- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 februarie 2000
- Stat pârât
- PRT
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Nicio încălcare — Articolul 5
Guidetti împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
REZOLUȚIA INTERIMARĂ DH (****) 22 DE JUSTIȚII DE LÂNGĂ A PORTUGALIEI NR. 19137/91 GUIDETTI (adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 februarie 2000, la 695 de ședințe ale delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în conformitate cu art. 32 din Convenția de salvgardare a drepturilor persoanelor fizice și ale libertăților fundamentale (denumită în continuare Convenția Având în vedere raportul Comisiei Europene pentru Drepturile Omului întocmit la 31 mai 1999 în conformitate cu art. 31 din Convenție cu privire la cererea formulată la 23 aprilie 1990 de către un resortisant italian, dl Gino Guditti, împotriva Portugaliei; Comisia a transmis raportul menționat la 29 iunie 1999 Comitetului de Miniștri și că termenul de trei luni prevăzut la art. 32 alin. (1) din Convenția privind drepturile omului a fost încheiată fără ca cauza să fi fost înaintată Curții Europene a Drepturilor Omului în temeiul art. 48 din Convenție; Întrucât, în cererea sa, astfel cum a fost declarată admisibilă de Comisie la 15 septembrie 1998, reclamantul și-a exprimat plângerea că nu a fost informat, în cel mai scurt termen și într-o limbă pe care o cuprinde, cu privire la motivele arestării sale și la toate acuzațiile aduse împotriva sa,
că nu a fost adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat de lege să exercite funcții judiciare și că a fost reținut provizoriu după un termen rezonabil; Așteptând ca în raportul său, Comisia a exprimat un aviz cu douăzeci și șase de voturi împotriva unuia, pe care nu l-a încălcat art. 5 alineatul (2) din convenție; în unanimitate, că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (2) din convenție.
3 din Convenție, în măsura în care reclamantul nu a fost adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și, cu cincisprezece voturi împotriva doisprezece, că a existat o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție în ceea ce privește durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului; Ședința delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, care a votat în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din Convenție și-a dat avizul exprimat de Comisie, a declarat, printr-o decizie adoptată la 14 februarie 2000, că nu a încălcat art. 5 alin. (2) din Convenție; că a avut loc o încălcare a art. 5 alin. 3 din convenție, în măsura în care reclamantul nu a fost adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și în măsura în care a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție în ceea ce privește durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului; Permite publicarea raportului adoptat de Comisie în această cauză; decide să continue examinarea prezentei cauze, în conformitate cu art. 32 din Convenție, în vederea adoptării rezoluției finale.
RÉSOLUTION INTÉRIMAIRE
DH (2000) 22
DROITS DE L’HOMME
REQUÊTE N° 19137/91
GUIDETTI CONTRE LE PORTUGAL
(adoptée par le Comité des Ministres le 14 février 2000, lors de la 695 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu le rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme établi le 31 mai 1999 conformément à l’article 31 de la Convention au sujet de la requête introduite le 23 avril 1990 par un ressortissant italien, M. Gino Guidetti, contre le Portugal ; Attendu que la Commission a transmis ledit rapport au Comité des Ministres le 29 juin 1999 et que le délai de trois mois prévu à l’article 32, paragraphe 1, de la Convention s’est écoulé sans que l’affaire ait été déférée à la Cour européenne des Droits de l’Homme en application de l’article 48 de la Convention ; Attendu que dans sa requête, telle que déclarée recevable par la Commission le 15 septembre 1998, le requérant s’est plaint de ne pas avoir été informé, dans le plus court délai et dans une langue qu’il comprend, des raisons de son arrestation et de toute accusation portée contre lui, de ne pas avoir été aussitôt traduit devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires et d’avoir été maintenu en détention provisoire au-delà d’un délai raisonnable ; Attendu que dans son rapport,
la Commission a exprimé l’avis, par vingt-six voix contre une, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 5, paragraphe 2, de la Convention; à l’unanimité, qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention dans la mesure où le requérant n’avait pas été aussitôt traduit devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires, et, par quinze voix contre douze, qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention quant à la durée excessive de la détention provisoire du requérant ; Attendu que lors de la 695 e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, ayant procédé au vote conformément aux dispositions de l’article 32, paragraphe 1, de la Convention et fait sien l’avis exprimé par la Commission, a dit, par décision adoptée le 14 février 2000, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 5, paragraphe 2, de la Convention; qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention dans la mesure où le requérant n’avait pas été aussitôt traduit devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires, et qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention quant à la durée excessive de la détention provisoire du requérant, Autorise la publication du rapport adopté par la Commission dans cette affaire ;
Décide de poursuivre l’examen de la présente affaire, conformément à l’article 32 de la Convention, en vue de l’adoption de la résolution finale.