R.V. AND OTHERS AGAINST THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 8;Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision of the Committee of Ministers.
R.V. AND OTHERS AGAINST THE NETHERLANDS (CtEDO, 2000)
Rezoluția INTERIM DH (2000) 25 APLICARE A DREPTURILOR OMULUI nr. 14084/88 R. V. ȘI ALȚII ÎN LUPĂȚII (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2000 la a 695-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere raportul elaborat la 3 decembrie 1991 de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 31 din Convenția privind cererile depuse între 25 iulie 1988 și 26 august 1988 de zece resortisanți olandezi, dl R.V., dl J.L., dl C. van S., dl van M., dl J.O., dl C.K., dl K.K., dl S.E., dl R.P. și dl B. van V. împotriva Țărilor de Jos; întrucât, la 31 ianuarie 1992, Comisia a transmis acest raport Comitetului miniștrilor și întrucât perioada de trei luni prevăzută la art. 32 alin. (1) din Convenție s-a încheiat fără să fi fost introdus în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 48 din Convenție; întrucât în cererile lor, declarate admisibile de Comisie la 4 martie 1991, reclamanții se plângeau că supravegherea activităților lor de către serviciile de informații și securitate, compilarea și păstrarea informațiilor personale referitoare la acestea, precum și refuzul accesului la aceste informații constituiau o încălcare a dreptului lor la respectarea vieții private; întrucât, în raportul său, Comisia a exprimat, în unanimitate, avizul că a existat o încălcare a art. 8 din Convenție; întrucât în cea de-a 475-a ședință a Deputaților Miniștri, care a avut loc în 15 mai 1992, Comitetul de Miniștri, care a votat în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din Convenție, și a fost de acord cu avizul exprimat de Comisie, a considerat că în acest caz a existat o încălcare a art. 8 din Convenție; având în vedere decizia luată de Comitetul de Miniștri la a 498-a ședință și adoptată la 21 septembrie 1993, de a autoriza, la cererea Guvernului Țărilor de Jos, publicarea raportului adoptat de Comisie în acest caz; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamanților, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 16 februarie 1993; întrucât, în cea de-a 489-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, care este de acord cu propunerile Comisiei, ținute printr-o decizie adoptată la 9 martie 1993, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească fiecăruia dintre cele zece reclamante ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 1 000 de olandezi de flori în ceea ce privește prejudiciile morale, 2 175 de flori olandezi, plus V.A.T., în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 31 750 de flori olandezi din care 21 750 de flori olandezi sunt supuși V.A.T; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 32 din Convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în consecință de decizia sa din 15 mai 1992 și 9 martie 1993, având în vedere obligația Țărilor de Jos în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenție pentru a se conforma acestuia; având în vedere faptul că înălțimea părților contractante trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma acesteia, în special prin prevenirea noilor încălcări ale Convenției similare cu cele stabilite în hotărârile Curții și în deciziile Comitetului de Miniștri; întrucât Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetul de Miniștri informații cu privire la măsurile luate în acest scop (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); având în vedere că, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în decizia sa din 9 martie 1993, Declara, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz; decide să relueze examinarea acestui caz, în ceea ce privește măsurile generale, atunci când a fost elaborat un nou proiect de lege sau, cel târziu, în prima ședință din 2001. Apendicele rezoluției provizorii DH (2000) 25 Informații furnizate de Guvernul Țărilor de Jos în cursul examinării cazului R.V. și al altor cazuri de către Comitetul de Miniștri Din cauza faptelor prezentului caz, serviciile de informații și securitate au fost reglementate de noi reglementări stabilite prin o lege din 1987 care a intrat în vigoare la 1 februarie 1988. Cu toate acestea , Consiliul de Stat ( Raad van State) , în două hotărâri din 16 iunie 1994 privind refuzul Serviciilor de Securitate de a acorda două persoane acces la informații despre acestea, s-a bazat pe raportul Comisiei în cazul R.V. și al altor persoane în concluzia că noile dispoziții ale Actului în vigoare, în special articolele 8 și 16 din Legea privind serviciile de informații și securitate din 1987, nu sunt conforme cu articolele 8 și 13 din Convenție. În primul rând, Consiliul de stat a observat că legea nu era suficient de previzibilă și în special că ar trebui să indice: categoriile de persoane cu privire la care În al doilea rând, Consiliul de stat a considerat că o persoană care a fost refuzată accesul la informațiile conținute în dosarul său ar trebui să primească motive pentru acest refuz în loc de o declarație generală privind securitatea națională. În consecință, Ministrul Internului nu mai poate revizui cererile de acces la informații pe motivele reglementărilor privind serviciile de securitate internă, ci trebuie să aplice Legea privind informațiile guvernamentale (Accesul Public), care prevede că fiecare cerere trebuie evaluată individual și că trebuie să se furnizeze motive pentru refuz. În conformitate cu aceste concluzii, Guvernul a hotărât să efectueze o altă reformă legislativă. Reforma, care este încă în curs, urmărește includerea în Legea privind serviciile de informații și securitate: o descriere mai detaliată a metodelor utilizate de BVD (Servicii Internale de Securitate); o dispoziție care impune consultarea Comitetului permanent pentru serviciile de informare și securitate înainte de utilizarea oricărei noi metode și privind modul în care sunt utilizate anumite metode operaționale existente; un regulament care reglementează actualul sistem de revizuire internă al BVD privind subsidiaritatea și proporționalitatea metodelor utilizate în orice caz; o descriere mai clară a circumstanțelor în care aceste metode pot fi utilizate; în acest sens, se ia în considerare o dispoziție legală care obligă BVD să includă astfel de detalii în raportul său anual. Guvernul caută, de asemenea, moduri suplimentare de monitorizare a operațiunilor BVD. În sfârșit, Guvernul ia în considerare includerea unei noi dispoziții specifice privind accesul public la anumite informații depuse de BVD. Dispozițiile menționate mai sus aplică mutadis mutadis mutandis Serviciilor de Inteligență Militară (MID) și funcționarea acestora.