AFFAIRE FRANCESCO COSTANTINI c. ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FRANȚASCO COSTANTINI c. ITALIA (solicitarea nr. 46538/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 noiembrie 2000 DEFINIF 16/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Francesco Costantini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Ress președinte Pastor Ridruejo Conforti Caflisch Butkevych Vajigan, judecători și domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 26 octombrie 2000, Rend la hotărâre, care a fost adoptată la această dată procedurală.

La originea cauzei se află o cale de atac împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul Francesco Costantini ( Cererea a fost înregistrată la 4 martie 1999 sub numărul de dosar 46538/99. Reclamantul este reprezentat de domnul L. și de domnul Rossi, avocați din L'Aquila. Guvernul italian (atît) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 6 ianuarie 2000. La 22 noiembrie 1991 și 21 ianuarie 1992, reclamantul și-a atribuit coproprietatea și, respectiv, doamna D. în fața Tribunalului din Pescara pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a lucrărilor în apartamentul reclamantului.

Primul caz a început la 19 februarie 1992. La 17 iunie 1992, părțile au solicitat reunirea celor două cazuri. În ceea ce privește al doilea caz, două audieri au avut loc la 29 aprilie 1992 și 9 decembrie 1992. La 18 mai 1994, aceste cauze au fost anexate și a fost numit un expert. Cele patru audieri care au avut loc între 21 decembrie 1994 și 17 decembrie 1994 aprilie 1996, au fost legate de expertiză și completarea acesteia.

Laâra următoare a fost stabilită la 22 ianuarie 1997; cu toate acestea, ea nu a avut loc pentru că a fost mai întâi dat afară din oficiu la 14 octombrie 1998 și apoi a fost atribuită cauza colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio) ) Potrivit informațiilor furnizate de solicitant, la 2 septembrie 2000, la acea dată nu fusese stabilită nici o repriză n Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 22 noiembrie 1991 și era încă în curs de desfășurare la 2 septembrie 2000. La această dată, Curtea reamintea că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință,

Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 40 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 14. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 16 000 000 ITL. Comisioane și cheltuieli de judecată 15. Reclamantul solicită, de asemenea, 22 571 050 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții.

16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 17. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 16 000 000 (șaisprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 noiembrie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ressector Președinte

QUATRIÈME SECTION

AFFAIRE FRANCESCO COSTANTINI c. ITALIE (Requête n° 46538/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Francesco Costantini c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : M. G. Ress , président , M. A. Pastor Ridruejo , M. B. Conforti , M. L. Caflisch , M. V. Butkevych , M me N. Vajić , M. J. Hedigan, juges , et de M. V. Berger , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 octobre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

6. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »