R.V. ET AUTRES CONTRE LES PAYS-BAS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'Art. 8;Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans la décision du Comité des Ministres.
R.V. ET AUTRES CONTRE LES PAYS-BAS (CtEDO, 2000)
REZOLUȚIA INTERIMARĂ (2000) 25 DREPTURI ALE OMULUI RECUPERAT NR. 14084/88 R. V. ȘI ALTE CONTRA ȚĂRILE DE JOS (adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 februarie 2000, cu ocazia celei de a 695-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul art. 32 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") având în vedere Raportul Comisiei Europene pentru Drepturile Omului întocmit la 3 decembrie 1991 în conformitate cu art. 31 din Convenție privind cererile depuse între 25 iulie 1988 și 26 august 1988 de zece resortisanți olandezi, R.V., M. J.L., M. C. van S., M. V., M. J.O., M. C.K., M. K.K., S.E., M. R.P. și B. van V. împotriva Țărilor de Jos; Întrucât Comisia a transmis raportul menționat la 31 ianuarie 1992 și termenul de trei luni prevăzut la art. 32 alin. (1) din Convenția privind drepturile omului s-a încheiat fără ca cauza să fi fost înaintată Curții Europene a Drepturilor Omului în temeiul art. 48 din Convenție; Întrucât, în cererile lor, declarate admisibile de Comisie la 4 martie 1991, reclamanții s-au plâns că supravegherea activităților lor de către serviciile de informații și de securitate, compilarea și păstrarea informațiilor personale care le privesc, precum și refuzul accesului la aceste informații constituie o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private; Așteptând ca, în raportul său, Comisia să își exprime avizul, în unanimitate, că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție; Așteptând ca, la 475 de reuniuni ale reprezentanților miniștrilor, care au avut loc la 15 mai 1992, Comitetul miniștrilor, care a votat în conformitate cu dispozițiile articolului 32 alineatul (2); 1 din Convenție și a făcut al său aviz exprimat de Comisie, a spus, că a existat în această cauză încălcarea art. 8 din Convenție; având în vedere decizia Comitetului de Miniștri adoptată în cadrul celei de-a 498-a ședințe și adoptată la 21 septembrie 1993, de a autoriza, la cererea guvernului Țărilor de Jos, publicarea raportului Comisiei adoptat în această cauză; având în vedere că Comitetul miniștrilor a examinat propunerile Comisiei în momentul transmiterii raportului său privind o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamanților, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 16 februarie 1993; Întrucât, în cadrul celei de-a 489-a ședințe a delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat, prin decizia adoptată la 9 martie 1993, în conformitate cu art. 32 alin. 2 din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească fiecăruia dintre cei zece reclamanți ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 1 000 de florini olandezi pentru prejudicii morale, și 2 175 de florini olandezi plus T.V.A. pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 31 750 de florini olandezi, dintre care 21 750 de florini olandezi supuși T.V.A.; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 32 din Convenție, care au invitat Guvernul de Stat al Uniunii Europene în legătură cu măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 mai 1992 și 9 martie 1993, având în vedere obligația pe care Țările de Jos o vor respecta în conformitate cu art. 32 alin. (4) din Convenție. Considerând că Înaltele P ă r i contractante sunt obligate să ia măsurile necesare în acest scop, în special prin prevenirea unor noi încălcări ale Conveniei similare celor constatate în hotărârile Curii sau în deciziile Comitetului de Miniștri Având în vedere că guvernul statului pârât a furnizat Comitetului miniștrilor informații cu privire la măsurile luate până în prezent în acest scop (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) cu certitudinea că guvernul statului pârât a plătit reclamanților, în termenul stabilit, sumele prevăzute în decizia sa din 9 martie 1993. Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Țărilor de Jos, acesta și-a îndeplinit în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului 32 din convenție în prezenta cauză Decide să reia examinarea acestei cauze din perspectiva măsurilor cu caracter general, după ce a fost stabilit un nou proiect de lege, sau cel mai târziu la prima sa reuniune din 2001. Anexă la Rezoluția Interimar DH (2000) 25 Informații furnizate de Guvernul Țărilor de Jos la examinarea cauzei R.V. și altele de către Comitetul de Miniștri În urma faptelor prezentei cauze, serviciile de informații și securitate au fost supuse unei noi reglementări, printr-o lege din 1987, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1988. Cu toate acestea, în două hotărâri din 16 iunie 1994, Consiliul de Stat (Raad van State) care a fost chemat să se pronunțe cu privire la refuzul serviciilor de securitate de a comunica către două persoane informațiile deținute asupra lor, se bazează pe raportul Comisiei în cauza R.V. și altele; în concluzie că o serie din noile dispoziții legislative în vigoare, în special articolele 8 și 16 din Legea din 1987 privind serviciile de informații și securitate, nu erau în conformitate cu articolele 8 și 13 din convenție. Pe de o parte, Consiliul de Stat a subliniat că legea nu era suficient de previzibilă și că aceaceasta ar trebui să indice în special : categoriile de persoane despre care pot fi colectate informații, circumstanțele în care pot fi colectate informații și mijloacele care pot fi utilizate pentru a obține aceste informații. Pe de altă parte, Consiliul de Stat a considerat că o persoană căreia i se refuză accesul la informațiile conținute în dosarul său ar trebui să aibă posibilitatea de a cunoaște motivele refuzului, în loc să i se opună considerente generale privind siguranța publică. Acest lucru are ca rezultat faptul că Ministerul de Interne nu mai poate aplica reglementările privind serviciile de securitate pentru a răspunde unei cereri de acces la informații, ci trebuie să aplice legea privind accesul publicului la informațiile deținute de guvern, conform căreia fiecare cerere trebuie apreciată individual și trebuie să se motiveze refuzul. Prin urmare, guvernul a decis să procedeze la o nouă reformă legislativă, care este încă în curs de examinare și are ca obiectiv includerea în Legea privind serviciile de informații și securitate a unei descrieri mai detaliate a metodelor utilizate de serviciile de securitate (BVD) o dispoziție prin care se solicită consultarea Comitetului permanent al serviciilor de informații și securitate înainte de utilizare a tuturor noilor metode și modul în care se utilizează anumite metode existente o reglementare a sistemului intern de control privind subsidiaritatea și proporționalitatea metodelor utilizate în fiecare caz în parte; o descriere mai clară a circumstanțelor în care pot fi utilizate aceste metode: în acest context, se intenționează să se prevadă o dispoziție statutară care să oblige BVD să includă aceste detalii în raportul său anual. Guvernul caută, de asemenea, alte mijloace de control al operațiunilor serviciilor de securitate (BVD). În cele din urmă, guvernul intenționează să includă o dispoziție specifică nouă privind accesul public la anumite informații deținute de BVD. Dispozițiile menționate anterior se aplică mutatis mutandis serviciilor de informații militare (MID) și operațiunilor acestora.