Van Nus împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția ResDH(2002)131 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iulie 2001 în cauza Van Nus împotriva Țărilor de Jos (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 iulie 2001 în cauza Van Nus și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 37538/97) formulată împotriva Țărilor de Jos, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 iulie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Dirk Jan Van Nus, resortisant olandez, și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că cauza privind durata excesivă a procedurilor privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative; întrucât, în hotărârea sa din 24 iulie 2001, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul,

și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră; (i) În conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Țărilor de Jos va plăti părții solicitante suma globală de 6 302,75 florini olandezi, imediat după notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor, pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere că, la 9 noiembrie 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută de Regulamentul de procedură și că orice altă măsură nu era impusă în speță pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Țărilor de Jos,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)131 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 24 juillet 2001 dans l’affaire Van Nus contre les Pays-Bas (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 24 juillet 2001 dans l’affaire Van Nus et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37538/97) dirigée contre les Pays-Bas, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 8 juillet 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Dirk Jan Van Nus, ressortissant néerlandais, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive de procédures portant sur des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 24 juillet 2001, la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement des Pays-Bas payerait à la partie requérante la somme globale de 6 302,75 florins néerlandais, dès la notification de l’arrêt ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 9 novembre 2001,

le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement des Pays-Bas, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.