STORTI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47002/99 prezentate de Aldo, Maria și Angelo Storti împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 29 februarie 2000 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza, președintele J.-P. Costa, B. Conforti, F. Tulkens, W. Fuhrmann, K. Jungwiert, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea depusă la 21 ianuarie 1997 și înregistrată la 22 martie 1999 După ce a intenționat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt cetățeni italieni, născuți în 1941, 1922 și 1921 și rezidenți la Casalmaggiore (Cremona). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Aldo Storti, pensionat.

La 6 februarie 1989, reclamanții l-au numit pe domnul B. în fața judecătorului de judecată din Casalmaggiore (Cremona) pentru a obține demolarea unei construcții construite cu încălcarea normelor de urbanism. Ședința din 21 februarie 1989 a fost trimisă la 27 iunie 1989 la cererea pârâtului. Următoarea ședință a fost prezentată la 28 noiembrie 1989 pentru a permite Consiliului reclamanților să examineze memoriul depus de domnul La această dată, procedura a fost întreruptă, din cauza eliminării tribunalului din Casalmaggiore (Cremona), și a recidivat la 19 octombrie 1990 în fața instanței judecătorești din Cremone. Avocații părților care nu au prezentat cazul la 15 La 24 mai 1991, judecătorul a fixat această audiere la 22 noiembrie 1991, dar a trebuit s-o amâne la 27 martie 1992 din cauza decesului consiliului reclamanților.

La 10 februarie 1995, domnul B. a făcut apel la această decizie în fața tribunalului din Cremona. Părțile s-au prezentat la ședința din 30 martie 1995, trimisă la 3 iunie 1995, apoi la 19 octombrie 1995 din cauza absenței avocaților. După o trimitere solicitată de aceștia, judecătorul de punere în funcțiune a stabilit data de 22 februarie 1996 ședința de prezentare a concluziilor. O nouă trimitere, la 23 mai 1996, a avut loc la cererea noului consiliu al reclamanților. La această dată, judecătorul a trimis cazul la 10 mai 1999 în fața camerei competente a Tribunalului pentru deliberare.

Ulterior, președintele Tribunalului a înaintat data acestei ședințe la 18 septembrie 1997, prin care se atribuie cauza colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio În urma unei trimiteri, la Tribunalul din 20 noiembrie 1997. Prin hotărârea din 28 decembrie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 3 noiembrie 1998, judecătorul a acceptat cererea reclamanților. Cererea se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 6 februarie 1989 și s-a încheiat la 3 noiembrie 1998. Potrivit reclamanților, durata procedurii, care este de peste nouă ani și opt luni, pentru două instanțe, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție).

Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle N. Bratza Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 47002/99 présentée par Aldo, Maria et Angelo Storti contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 29 février 2000 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza, président , M. J.-P. Costa, M. B. Conforti, M me F. Tulkens, M. W. Fuhrmann, M. K. Jungwiert, M. K. Traja, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section ; Vu la requête introduite le 21 janvier 1997 et enregistrée le 22 mars 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1941, 1922 et 1921 et résidant à Casalmaggiore (Crémone). Ils sont représentés devant la Cour par M. Aldo Storti, retraité.

Le 6 février 1989, les requérants assignèrent M. B. devant le juge d'instance de Casalmaggiore (Crémone) afin d'obtenir la démolition d'une construction bâtie en violation des règles d'urbanisme. L'audience du 21 février 1989 fut renvoyée au 27 juin 1989 à la demande du défendeur. L'audience suivante fut remise au 28 novembre 1989 afin de permettre au conseil des requérants d'examiner le mémoire déposé par M. B. A cette date, la procédure fut interrompue, en raison de la suppression du tribunal d’instance de Casalmaggiore (Crémone), et reprit le 19 octobre 1990 devant le juge d’instance de Crémone. Les avocats des parties n'ayant pas comparu, le juge renvoya l'affaire au 15 février 1991, quand le conseil des requérants demanda la fixation de l'audience de présentation des conclusions.

Le 24 mai 1991, le juge fixa cette audience au 22 novembre 1991, mais il dut la reporter au 27 mars 1992 à cause du décès du conseil des requérants. L'affaire fut mise en délibéré le 18 février 1994. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 1 er avril 1994, le juge d’instance fit droit à la demande des requérants. Le 10 février 1995, M. B. fit appel de cette décision devant le tribunal de Crémone. Les parties se présentèrent à l'audience du 30 mars 1995, renvoyée au 3 juin 1995, puis au 19 octobre 1995 à cause de l'absence des avocats. Après un renvoi demandé par ceux-ci, le juge de la mise en état fixa au 22 février 1996 l'audience de présentations des conclusions.

Un nouveau renvoi, au 23 mai 1996, eut lieu à la demande du nouveau conseil des requérants. A cette date, le juge renvoya l'affaire au 10 mai 1999 devant la chambre compétente du tribunal pour la mise en délibéré. Par la suite, le président du tribunal avança la date de cette audience au 18 septembre 1997, attribuant l'affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ). Suite à un renvoi, l’audience se tint le 20 novembre 1997. Par un jugement du 28 décembre 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 3 novembre 1998, le juge fit droit à la demande des requérants. EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure a débuté le 6 février 1989 et s'est terminée le 3 novembre 1998. Selon les requérants, la durée de la procédure, qui est de plus de neuf ans et huit mois, pour deux instances, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé N. Bratza Greffière Président