Keegan împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2009)144 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Keegan împotriva Regatului Unit (Recherche n 28867/03, Hotărârea din 18 iulie 2006, definitivă la 18 octombrie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc dreptul la respectarea vieții private și de familie a reclamanților din cauza încălcării de către poliție a măsurilor elementare care ar fi permis verificarea legăturii dintre adresa în cauză și gladia care face obiectul anchetei, înainte de a intra forțat în domiciliul lor pentru a-l percheziționa (încălcarea articolului 8) ; și lipsa unei căi de atac efective la momentul respectiv, deoarece acțiunile împotriva poliției pentru a obține despăgubiri nu puteau fi efectuate decât dacă poliția ar fi acționat cu intenția de a face rău (violarea articolului 13). (a se vedea detaliile în mai multe detalii) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)144 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Keegan împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei În ceea ce privește încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie al reclamanților, în măsura în care, la 21/10/1999, funcționarii de poliție cred în mod eronat că domiciliul familiei era deținut de un hoț înarmat, au intrat în vigoare pentru a-l percheziționa, pe baza unui mandat de percheziție obținut fără a fi luat, în prealabil, măsurile de bază pentru a verifica legătura dintre adresa în cauză și persoana care face obiectul anchetei (violarea articolului 8). La momentul faptelor, adică înainte de intrarea în vigoare a Actului Human Rights din 1998, acțiunile în despăgubire împotriva poliției nu puteau duce decât la dovedirea faptului că poliția acționase cu intenția de a face rău.

Neglijența ca cea ridicată în acest caz nu era suficientă. (violarea articolului 13). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 500 EUR 500 EUR Plata 06/022/2007 + dobânzi de întârziere II.

Măsuri generale Guvernul este de părere că Human Rights Act 1998, asociat PACE Cod B (□ Codul de practică pentru percheziționarea locurilor de către funcționarii poliției și confiscarea bunurilor găsite de funcționarii poliției asupra unor persoane sau în locuri în care acestea au fost adoptate în conformitate cu art. 66 din Legea poliției și a criminalității 1984 PACE - Legea din 1984 privind poliția și dovezile penale), intrată în vigoare la 1.1.2006, vor preveni încălcări similare ale art. 8 și 13. Punctul 3.1 din Codul B conține orientări privind obținerea mandatelor de percheziție și prevede în mod clar că, înainte de a face o cerere, funcționarul poliției trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a verifica dacă informațiile de care dispune în acest scop sunt precise și recente și că nu au fost furnizate cu răutate sau iresponsabilitate și trebuie să facă o investigație rezonabilă pentru a stabili dacă există informații despre orice ocupant al locului.

Dispozițiile relevante ale Actului Human Rights sunt articolele 6, 7 și 8. Trebuie reamintit că autoritățile publice sunt obligate să acționeze în conformitate cu Convenția. În caz contrar, actele lor vor fi calificate drept "legală" și persoana vătămată poate introduce o acțiune în temeiul articolului 7 din lege. Potrivit articolului 8 din lege, o instanță poate acorda orice despăgubire pe care o consideră adecvată, inclusiv o despăgubire. În ceea ce privește informațiile furnizate autorităților competente cu privire la cerințele Convenției, guvernul amintește că a fost publicată hotărârea Curții și comentat în special în All England Reports [2006] All ER (D) 235, The Times Law Reports (09/09/2006) și Human Rights Law Review SHRL 2006, 5, 648-650.

III. Concluziile de la Tribunalul de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 3 decembrie 2009 în cea de-a 1072-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)144 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Keegan contre Royaume-Uni (Requête n o 28867/03, arrêt du 18 juillet 2006, définitif le 18 octobre 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le droit au respect de la vie privée et familiale des requérants en raison du manquement par la police de prendre effectivement les mesures élémentaires qui auraient permis de vérifier le lien entre l’adresse en question et l’infraction faisant l’objet de l’enquête avant de pénétrer de force dans leur domicile pour le perquisitionner (violation de l’article 8) ; et l’absence de recours effectif à l’époque car les actions menées contre la police pour obtenir réparation ne pouvaient aboutir que si la police avait agi avec l’intention de nuire (violation de l’article 13). (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)144 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Keegan contre Royaume-Uni Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne la violation du droit au respect de la vie privée et familiale des requérants, dans la mesure où, le 21/10/1999, des fonctionnaires de police croyant à tort que le domicile de la famille était habité par un voleur armé, y ont pénétré de force pour le perquisitionner, sur la base d’un mandat de perquisition obtenu sans avoir, au préalable, pris les mesures élémentaires pour vérifier le lien entre l’adresse en question et l’infraction faisant l’objet de l’enquête (violation de l’article 8). A l’époque des faits, c’est-à-dire avant l’entrée en vigueur du Human Rights Act de 1998, les actions en dommages et intérêts visant la police ne pouvaient aboutir que s’il pouvait être prouvé que la police avait agi avec l’intention de nuire.

La négligence comme celle qui avait été relevée dans cette affaire ne suffisait pas. (violation de l’article 13). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total -- 15 000 EUR 9 500 EUR 24 500 EUR Payé le 06/02/2007 + intérêts de retard II.

Mesures générales Le gouvernement est d’avis que le Human Rights Act 1998, associé au PACE Code B (« Code de pratique pour la perquisition de lieux par les fonctionnaires de police et la saisie de biens trouvés par les fonctionnaires de police sur des personnes ou dans des lieux » adopté en vertu de l’article 66 du Police and Criminal Evidence Act 1984 ( PACE - loi de 1984 sur la police et les preuves en matière pénale)), entré en vigueur le 01/01/2006, vont prévenir des violations semblables des articles 8 et 13. Le paragraphe 3.1 du Code B contient des lignes directrices sur l’obtention de mandats de perquisition et dispose clairement qu’avant de faire une demande, le fonctionnaire de police doit entreprendre des démarches raisonnables pour vérifier que les informations dont il dispose à cette fin sont précises et récentes, et qu’elles n’ont pas été fournies avec malveillance ou de manière irresponsable, et il doit faire une enquête raisonnable afin d’établir s’il existe des informations sur les occupants éventuels des lieux.

Les dispositions pertinentes du Human Rights Act sont les articles 6, 7, et 8. Il convient de rappeler que les pouvoirs publics sont tenus d’agir de manière conforme à la Convention. Dans le cas contraire, leurs actes seront qualifiés d’illégaux et la personne lésée pourra introduire un recours en vertu de l’article 7 de la loi. Selon l’article 8 de la loi, un tribunal peut octroyer toute réparation qu’il considèrera approprié, y compris une indemnisation. En ce qui concerne les informations fournies aux autorités compétentes sur les exigences de la Convention, le Gouvernement rappelle que l’arrêt de la Cour a été publié et commenté notamment dans le All England Reports [2006] All ER (D) 235, le Times Law Reports (09/09/2006), et le Human Rights Law Review EHRL 2006, 5, 648-650.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que le Royaume ‑ Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 décembre 2009 lors de la 1072e réunion des Délégués des Ministres