SECȚIUNEA A TREIA CALITĂȚI DE TURCIA (solicitarea nr. 37414/97) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 27 iunie 2002 Această hotărâre este definitivă. În cauza Birsel și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič H.S. Greve Ms. Traja judecători F. Gölcüklü judecător ad-hoc și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iunie 2002, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 37414/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care nouă resortisanți ai acestui stat, domnii. Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver și Selahattin Sanver, precum și domnul meu Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayse Ischcimenler, Inci Zeynep Oral și Fatma Nilgün Özsaruhan, au sesizat Comisia Europeană cu privire la Drepturile Omului ( 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția de la Izmir). Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl Noyan Özkan și dl H. C. Özduran, avocați ai Izmirului. Guvernul turc (atî) este reprezentat de dl H.K. Gür, ministru plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Omului. Cererea are ca obiect obținerea unei decizii privind dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție coroborată cu art. 13 din Convenție. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la data de 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 29 februarie 2000, după colectarea observațiilor părților, Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 14 noiembrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 29 noiembrie 2001 și, respectiv, 2 mai 2002, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. În 1995, Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Karayollar La 31 octombrie 1995, recurentele au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Bornova o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. Prin hotărârea din 14 decembrie 1995, Tribunalul a primit cererea reclamanților. 10. La 10 iulie 1996, Curtea de Casație a infirmat hotărârea. 11. Prin hotărârea din 19 decembrie 1996, Tribunalul de Mare Instanță a condamnat Hotărârea să plătească reclamanților o compensație suplimentară de 194 915 320 000 TRL, însoțită de dobânzi moratoriu simple la 30 % pe an, începând cu 19 noiembrie 1995. În lipsa recursului, această hotărâre a devenit definitivă la 20 februarie 1997. 12. 1 ianuarie 1998, adică la 11 luni după ce hotărârea a devenit definitivă. 13. Inflația din Turcia, măsurată de indicele prețurilor cu amănuntul, era, în 1993-1998, de 84,55 în medie. LA 3 mai 2002, Curtea a primit de la guvern următoarele două declarații care formează un întreg declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 37414/97, prezentată de dnii Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver, Selahattin Sanver, Mes Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayse Ischcimenler, Inci Zeynep Oral, Fatma Nilgün Özsaruhan, guvernul turc oferă părților interesate suma de 550 000 USD (cinci sute cincizeci de mii de dolari americani), reprezentând jumătate din suma convenită, pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 37414/97, formulată de domnul Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver, Selahattin Sanver, M. Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayse Ischcimenler, Inci Zeynep Oral, Fatma Nilgün Özsaruhan, guvernul turc oferă părților interesate suma de 550 000 USD (cinci cincizeci de mii USD americani), reprezentând restul sumei convenite, pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Plata va avea loc în termen de șase luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit, nici unei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitanți. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 15. La 6 decembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de domnul I. Noyan Özkan, unul dintre reprezentanții reclamanților Observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver, Selahattin Sanver, domnul meu Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayse Ischcimenler, Inci Zeynep Oral, Fatma Nilgün Özsaruhan, suma de 1 100 000 USD (un milion de mii de dolari americani) pentru daune suferite, cheltuieli și cheltuieli de judecată incluse în vederea unei soluționări amiabile a cazului care a generat cererea nr. 37414/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, observ că plata acestei sume se va face după cum urmează: 550 000 USD (cinci cincizeci de mii de dolari americani) în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de 550 000 USD (cinci cincizeci de mii de dolari americani) în termen de șase luni de la notificarea hotărârii. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 16. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 27 iunie 2002 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
TROISIÈME SECTION
BİRSEL ET AUTRES c. TURQUIE
(Requête n° 37414/97)
ARRÊT
(Règlement amiable)
27 juin 2002
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Birsel et autres c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
B.
Zupančič
,
M
me
H.S.
Greve
,
MM.
K.
Traja
,
juges
,
,
juge
ad hoc,
et de M. V.
Berger
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juin 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n° 37414/97) dirigée contre la République de Turquie et dont neuf ressortissants de cet Etat, MM.
Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver et Selahattin Sanver, ainsi que M
mes
Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayșe Ișçimenler, Inci Zeynep Oral et Fatma Nilgün Özsaruhan («
les requérants
»), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 21 juillet 1997 en vertu de l'ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Les requérants sont représentés devant la Cour par M
e
Z.
Noyan Özkan et H. C. Özduran, avocats à Izmir. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par M. H.K. Gür, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les Droits de l'Homme.
3.
La requête a pour objet d'obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l'Etat défendeur aux exigences de l'article 1 du Protocole n° 1 à la Convention combiné avec l'article
13 de la Convention.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Le 29
février
2000, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour (première section) a déclaré la requête recevable.
5.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.
Le 14 novembre 2001, après un échange de correspondance, le greffier a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention. Les 29 novembre 2001 et 2 mai 2002 respectivement, les requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
7.
En 1995, la Direction générale des routes nationales (
Karayolları Genel Müdürlüğü
, «
la Direction
») expropria un terrain appartenant aux requérants sis à Izmir. L'indemnité d'expropriation fixée par la Direction fut versée aux requérants à la date d'expropriation.
8.
Le 31 octobre 1995, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Bornova une action en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
9.
Par un jugement du 14 décembre 1995, le tribunal accueillit la demande des requérants.
10.
Le 10 juillet 1996, la Cour de cassation infirma le jugement.
11.
Par un jugement du 19 décembre 1996, le tribunal de grande instance condamna la Direction à verser aux requérants un complément d'indemnité de 194
915
320
000
TRL, assorti d'intérêts moratoires simples au taux de 30
% l'an, à compter du 19 novembre 1995. Faute de pourvoi, ce jugement devint définitif le 20 février 1997.
12.
L'indemnité complémentaire fut versée aux requérants le 23
janvier 1998, soit onze mois après que le jugement fut devenu définitif.
13.
L'inflation en Turquie, mesurée par l'indice des prix du détail, était, en 1993-1998, de 84,55 en moyenne.
14.
Le 3 mai 2002, la Cour a reçu du Gouvernement les deux déclarations suivantes qui forment un tout
:
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
37414/97, introduite par MM. Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver, Selahattin Sanver, M
mes
Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayșe Ișçimenler, Inci Zeynep Oral, Fatma Nilgün Özsaruhan, le gouvernement turc offre de verser aux intéressés,
ex
gratia
, la somme de 550
000
USD (cinq cent cinquante mille dollars américains), représentant la moitié de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants.
»
«
Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
37414/97), introduite par MM. Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver, Selahattin Sanver, M
mes
Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayșe Ișçimenler, Inci Zeynep Oral, Fatma Nilgün Özsaruhan, le gouvernement turc offre de verser aux intéressés,
ex
gratia
, la somme de 550
000
USD (cinq cent cinquante mille dollars américains), représentant le restant de la somme convenue, au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens. Le versement aura lieu dans les six mois suivant la date de notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
15.
Le 6 décembre 2001, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par M
e
:
«
Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à MM. Mehmet Melih Birsel, Mehmet Refik Birsel, Üstün Sanver, Selahattin Sanver, M
mes
Ayla Birsel, Fatma Leyla Birsel (Baykara), Gül Ayșe Ișçimenler, Inci Zeynep Oral, Fatma Nilgün Özsaruhan, la somme de 1
100
000 USD (un million cent mille dollars américains) au titre du dommage subi, frais et dépens compris en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n°
37414/97 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.
Je note également que le versement de cette somme s'effectuera comme suit
: 550
000
USD (cinq cent cinquante mille dollars américains) dans un délai de trois mois à compter de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article
39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme et 550
000
USD (cinq cent cinquante mille dollars américains) dans un délai de six mois suivant la notification de cet arrêt.
J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
»
16.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et
62 §
3 du règlement).
17.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 juin 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président