MENCKEBERG AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția finală ResDH(2002)68 Cererea privind drepturile omului nr. 25514/94 Menckeberg împotriva Țărilor de Jos (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția sa provizorie DH (97) 358, adoptată la 11 iulie 1997 în cazul Menckeberg împotriva Țărilor de Jos, în care Comitetul de Miniștri a decis în special că a existat o încălcare a articolului 6, alineatele (1) și (3) , din Convenția, având în vedere nedreptatea anumitor proceduri penale dinaintea Curții de Apel în 1993, având ca rezultat condamnarea reclamantului la o condamnare de patru luni de închisoare, în ciuda faptului că, pe de o parte, convocarea pentru ședință nu a ajuns la el și, pe de altă parte, că avocatul său nu a fost autorizat să efectueze nicio apărare sau să pună la îndoială martorii în absența sa; întrucât a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care va fi acordată reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 20 iulie 1998; întrucât, în cadrul celei de-a 647-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri care este de acord cu propunerile Comisiei, deținută printr-o decizie adoptată la 12 noiembrie 1998, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din Convenție, că nu a fost acordată satisfacție echitabilă reclamantului, întrucât acesta din urmă nu a prezentat nicio cerere în acest sens; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziei sale din 11 iulie 1997, având în vedere obligația Țărilor de Jos în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință Comitetul de miniștri informații privind măsurile luate în urma deciziilor luate de aceasta din urmă pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări constatate în acest caz ( aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală ResDH(2002)68 Informații furnizate de Guvernul Țărilor de Jos în cursul examinării cazului Menckeberg de către Comitetul de Miniștri În acest caz, reclamantul nu a primit convocarea pentru a participa la ședința în fața Curții de Apel, deoarece, în conformitate cu legea aplicabilă în acel moment, acestea au fost servite la adresa sa oficială în timp ce el a fost reținut în legătură cu alte infracțiuni penale. Introducerea, de la sfârșitul anului 1998, a unei baze de date informatizate permite acum procurorilor publici să asigure că documentele judiciare, inclusiv convocarea, sunt, de asemenea, servite în mod eficient persoanei în cauză atunci când persoana respectivă este reținută. În ceea ce privește posibilitatea ca avocatul să pledeze, chiar și în absența acuzatului, Guvernul reamintește că jurisprudența instanțelor s-a schimbat deja în 1995, hotărârile Curții Europene în cazurile Lala și Pelladoah (a se vedea Rezoluțiile DH (95) 240 și DH (99) 241) care au efect direct în ordinea juridică olandeză. După aceea, noua practică a Curților a fost codificată prin modificarea Codului de Procedură Penală (Legea din 15 ianuarie 1998 - Bulletinul Actelor și Decretelor nr. 33) care a intrat în vigoare la 1 februarie 1998. Prezentul articol 279 alin. (1) din Codul de Procedură Penală prevede că un inculpat care este absent din proces poate fi apărat de un avocat, cu condiția ca avocatul să fi fost autorizat corespunzător de clientul său să facă acest lucru. Un inculpat care este absent și a autorizat avocatul său să își conducă apărarea nu va fi declarat în lipsa de apariție (punctul 2). Guvernul consideră că aceste măsuri împiedică riscul unor noi încălcări similare celor constatate în acest caz și că Țările de Jos și-au îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 32 anterior în acest caz.

Final Resolution ResDH(2002)68

Human Rights

Application No. 25514/94

Menckeberg against the Netherlands

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002

at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to its Interim Resolution DH (97) 358, adopted on 11 July 1997 in the case of Menckeberg against the Netherlands, in which the Committee of Ministers notably decided that there had been a violation of Article 6, paragraphs 1 and 3

.c

, of the Convention on account of the unfairness of certain criminal proceedings before the Appeal Court in 1993, having resulted in the applicant’s conviction to a four-months prison sentence in spite of the fact that, on the one hand, the summons for the hearing had not reached him and, on the other hand, that his lawyer had not been allowed to conduct any defence or to question witnesses in his absence;

Whereas it examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 20 July 1998;

Whereas at the 647th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 12 November 1998, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that no just satisfaction was to be awarded to the applicant since the latter had not submitted any claim in this respect;

Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decision of 11 July 1997, having regard to the Netherlands’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case, the government of the respondent state accordingly gave the Committee of Ministers information about the measures taken in consequence of the latter’s decisions taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case (this information appears in the appendix to this resolution);

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of the Netherlands, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.

Appendix to Final Resolution ResDH(2002)68

Information provided by the Government of the Netherlands

during the examination of the Menckeberg case

by the Committee of Ministers

In this case, the applicant did not receive the summons to attend the hearing before the Court of Appeal because, in conformity with the law applicable at that time, they were served at his official address while he was detained in connection with other criminal offences.

The introduction, since the end of 1998, of a computerised data base now enables public prosecutors to ensure that judicial documents, including summonses, are also effectively served to the concerned person when this person is detained.

As regards the possibility for the lawyer to plead, even in the absence of the accused, the Government recalls that the case law of the courts had already changed in 1995, the European Court’s judgments in the

Lala and Pelladoah

cases (see Resolutions DH (95) 240 and DH (99) 241) having a direct effect in Dutch legal order.

Subsequently, the new practice of the Courts was codified by the amendment of the Code of Criminal Procedure (Act of 15 January 1998 - Bulletin of Acts and Decrees No. 33) which entered into force on 1 February 1998. The present Article 279, paragraph 1, of the Code of Criminal Procedure provides that a defendant who is absent from the trial may be defended by a lawyer, provided that the lawyer has been duly authorised by his client to do so. A defendant who is absent and has authorised his lawyer to conduct his defence will not be declared in default of appearance (paragraph 2).

The Government considers that these measures prevent the risk of new violations similar to that found in this case and that the Netherlands have thus fulfilled their obligations under former Article 32 in this case.