ISMAYILOVA v. AZERBAIJAN

Publicat la 2 mai 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 41494/20 Khadija Rovshan gizi ISMAYILOVA împotriva Azerbaidjanului depusă la 3 august 2020 comunicată la 11 aprilie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la interzicerea continuă a călătoriei impusă reclamantului, jurnalistă, împiedicând-o să părăsească Azerbaidjanul în urma condamnării ei și a condamnării suspendate. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția și al articolului 18 din Convenția instanțelor interne refuzul de a ridica interzicerea de călătorie impusă la ea. A fost pusă vreo restricție pe libertatea reclamantului de a părăsi teritoriul statului contestat, astfel cum este garantat de art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție? În cazul în care a fost aceasta restricție în conformitate cu legea și necesară în conformitate cu art. 2 § 3 din Protocolul nr. 4 la Convenție? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupuse în conformitate cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, au fost aplicate pentru un scop altul decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție?

Published on 2 May 2023

FIRST SECTION

Application no. 41494/20

Khadija Rovshan gizi ISMAYILOVA

against Azerbaijan

lodged on 3 August 2020

communicated on 11 April 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the continuous travel ban imposed on the applicant, a journalist, preventing her from leaving Azerbaijan following her conviction and suspended sentence. The applicant complains under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention and Article 18 of the Convention of the domestic courts’ refusal to lift the travel ban imposed on her.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was any restriction placed on the applicant’s freedom to leave the territory of the respondent State, as guaranteed by Article 2 § 2 of Protocol

No. 4 to the Convention? If so, was that restriction in accordance with the law and necessary in terms of Article 2 § 3 of Protocol No. 4 to the Convention?

2.

Were the restrictions imposed by the State in the present case, purportedly pursuant to Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by that provision, contrary to Article

18 of the Convention?