce que les suspects bénéficient de l’assistance d’un avocat avant d’être interrogés

;

ii) des procureurs afin qu’ils ne tirent pas de conclusions du silence de l’intéressé et qu’ils informent les juridictions, susceptibles de tirer les conclusions du silence des intéressés, de l’arrêt John Murray.

En Angleterre et au Pays de Galles, l’article 58 de la loi de 1999 sur la justice pour les mineurs et les preuves en matière pénale, est entré en vigueur le 01/04/03 (en vertu de l’ordonnance d’application de cette loi, 2003, SI 2003 No. 707 (C.33)). Cet article prévoit que les dispositions de la loi précédente (articles 34 et 36-8 de la loi de 1994 sur la Justice pénale et l’ordre public (

Criminal Justice and Public Order Act 1994

)) permettant aux tribunaux de tirer des conclusions du silence des accusés, ne s’appliquent pas lorsque l’interrogatoire a eu lieu dans un lieu de détention autorisé et que les accusés n’ont pas eu préalablement accès à un avocat. Le Code de pratique relatif à la détention, le traitement et l’interrogatoire de personnes par des agents de police (Code révisé C), lequel permet l’application de l’article 58, est entré en vigueur le 01/04/2003.

En Irlande du Nord, la disposition pertinente (article 36 sur l’interdiction de tirer des conclusions qu’il ne convient pas de tirer du silence des suspects avant qu’ils aient pu avoir accès à un avocat) de l’ordonnance de 1999 (Irlande du Nord) sur la police et les preuves en matière pénale est entré en vigueur le 01/03/2007. L’article 36 de l’ordonnance de 1999 sur les preuves pénales (Irlande du Nord) est analogue à l’article 58 de la loi de 1999 sur la justice pour les mineurs et les preuves en matière pénale.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.

[2]

Résolution intérimaire DH(1998)156.

[3]

Résolution intérimaire DH(1998)214.