AFFAIRE BAYRAM ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BAYRAM ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 35867/97) HOTĂRÂREA (reglementarea amiabilă) STRASBURG 27 iunie 2002 Această hotărâre este definitivă. În cauza Bayram și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Caflisch Zupančič H.S. Greve Ms.

Traja judecători Gölcüklü judecător ad hoc și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iunie 2002, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 35867/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, domnul Emine Bayram, domnul Mustafa Bayram și domnul Șükrü Bayram ( În conformitate cu art. 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului) din 28 decembrie 1996, reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl Kyanar și dl Koralay, avocații din Izmir. Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului.

Scopul cererii este de a obține o decizie cu privire la dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 14 decembrie 1999, după ce a primit observațiile părților, Curtea (prima secțiune) a decis să se alăture prezentei cereri altor șase (n 33322/96, 33419/96, 35079/97, 35866/97, 35983/97 și 38915/97) și să le declare admisibile. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 5 octombrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție.

La 16 noiembrie 2001 și, respectiv, 19 aprilie 2002, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamanții s-au născut în 1916, 1936 și, respectiv, 1943 și au locuit în Izmir. În 1991 și 1992, patru terenuri aparținând reclamanților, cu sediul în Izmir, au fost expropriate de Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Karayollar Pentru construirea unei autostrăzi. Indemnizațiile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților la data exproprierii. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au sesizat instanța de mari instanțe din Izmir cu patru acțiuni în creștere a indemnizației de expropriere. 10. Prin intermediul a patru hotărâri pronunțate în 1991 și 1992, Tribunalul le-a acordat reclamanților câștig de cauză și a condamnat Hotărârea să le plătească indemnizații suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu simple la o rată de 30% pe an.

11. Hotărârile au fost confirmate de Curtea de Casație la 8 și 18 mai, 2 iunie și 27 noiembrie 1992. 12. În luna septembrie și octombrie a anului 1996, Hotărârea a plătit reclamanților suplimentarele de indemnizații în cauză în termen de patru ani de la hotărârile Curții de Casație. 13. Inflația din Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost în medie de 83,68% pe an în 1992-1996. Curtea arată că, la 14 decembrie 1999, a decis din oficiu să anexeze prezenta cerere la alte șase (n 33322/96, 333419/96, 35079/97, 35866/97, 35983/97 și 38915/97) în interesul bunei administrări a justiției, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură.

Având în vedere procedura ulterioară deciziei privind admisibilitatea și având în vedere complexitatea datelor specifice cererilor, Curtea consideră că o examinare atașată a acestor cauze nu mai este justificată și, prin urmare, decide să separe prezenta cauză de cererile nr. 33322/96, 33419/96, 35079/97, 35866/97, 35983/97 și 3821/97. 16. La 23 aprilie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 35867/97, formulată de domnul Emine Bayram, dnii Mustafa Bayram și Șükrü Bayram, guvernul turc propune ca acestea să plătească suma de 70 000 (șaptezeci de mii) de dolari americani în total pentru patru proceduri de expropriere pentru prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată incluse.

Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de reclamanți. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Plata va valora soluționarea definitivă a cauzei. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție.

17. La 26 noiembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentanții reclamanților Observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Emine Bayram și dlui Mustafa Bayram și dlui Șükrü Bayram suma de 70. 000 (șaptezeci de mii) de dolari americani în total pentru patru proceduri de expropriere în legătură cu prejudiciul suferit, cheltuieli și cheltuieli de judecată incluse în vederea unei soluționări amiabile a cazului care a generat cererea nr. 35867/97 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat.

Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 18. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Hotărârea de a separa cauza de cererile nr. 33322/96, 33349/96, 35079/97, 35866/97, 35983/97 și 38915/97 decide să elimine cazul de la rolul Pred act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.

Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 27 iunie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE BAYRAM ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n° 35867/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 27 juin 2002 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Bayram et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , B. Zupančič , M me H.S. Greve , MM. K. Traja , juges , F. Gölcüklü , juge ad hoc, et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juin 2002, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE