CtEDO 29.02.2000 Auto

BIRSEL ET AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BIRSEL ET AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 37414/97 prezentată de dl Melih B Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 iulie 1997 și înregistrată la 20 august 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt cetățeni turci și rezidenti în Zzmir. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Z. Noyan Özkan și Hakan C. Özduran, avocați în barou d În 1995, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Kayayollar La 31 octombrie 1995, reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Bornova o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Prin hotărârea din 14 decembrie 1995, Tribunalul de Mare Instanță a acordat reclamanților câștig de cauză. La 10 iulie 1996, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță pentru insuficiența competenței și a trimis cauza în fața primilor judecători. La 19 decembrie 1996, Tribunalul de Mare Instanță, care a primit un raport de competență, a pronunțat o hotărâre în același sens ca și hotărârea sa din 14 decembrie 1995. El a condamnat Hotărârea să plătească reclamanților o completare de 194 915 320 Începând cu 19 noiembrie 1995, la 20 februarie 1997, această hotărâre a devenit definitivă. La cererea reclamanților, la 20 mai 1997, biroul de executare din Ankara a trimis Direcției un ordin de plată de 284 932 249 325 TRL, suma totală incluzând dobânda de 30 % laan și cheltuielile de judecată. Acest ordin de plată rămâne fără efect. Date economice L.L. Inflația în Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost în 1997 de 99,1 în medie. GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că dreptul lor la respectarea proprietăților lor nu a fost respectat din cauza întârzierii administrației în efectuarea plății suplimentului de drepturi de proprietate și a insuficienței dobânzilor moratorii aplicate datoriilor statului membru în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia. Reclamanții se plâng de lipsa unor mecanisme de drept turcesc care să le poată remedia situația și să solicite executarea forțată în ceea ce privește datoriile administrației. În acest sens, aceștia invocă art. 13 din convenție. PROCEDURA Cererea a fost introdusă la 21 iulie 1997 și înregistrată la 20 august 1997. La 20 mai 1998, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale privind admisibilitatea și temeinicia acesteia. În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, intrat în vigoare la noiembrie 1998, cauza este examinată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu această dată. Guvernul și-a prezentat observațiile la 18 noiembrie 1998 și reclamanții au răspuns la aceasta la 22 decembrie 1998. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că dreptul lor la respectarea proprietăților lor nu a fost respectat din cauza întârzierii administrației în efectuarea plății suplimentului de drepturi de proprietate și a insuficienței dobânzilor moratorii aplicate datoriilor statului membru în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia. Reclamanții se plâng de lipsa mecanismelor de drept turcesc care le pot vindeca situația și pot solicita executarea forțată în ceea ce privește datoriile administrației. În acest sens, aceștia invocă art. 13 din convenție. Pe întârzierea cererii Guvernul invită Curtea să respingă cererea în temeiul articolului 35 din Convenție pentru nerespectarea termenului de șase luni. În opinia sa, acest termen a început să curgă de la hotărârea Curii de Casație care confirmă rata stabilită de hotărârea Tribunalului de Mare Instană competentă în materia complementării culpei. Pe de altă parte, instanțele de la Strasbourg au sesizat instanțele numai la doi sau trei ani de la decizia internă definitivă. Curtea arată că cererea a fost introdusă la 21 iulie 1997 în termen de șase luni de la hotărârea Curții de Casație. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția de care se pronunță. Potrivit guvernului, instanțele nu vor fi epuizate, conform dispozițiilor art. 35 din Convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au invocat dispozițiile Convenției în fața instanțelor turce și că au exercitat corect acțiunea inițiată prin art. 105 din Codul obligațiunilor. Curtea amintește că regula privind epuizarea căilor de atac interne nu prevede decât epuizarea recursurilor atât referitoare la încălcarea incriminată, disponibilă și adecvată. Acestea trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine, nu numai în teorie, ci și în practică, altfel nu le lipsesc eficacitatea și accesibilitatea dorite. ; sarcina de a demonstra că aceste cerințe sunt îndeplinite revine statului pârât (a se vedea, printre altele, Hotărârea Navarra c. Franța din 23 noiembrie 1993, seria A n 273-B, p. 27, § 24). În cazul de față, Curtea arată că rata dobânzii în cauză, la momentul faptelor cauzei, era stabilită în mod legal la 30 % laan. În ceea ce privește acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor, aceasta se referă la concluzia sa în cauza Aka (hotărârea Akac. Turcia din 23 septembrie 1998, Rec. 1998-VI, fasc. 90, § 36) și constată că guvernul, care a produs nicio hotărâre care ar fi putut infirma această concluzie, a fost întotdeauna în imposibilitatea de a stabili caracterul adecvat și eficient al acestei acțiuni. Excepția preliminară nu poate fi reținută. Cu privire la temeinicia care se referă la jurisprudența Curții, guvernul subliniază că articolul din Protocolul nr. 1 nu sunt necesare despăgubiri integrale în toate cazurile de expropriere. Acesta înseamnă că trebuie să existe un echilibru corect între cerințele de interes general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor individului. Cu toate acestea, el are o mare marjă de apreciere în căutarea acestui echilibru corect (a se vedea în special Hotărârea Akkuș c) . Turcia și Akac. Turcia, menționate anterior), și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări de fond. În plus, aceasta constată că acțiunile nu se confruntă cu nici un alt motiv de

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-29
0,97
SAYGILI contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 38931/97 présentée par İhsan SAYGILI contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 février 2000 en une chambre composée de M me E
CtEDO 2002-06-27
0,96
AFFAIRE BIRSEL ET AUTRES c. TURQUIE
2. Les requérants sont représentés devant la Cour par M e Z. Noyan Özkan et H. C. Özduran, avocats à Izmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par M. H.K. Gür, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour
CtEDO 2000-02-29
0,96
ATALAG contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 38916/97 présentée par Tülay ATALAG contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 février 2000 en une chambre composée de M me E.
CtEDO 2005-11-29
0,96
GÜNGÖR c. TURQUIE
DEUXIEME SECTION DÉCISION Requête n o 48618/99 présentée par İsmail et Halil GÜNGÖR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 29 novembre 2005 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa, pr
CtEDO 2002-11-07
0,96
KARA et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 42846/98 présentée par Düldane KARA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 novembre 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress, président,
Sursă