CtEDO 16.01.2001 Auto

AFFAIRE PAOLELLI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
16.01.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE PAOLELLI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA PAOLELLI c. ITALIA (Cercetarea nr. 46991/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 ianuarie 2001 DEFINIF 16/04/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră formată din domnii J.-P. Costa președinte Conforti Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza, Traja judecători și dl Dolle graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 12 decembrie 2000, înmânează hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Nello Paolelli, care a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 29 octombrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 22 martie 1999 sub numărul de dosar 46991/99. Reclamantul este reprezentat de domnul L. și domnul Rossi, avocați din L'Aquila. Guvernul italian ( La 15 februarie 1988, reclamantul a fost numit de dl E.P. în fața tribunalului din L'Aquila pentru a obține, printre altele, respectarea limitelor proprietății sale și repararea prejudiciilor suferite. Încheierea cauzei a început la 7 aprilie 1988. După o audiere, la 9 februarie 1989 judecătorul a numit un expert. octombrie 1989, apoi din oficiu la 18 octombrie 1990 data la care expertul a depus jurământul. La 24 ianuarie 1991, judecătorul de punere în stare de arest a reportat cauza la 6 iunie 1991, deoarece la data de 6 iunie 1991 nu a depus la gref raportul său de e-mail. La 28 noiembrie 1991, judecătorul a admis audierea martorilor și a amânat cauza la 6 aprilie 1992. Alegerile care urmau să aibă loc în acea zi, această ședință a fost prezentată la 28 septembrie 1992 și apoi din oficiu la 30 noiembrie 1992, data la care au fost audiați martori. Septembrie 1993 și ședința de pledoarii în fața camerei competente a avut loc la 21 decembrie 1994. printr-o hotărâre din 1 februarie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la 13 februarie 1995, Tribunalul a acceptat parțial cererile dlui E.P. La 18 mai 1995, acesta din urmă a făcut apel la Curtea de Apel din L'Aquila. Prima audiere a avut loc la 17 octombrie 1995, iar părțile și-au prezentat concluziile la 2 aprilie 1996. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 februarie 1988 și era încă în curs de desfășurare la 21 noiembrie 2000. 10. Curtea reamintește că, la această dată, a avut deja mai mult de 12 ani și nouă luni pentru două instanțe. 11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 28 000 000 ITL pentru prejudiciile morale. Taxa și cheltuielile de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, 22 714 748 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție Spune că în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 28 000 000 (88 milioane) lira italiană pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lira italiană pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l an începând cu Expiră acest termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 16 ianuarie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE PAOLELLI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE PAOLELLI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 44463/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE P.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.I. c. ITALIE (Requête n° 47000/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE IANNI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE IANNI c. ITALIE (Requête n° 46986/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE ELIO CIUFFETELLI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ELIO CIUFFETELLI c. ITALIE (Requête n° 46999/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE CORSI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CORSI c. ITALIE (Requête n° 46527/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă