CtEDO 16.11.2000 Auto

AFFAIRE CORSI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
16.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CORSI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CORSI c. ITALIA (solicitarea nr. 46527/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 noiembrie 2000 DEFINITIVF 16/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Ress președinte Pastor Ridruejo Conforti Caflisch Butkevych Vajigan, judecători și domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 26 octombrie 2000, Rend la hotărâre, care a fost adoptată la această dată procedurală. La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Franco Corsi ( Cererea a fost înregistrată la 4 martie 1999 sub numărul de dosar 46527/99. Reclamantul este reprezentat de domnul L. și domnul Rossi, avocați din L'Aquila. Guvernul italian ( În septembrie 1988, reclamantul l-a numit pe domnul A. și pe compania de asigurări M. în fața tribunalului din L Din cele zece audieri care au avut loc între 21 mai 1990 și 4 noiembrie 1993, două au avut loc în instanță și opt audiții ale martorilor. Părțile și-au prezentat concluziile la 10 februarie 1994 și au avut loc pledoariile în fața camerei competente la 6 Noiembrie 1996. Această audiere a fost amânată la 19 februarie 1997 pentru că judecătorul de punere în funcțiune a avut o piedică. printr-o ordonanță din 28 mai 1997, al cărei text a fost depus la grefa din 15 februarie 1997 octombrie 1997, instanța, mai exact că era necesar un supliment de competență, redeschis la tribunal și a fixat la cinstire din 4 decembrie 1997 pentru audierea părților și a expertului. La reședința din 16 aprilie 1998 a fost amânată la 29 octombrie 1998 pentru că nu a depus încă la gref raportul său de expertiză. Legea privind sezioni stralcio a intrat în vigoare la 28 octombrie 1998 În ianuarie 1999, președintele tribunalului a atribuit cazul colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio) și a stabilit o audiere la 16 aprilie 1999. În ziua următoare, expertul nu a depus încă raportul de competență, cauza a fost amânată la 25 iunie 1999, apoi din același motiv la 1 octombrie 1999. La acea dată, cauza a fost amânată la 21 iunie 1999. ianuarie 2000 pentru a permite părților să examineze raportul de competență și, eventual, să-și prezinte concluziile. În ziua următoare, judecătorul a pronunțat cazul în deliberare și a acordat părților un termen de 80 de zile pentru depunerea la grefă a concluziilor lor, adică la 10 aprilie 2000. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Ö Õ cu privire la această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 1 septembrie 1988 și era încă în curs de desfășurare la 10 aprilie 2000. 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința termenului rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție 13.În conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite să se desprindă mai mult decât mai puțin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 14. Reclamantul solicită 55 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 32 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, 38 060 770 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 32 000 000 (trente-două milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 16 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE IULIO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE IULIO c. ITALIE (Requête n° 46530/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE FRANCESCO COSTANTINI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE FRANCESCO COSTANTINI c. ITALIE (Requête n° 46538/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F.L.S. c. ITALIE (Requête n° 46533/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE CARBONI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CARBONI c. ITALIE (Requête n° 46526/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE CICCARDI c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CICCARDI c. ITALIE (Requête n° 46521/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă