CtEDO 15.02.2000 Auto

AFFAIRE ROSELLI c. ITALIE (N° 1)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
15.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'Art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ROSELLI c. ITALIE (N° 1) (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ROSELLI (nr. 1) c. ITALIA (solicitarea nr. 38480/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 februarie 2000 În lacul Roselli (nr. 1) c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte L. Ferrari Bravo P. Kūris F. Tulkens W. Fuhrmann Jungwiert K. Traja judecători, precum și din domnul S. Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 1 februarie 2000, se retrage hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la aceeași dată PROCEDU LA: cauza a fost deferită Curții de către domnul Italo Roselli, reclamantul, resortisant italian, la 10 februarie 1999. La originea sa se află o cerere (n 38480/97) îndreptat împotriva Republicii Italiene și pe care reclamantul l-a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului ( În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din Protocolul nr. 11, coroborat cu art. 100 alin. (1) și 24 alin. (6) din Regulamentul de procedură, un colegiu al Marii Camere a decis, la 31 martie 1999, că cauza va fi examinată de o cameră constituită în cadrul uneia dintre secțiunile Curții. Președintele Curții, dl L. Wildhaber, a atribuit apoi cauza celei de-a treia secțiuni. Camera constituită în cadrul secțiunii menționate includea de drept pe domnul B. Conforti, judecător ales în temeiul Italiei [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 26 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură] și pe domnul J.-P. Costa, vicepreședinte al secțiunii [articolele 12 și 26 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură]. Ceilalți membri desemnați de acesta din urmă pentru a completa camera au fost dl Kūris, dl Tulkens, dl Fuhrmann, dl Jungwiert și dl Traja [art. 26 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură]. Prin urmare, guvernul l-a desemnat pe domnul L. Ferrari Bravo, judecător ales în temeiul San Marino, pentru a se afla în locul domnului Conforti [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 27 aprilie 1999, Curtea a decis că nu este necesar să se țină o audiere. La 5 iulie 1999, guvernul a informat Curtea că nu intenționează să prezinte un nou memoriu și să se refere la observațiile sale în fața Comisiei din 27 martie 1998. La 12 iulie 1999, grefa a primit memoriul reclamantului. La 11 iunie 1982, părțile și-au prezentat concluziile cu privire la chestiunea competenței raționale valorice a judecătorului. September 1982. Prin hotărârea din 22 septembrie 1982, depusă la grefă în aceeași zi, judecătorul de judecată a declarat incompetent și a acordat părților un termen de 60 de zile pentru a relua procedura în fața Tribunalului din L'Aquila. La 3 decembrie 1982, reclamantul a reînceput procedura. Ședința din 5 mai 1983 a fost prezentată la cererea reclamantului, cea stabilită la 27 octombrie 1983 a fost trimisă din oficiu, iar cea care a avut loc la 10 mai 1984 a fost amânată de judecătorul de punere în aplicare. La 20 septembrie 1984, judecătorul a ordonat o expertiză. Din cele 15 ședințe stabilite între 13 decembrie 1984 și 23 noiembrie 1989, doisprezece au fost legate de această expertiză, precum și de două suplimente, una a fost dedicată depunerii la grefa de documente și două au fost date din oficiu. 10. Părțile și-au prezentat concluziile la 22 martie 1990. Ședința de audiere a pledoariilor, stabilită la 18 septembrie 1991, a fost prezentată din oficiu la 16 octombrie 1991 și, ulterior, a fost amânată la cererea părților la 20 mai 1992. La acea dată, procedura a fost întreruptă ca urmare a decesului pârâtului. 11. La 13 iulie 1992, reclamantul a reluat procedura și ședința pledoariilor a fost stabilită la 4 mai 1994, apoi a fost exmatriculată din oficiu de două ori până la 19 aprilie 1995. printr-o hotărâre definitivă din 27 septembrie 1995, depusă la grefă în aceeași zi, Tribunalul a respins cererea de demolare a construcțiilor. Prin ordonanța din aceeași zi, tribunalul a stabilit o audiere la 18 martie 1996, pentru continuarea procedurii privind celelalte cereri ale reclamantului. Septembrie 1996 și 16 martie 1998, cinci au fost legate de o a doua expertiză și o predare din oficiu. După o audiere, la 13 iulie 1998, judecătorul de punere în funcțiune a stabilit ședința de prezentare a concluziilor la 23 noiembrie 1998. Această ședință a fost, cu toate acestea, din oficiu, în urma înființării camerelor însărcinate cu tratarea cazurilor mai vechi ( După o altă audiere, la 1 octombrie 1999, părțile au fost invitate să își prezinte concluziile la 18 februarie 2000. La 8 iulie 1998, Comisia a reținut cererea (nr. 38480/97). În raportul său [1] din 27 octombrie 1998 (fostul articol 31), Comisia a ajuns în unanimitate la concluzia încălcării art. 6 ÎN DREPT privind presupusa încălcare a art. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 15. Procedura a început la 8 martie 1982 și rămâne pendinte. Prin urmare, a durat mai mult de șaptesprezece ani și zece luni. 16. Curtea amintește că a constatat recent (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia din 28 iulie 1999, care urmează să apară în Repertoriu 1999, § 22) existența în Italia a unei practici contrare convenției care rezultă dintr-o acumulare de încălcări ale cerinței de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).17. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 20. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă și consideră că constatarea încălcării Convenției ar constitui, dacă este cazul, o satisfacție suficientă. Curtea consideră că persoana în cauză a suferit un prejudiciu moral pe care simpla constatare a încălcării nu poate să îl compenseze suficient. Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, Curtea îi alocă persoanei în cauză 45 000 000 ITL. Comisioane și cheltuieli de judecată 22. Referindu-se la baremul național privind procedurile în fața organelor convenției, reclamantul solicită rambursarea a 14 000 23 Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții, subliniind în același timp absența complexității cauzelor de durată a procedurii. 24. Curtea nu se consideră obligată să respecte baremul național indicat de solicitant. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 45 000 000 (cincizeci și cinci de milioane) lire italiene pentru daune morale, precum și 5 000 000 (cinci milioane) lire pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 15 februarie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. S. D Olle J.-P. C Osta grefa Președinte [1] Nota grefei: Raportul este disponibil pentru transplant.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-15
1,00
AFFAIRE ROSELLI c. ITALIE (N° 2)
TROISIème SECTION AFFAIRE ROSELLI (N° 2) c. ITALIE (Requête n° 39131/98) ARRÊT STRASBOURG 15 février 2000 En l’affaire Roselli c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M.
CtEDO 2000-02-15
0,97
AFFAIRE I.R. c. ITALIE
TROISIème SECTION AFFAIRE I. R. c. ITALIE (Requête n° 39116/98) ARRÊT STRASBOURG 15 février 2000 En l’affaire I. R. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M. J.-P. Cost
CtEDO 2001-01-16
0,96
AFFAIRE PAOLELLI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PAOLELLI c. ITALIE (Requête n° 46991/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-02-15
0,96
AFFAIRE DESCHAMPS c. ITALIE
TROISIème SECTION AFFAIRE DESCHAMPS c. ITALIE (Requête n° 38469/97) ARRÊT STRASBOURG 15 février 2000 En l’affaire Deschamps c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M. J.
CtEDO 2000-06-22
0,96
AFFAIRE BORRILLO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BORRILLO c. ITALIE (Requête n° 38973/97) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Borrillo c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Ro
Sursă